Cristina MODREANU

Nostalgia e la moda

Daca as fi profesor de istorie recenta, as adauga de urgenta la bibliografia obligatorie site-ul www.nascutinurss.ro. Ce poate fi mai interesant pentru un copil crescut in era audiovizualului decat sa-i poata vedea cu ochii lui pe cei care au facut istoria acestei parti de lume, pe aceia ale caror date de nastere si de moarte trebuie sa le memoreze, impreuna cu fiecare data importanta la care au luat o decizie sau alta? Sa poti atasa o imagine, o voce, o atitudine figurii abstracte ce se contureaza numai din cuvintele profesorului poate sa te ajute enorm. Nu intamplator, site-ul respectiv, o „extensie audiovizuala” a cartii Nascut in URSS de Vasile Ernu, aparuta la editura Polirom, are in medie 100 de accesari zilnice, nu putini dintre cei care navigheaza pe internet descarcand cantecele din epoca sau micile spoturi video in care ii poti vedea pe Lenin, Stalin, Hrusciov, Gorbaciov s.a. sau poti identifica elemente ale stilului de viata si atmosfera epocii. Pe site exista si fotografii ale obiectelor utilizate  in epoca – majoritatea, expresie a unui kitsch induiosator –, precum si afise, instantanee, medalii emise de regimul sovietic, portrete ale eroilor vremii si discursuri ale conducatorilor.

O calatorie printre toate aceste simboluri echivaleaza cu o intoarcere in timp, iar tentatia acestei intoarceri este din ce in ce mai prezenta la oameni foarte tineri, dintre care unii nici nu se nascusera pe atunci. Poate sa nu fie o intamplare faptul ca ei se intereseaza de acele vremuri, iar aceia dintre ei care se exprima artistic isi fac un scop din arheologia culturala a timpului care a lasat atatea urme in noi toti. Mecanismul pare acelasi cand e vorba de reinterpretarea modei unei epoci sau de remixarea unor hituri celebre, dupa noi standarde muzicale. E o nevoie fireasca aceea de a-ti cunoaste si repune in valoare trecutul apropiat. Iar cand e vorba de un trecut cu o asemenea incarcatura, care se intinde, tentacular, in cele mai neasteptate aspecte ale prezentului pe care il traim – de la politica pana la viata de zi cu zi –, e cu atat mai important ca aceasta arheologie sa fie operata cu responsabilitate.

Daca cetatenii germani au depasit deja climaxul „ostalgiei”, fenomen extrem de raspandit in fostul RDG in anii ’90 – exprimat pe deplin in multipremiatul film Goodbye Lenin! –, in fosta URSS, precum si in tarile- satelit, cum erau numite pe atunci, acest „curent” este abia la inceput. Cativa tineri scriitori se afla in curs de sondare a efectelor propagandei si cenzurii asupra culturii produse in epoca, o expozitie la Muzeul National de Arta Contemporana a strans tablouri executate la comanda regimului, pe cateva site-uri poti descarca cantecele epocii, iar atmosfera ei a fost reconstituita cu succes pe scena de un singur regizor, Alexandru Tocilescu. Dar trecutul recent nu este inca nici bine exploatat comercial – abia daca gasesti cateva tricouri cu secera si ciocanul sau cu fata lui Ceausescu prin mici magazine „cu initiativa”  - si nici repus in dezbatere serios, pentru o corecta reasezare a elementelor lui. Ceea ce da adesea apa la moara adeptilor devizei „era mai bine inainte”. Chiar daca aceasta „moda a nostalgiei” poate parea un moft, e totusi sigur ca, atata timp cat nu vom reusi sa clarificam trecutul, e foarte greu sa punem bazele unui prezent consistent.