Cine au fost eroii vremurilor noastre? Gama eroilor nostri era destul de mare: de la eroi de romane si carti, pina la golanii si puscariasii de pe strada, de la pionierii eroi si partizanii celui de-al II-lea Razboi Mondial si pina la Iura Gagarin sau Vladimir Visotki. Eroii, indiferent de originea lor „sanatoasa” sau nu, faceau casa buna in sufletul nostru.
El se numea Pavlik Morozov, pionierul erou care si-a „turnat” tatal autoritatilor pentru ca a ascuns o caruta cu griu. Da, dar a facut-o spre binele poporului sovietic, crezind in idealurile si principiile sfinte ale comunismului si a trecut dincolo de interesul personal meschin. Cit am suferit cind am aflat cum s-au razbunat pe el culacii. L-am respectat. Sau cum sa nu-l respecti pe Matrosov, cel care a astupat cu propriul sau piept ambrazura de unde tragea dusmanul fascist. Si-a sacrificat viata pentru ca noi sa traim in pace si liniste. Ma rog, mai tirziu, adolescenti fiind, el a devenit un subiect de ironie. Cica ultimul sau cuvint a fost Galaliod, adica Ghetusu’ asta, f...i. Dar eroismul sau l-am respectat mereu. Ce sa mai zic de Iura Gagarin. Baiat simplu, dintr-o bucata. A spus pur si simplu Poehali (sa mergem, sa-i dam drumul), ca si cum ai zice „Hai sa mergem la o bere” si a plecat in cosmos. Cum sa nu-l respecti? Pacat ca a murit asa repede. Dar in URSS eroii mor repede, pentru a ramine vesnic in inimile si memoria noastra. Ce sa zic de Valodea Maiakovski, sau de Serioja Esenin, sau de Misa Bulgakov. Ce baieti, ce oameni. Vi-l amintiti pe Maiakovski cu tigara in coltul gurii, si cum le zicea, cum le zicea Doamne!
„In sufletul meu batranetea loc n-are
giugiuleala senila nu-si afla altoi.
Invaluie lumea vocea mea tunatoare,
frumusetea-mi in floare –
de ani doua’s doi.”.
El a fost cineva. S-a stins repede. Esenin si el s-a stins repede, la fel si Bulgakov. Aveau ceva mistuitor, ardeau prea repede si tragic.
Dar pe Valodea Visotki nu cumva l-ati uitat? Tremura carnea pe tine cind il auzeai cum cinta, parca intra in tine ca un tanc. Rupea totul din tine. Cum sa nu-l adori, cum sa nu-l iubesti! Si ce aventurier, si ce actor. Ce sa mai zic de Vitika Toi, solistul trupei Kino, baiatul cu ochi de chinez si de o simplitate dezarmanta. Cum ar spune el, „daca mai ai o tigara in buzunar, viata inca mai merita traita, inca nu s-a terminat totul”. De unde sa stie el ca doar peste citiva ani, vor aparea magazine cu tigari „cit China”, dar ce folos. S-a dus si el foarte repede. N-a mai functionat frina, in sensul cel mai adevarat. Au aparut tigarile, bautura si mincarea, dar s-a stins patosul, spiritul inaltator si cel al dreptatii. Totul a devenit un soi de vodca fara alcool.
Da, sa va spun totul pina la capat. L-am iubit si respectat si pe Vladimir Ilici Lenin. Viu, dinamic, cu principii si cu scopuri marete. Ce scopuri, ce idealuri, ca ne durea pina si pe noi numai cind ne gindeam la ele, ca de trait ce sa mai zic. Respect. Pacat ca s-a dus si a venit nesuferitul de Stalin, de care m-am tinut la distanta. Nici ura, nici dragoste. Si ce colegi avusese Lenin. Va mai aduceti aminte de prima garda? Zinoviev, Kamenev, Rikov, Buharin si Trotki. Unu’ ca unu’. Isteti, hotariti, devotati pina la moarte propriilor idealuri. Si au patit-o repede. Dar noi nu-i vom uita. Pentru cei care mai doresc sa-l vada pe Ilici, le amintesc ca inca se mai afla in cripta din Piata Rosie. Daca nu va deranjeaza, propun sa tinem un minut de reculegere in cinstea lor. Nu va suparati, merita. ...... Multumesc. Stiam eu ca inca nu i-ati uitat.
Dar eroii, cum s-ar zice „fictivi”? Pardon, nu existau eroi fictivi. Daca ceea ce am trait in Uniunea Sovietica a fost adevarat, atunci toti eroii nostri erau adevarati. Pai cum sa nu fie adevarat Ostap Bender? Va spun ca daca Ostap Bender nu e adevarat atunci nimic nu e adevarat. Eu l-am vazut, l-am cunoscut si am toate argumentele posibile si imposibile pentru a o demonstra. Vreti argumente existentiale, ontologice, sau de care? Am de toate. Daca cu argumentele existentei lui Dumnezeu o mai poti da in bara, atunci cu argumentele existentei lui Ostap Bender, va anunt ca nu. Pina si stiinta sovietica a demonstrat acest lucru, iar savantii americani au fost nevoiti sa accepte anumite lucruri. Si a propos de argumente, Iurii Gagarin nu l-a vazut pe Dumnezeu cind a fost in cosmos, insa eu l-am vazut pe Ostap Ibrahimovici Bender cind am trait in URSS. Acum ma credeti? Dar sa nu cadem in derizoriu. Mai pe scurt: „Jos miinele murdare de pe visul copilariei mele”. Si citi si mai citi. Unde-i Stirlitz, unde-i Buratino, unde-i Ciapaiev? S-o credeti voi ca o sa spun: „S-au dus si nu se mai intorc”. Ei au fost si sint in inimile noastre, in amintirea poporului sovietic. Se pare ca totul a ramas, intr-un fel sau altul, la locul sau, cu exceptia Uniunii Sovietice. Cum ar veni: am eroi, caut o tara. Dar pentru astfel de eroi e nevoie de o astfel de tara. Ne-ar trebui o tara, o geografie, care sa reziste unei astfel de istorii. Aveti cumva propuneri? |
