|
CORNUL FARA SUNETE
Am vazut pe sus
adevarata trecere
a norilor.
Invidiam exodul
care poate fi si el o patrie.
Am vazut urme de iarba
ca niste cioburi de sticla,
si mi-am inchipuit
ca sunt ale celei coborite
in haul dupa-amiezilor de simbata.
Am vazut vesnica naivitate, nestatornica,
agitindu-se ca pasarea inchisa
poate ca mai mult
pe sub baldachinul norilor.
Am vazut in zori cornul,
am facut o ultima incercare,
dar in el nu mai erau sunete.
|
