Ruslan CARTA



 

Good bye, lenin !

"cu fiecare noua clipa ma adanceam tot mai adanc in trecut "  (Victor PELEVIN)

 

baba nusa umbla abatuta prin supermarket

s-a apropiat de vanzatoarea de la mancare gatita
(“stomacul meu urss-ist vrea bors de sfecla rosie”)

a trecut prin raionul cu bauturi la promotie
(“stomacul meu vrea sa piseze halbe de kvas ”)

s-a uitat in congelatoarele ticsite full cu peste
(“stomacul meu
prins intre 2 placi de gheata vrea pilimeni cu carne”) -

o noua zi in care baba nusa abandoneaza
caruciorul in supermarket
un angajat culegandu-l il va impinge
incet dar sigur in fundul primitor al altor carucioare
nimic mai putin pentru baba nusa
decat sa ridice neocolitele trepte ale primariei
si sa agate din nou steagul ue –
o coronita de stelute sa-i scanteieze pe crestet
o secera argintie sa-i treaca de-a lungul stomacului

 

In vecinatatea pietii nicolina

MOTTO: romania? iti e apropiata, mai precis, de care dintre buci?

 

acordeonul daruit de nanu vasile
n-a apucat sa scoata nici un acord corect.

cei grabiti au forta convingerii,
deprind brusc
pragmatismul lucrurilor. 
asa e si mama, cand 2 nopti la rand isi facea plinul bagajelor 
si pleca in romania la vandut.
ajungeam sa-i dam dreptate,
avem prea multe obiecte de prisos in casa
sau ca iar am facut prea multe
conservaturi pt. iarna si decat sa umplem
la vara tomberoanele cu ele
mai potrivit ar fi,
sa dam cate ceva, de pe acum.

tanti frosea, sora mamei,
dupa o experienta de cativa ani,
a ajuns sa stapaneasca
secretele posturilor vamale (ignoranta ar duce, fireste, la complicatii & neplaceri)
zilele, cursurile valutare, spaga
pt. vamesii de la ungheni &
spaga pt. vamesii de la iasi.
incat tanti frosea,
e oricand un ghid de nadejde.

intreaga zi m-am tinut tare.

dar am nevoie de incapatanare si diseara,
cand vor reincepe presiunile
 – banii de pe acordeon
ar acoperi numai bine costul unui pulover
si al unei perechi de blugi turcesti,
atat de necesari in noul an scolar.

acum, tanti frosea,
cand ies din baia comunala
a blocului vostru, din vecinatatea pietii nicolina,
in slapii tai moi si uzi ca doi castraveti bahliti,
daca mi-as trece degetele peste unghii,
pielea incretita a talpilor mele
s-ar pune pe cantat.

 

Metalopoemul soldatului
                                                            
“Cind pasarea moare,
                                                                                                 in ea plinge glontele obosit,
care atit de mult isi dorea
                                                                                                         sa zboare, ca o pasare”
                                                                                                                   (Ivan JDANOV)

 

*
in primavara asta cit unchiul meu lipseste,
rasfoiesc primele reviste porno.

el este soldat, se intoarce o data nu stiu cind,
cu nu stiu cite haine militare pentru vecini,
si nu stiu cite reviste, pe care le
ascunde in dulap printre camasi.

asa cum ma rugam de moartea babei liuba,
sa pot cotrobai in pod si prin dulapuri,
tot asa imi doresc sa lipseasca
cit mai mult de acasa unchiul ghena.

 

**
cand iesim la poarta, si mai ales in zilele cind
vacile se pierd in iarba imasului, ca niste pete
negre de ulei, organizam primele expozitii
de fotografie pornografica din istoria satului.

suntem fascinati de dragostea ce trece
printre picioare iar apoi prin stomac,
sunt cutremurat de cuvintele celorlalti:
"priveste, scoica gurii se deschide –  
sperma straluceste ca margaritarul”.
 
– "aceasta seamana cu baba olea”.
are la fel sinii lasati si multa, multa celulita.
baba olea de doua ori era sa cada in coma alcoolica
si saptiminal alearga goala in jurul casei,
cu parul despletit, smintinit peste tot.

 

***

mi-am amintit de tiraspol, de unchiul meu,
de prizonierii legati de copaci, de femeile acelea
dansind goale in timp ce arunca pietricica
in galeata prinsa de testicolele lor.

si iarasi cadre, zambete, tipete:
„soldatii acum nu mai au intre picioare
decit iarba si viermi, iarba si viermi”

in memoria celor cazuti la datorie,
care n-au reusit sa cunoasca o femeie,
am ars fotografiile, cartile de joc – totul. si am plins.
am plins ca poate veni un nou tiraspol
si nu m-ar astepta decit aceeasi moarte
cu poza unei femei straine in buzunar.
am urlat, pentru ca stiam:
"cutia craniana se desface – 
glontele straluceste ca margaritarul”.

E-mail: revista_tiuk@yahoo.com, revista.tiuk@gmail.com Redactia: M. & A. Vakulovski, Carmina Trambitas, D. Crudu,
© Copyright pentru grafica Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster Viorel Ciama
Site gazduit de http://reea.net