„In copilarie m-a marcat copilaria, iar filmele au inceput sa-mi placa cand am iesit din ea”, interviu cu Paul CUZUIOC, realizat de m. vklvsk

- Paul, ai debutat (in lumea culturala, sa zic asa) ca fotograf. Cum a fost in acea perioada si cum ai trecut la film?

- Am facut fotografie pt ca-mi placea, pur si simplu. Mai tarziu mi-am dat seama ca
limbajul in care mi-ar placea sa ma exprim poate fi filmul. In fotografie imi lipsea miscarea, sunetul, dramaturgia etc.

- Pina acum ai facut mai multe scurtmetraje. Povesteste-ne despre ele, cum le-ai facut, cum ai ales subiectele, scenariul, cum le-ai scris, cum le-ai regizat, cum ai ales actorii.

- Intrebarea asta ar avea ca raspuns un jurnal comprimat, pe care nici nu-l tin si nu cred ca ar fi bine sa-l comprimJ.  Am inceput prin 2002. Am regizat in dependenta de scenariu, iar scenariul l-am scris sau l-am adaptat in dependenta de subiect. Subiectul la acea vreme aparea ca si o consecinta la ceea ce ma framanta la vremea corespunzatoare. Au fost filmulete din care am invatat prin incercari si experiente. Jocul cu actorii este cel mai important la momentul dat pt mine atunci cand lucrez la o fictiune.

- Ai incercat mai multi scriitori profesionisti pentru un scenariu,  ala cu popi. Cind simti ca scenariul ti se potriveste? Care e relatia dintre regizor si scriitor, din punctul de vedere al tinarului regizor? Ce te intereseaza la un text?

- Scenariul, pt mine, nu poate fi un act literar. Este doar un limbaj cinematografic, un instrument primar si esential inainte de a incepe o pre-productie de film. In momentul in care incepi filmarea propriu-zisa, scenariul poate fi mutilat cat mai frumos si stors din el, prin modificari, la maxim. In productiile cu multi bani nu prea se accepta abateri de la scenarii. Tre sa stii exact de ce culoare va fi broasca de la usa si in ce directie se va deschide usa etc etc.
Eu sunt adeptul filmului independent. Nu vreau sa depind de producatori
si vreau sa am libertatea sa ma exprim cum vreau si cand vreau/pot.
Scenaristul este autorul sau co-autorul ideii si dialogurilor. Uneori sunt si scenarist, altadata co-scenarist, iar altadata adaptez un scenariu de teatru in unul de film. Difera.

- Cum a fost colaborarea cu TVR-ul, in legatura cu emisiunea ART 21?

- La inceput a fost una frumoasa si plina de entusiasm. Am realizat in preuna cu Vladimir Bulat 12 editii cu diversi protagonisti ai artei contemporane din Romania si Basarabia. Lista continua, dar... nisa este nisa si daca audienta n-aduce publicitate, iar publicitatea n-aduce bani, atunci o emisiune de arta contemporana n-a mai avut ce cauta pe un post de „cultura”. Oricum, o cultura (TVul) a inculturii, nu poate promova arta cu adevarat.
Ma bucur ca nu mai fac TV, acum am timp sa-mi realizez proiectele personale.
Din noiembrie cele 12 editii ale emisiunii ART 21 vor fi disponibile de vizualizat pe site-ul www.zenobiafilm.com

- Cine dintre tinerii regizori si actori basarabeni ti se par „pe drumul cel bun”? 

- Pe „drumul cel bun” nu exista nimeni. Potential exista, dar e consumat aiurea.

- Ce te-a marcat in copilarie, daca a fost asa ceva? Ce filme ti-au placut foarte tare?

- In copilarie m-a marcat copilaria, iar filmele au inceput sa-mi placa cand am iesit din ea.

- La ce muncesti acum? Planuri de viitor, cum ar veni...
 
- Dupa ce am realizat „Trois femmes de Moldavie” (poate fi vazut aici: www.libertv.ro) am inteles ca filmul documentar este o directie a cinematografiei pe care n-am s-o abandonez niciodata. La momentul actual lucrez la realizarea unul film „portret si nu doar” al pictorului si parintelui picturii abstractioniste braziliene de origine basarabeana, Samson Flexor. Am filmat in Basarabia si Romania, urmeaza Paris, Rio de Janeiro si Sao Paolo. Filmarile vor dura cam 9 luni.
In iarna vreau sa incep filmarile la filmul de fictiune „14 de Rosu”, un scnenariu realizat impreuna cu Dumitru Crudu.

(13 octombrie 2006, Brasov-Viena)