Oleg CARP Lui ii va trebui putin timp

Sint obligat sa te informez ca, in prezentul monolog, care fara indoiala ti se va parea greoi inca din primele rinduri, se vor ivi o multime de pasaje neterminate in care el uita cu desavirsire ce vrea sa spuna. Insa, chiar daca isi pierde firul gindului, gaseste un interminabil arsenal de minciuni travestite in scuze chipurile pentru a umple golul lasat. Ceea ce evident supara. Mai trebuie adus la cunostinta ca pe la mijlocul textului traiesc doi cai din lemn. Grajdul a fost construit de mina Elizavetei trei ani in urma. Incepind cu pagina douazeci si noua vor aparea in intimpinarea vagabondului Eutanasie o haita de ciini slabanogi cu dinti rari si argintii. Atita timp cit o sa latre la el inconjurindu-l, Eutanasie se va plasa pe citeva clipe de frica pe lumea cealalta. La rindul ei Elisaveta se va ingrozi de aparitia atit de neasteptata a lui Eutanasie, ii va spune ca nu-i locul lui acolo si il va alunga inapoi palmuindu-l de zor peste fata. Lui Eutanasie ii va trebui putin timp ca sa dispara din preajma ei, dar totodata va avea nevoie de multa vreme ca sa reapara trist si gol inapoi pe pamint.
Ciinii nu vor mai fi. Vor aparea in loc cei doi cai. Acestia il vor strivi in copite atit de nemilos incit Eutanasie se va preface in colb si toate amintirile lui vor zbura in sfirsit libere indarat la Elizaveta.
Pe o alta pagina, a cincea mi se pare, sau a sasea, se va ridica un spital in numele celebrului descoperitor de cancer. La fel se vor da sfaturi utile in ce priveste potenta la barbati si frigiditatea la femei. Despre copii, despre caiete, clopotei, si toate celelalte puteti gasi la toate paginile cu numar impar.

Sint absolut sigura ca nu iti mai este de mine. De aceea pina a-mi pune capat zilelor - cum ti-am promis azi dimineata - ma vad parca nevoita sa-ti marturisesc niste lucruri care fara indoiala o sa-ti rastoarne viitorul de-a cracii. Nu prea stiu daca e bine ce fac sau nu. Dar sint convinsa ca o fac pentru binele tau. Cel putin sper ca nu fac pasul asta din simpla razbunare. Cred ca nu. Mai degraba o fac din autoconsolare, sau poate ca dintr-un narcisism bolnav. In fine. Nu tu oare m-ai facut sa devin asa cum sint? Uite-te numai putin in ce hal am ajuns sa arat. Am numai doua rochii la viata mea, una mai jerpelita decit alta. Si una din ele chipurile e de iesit in lume. Halal de viata asta! Tu te-ai gindit macar o singura data ca sint femeie? Ani in sir m-ai dresat ca pe un animal, pina cind m-ai facut sa-mi ies din minti. Pina si ciupicii am ajuns sa ti-i aduc in dinti cind te dadeai jos din pat. Dar in ciuda la toate, am rabdat pina in clipa asta. Nu zic, ti-am facut si eu o gramada de rau tie. Ehe, inca cit rau... Sa fiu sincera, pe de o parte ma bucur de moartea mea, iar pe de alta parte ma cam frige la inima. Imi vine cam greu sa ma despart de viata. Si cine ma rog te obliga sa mori, ai sa ma intrebi. Crezi ca n-as vrea sa traiesc mai departe? Vreau fireste. Dar trebuie sa mor eu ca sa ramii tu viu.
Mai tii minte cum s-a inceput tot buclucul? De la nimic.

Intr-o duminica ploioasa traia odata o mireasa slaba si trista. Avea tite ascutite si tari, ca in fotografie. Cite zile a avut de trait, si-a tinut copiii sub pat. Erau trei. Pe cel mai mare l-a facut ieri. Iar pe ceilalti doi ai sa afli tu cind. Traia ea si tot traia. Iar copii cu vremea, inghesuiti sub pat s-au facut mari. La fel ca ea, slabi si lungi. Se zvoneste ca unul dintre cei trei era fata. Parul asteia tinere nu crestea. Din pricina intunericului probabil firele de par rar i se strecurau inapoi in cap. Baietii au murit, ambii intr-o zi de luni. Miercuri s-a dus dupa ei si mama mireasa. Am uitat sa-ti spun, tata nu aveau. Mireasa n-a avut mire.
Asaca intr-o miercure cu soare, fata a ramas singura pe lumea asta. Nu, n-a plins deloc. A iesit in goana mare pina la fintina, s-a intins, a cascat asa cum i se cuvine unei adolescente inalte, apoi cu pasi galesi s-a retras in camera ei. Si-a pus muzica la casetofon, daca nu gresesc ceva de Jim Morison. Nu, eroare. Unul dintre cei o suta de chestionati confirma ca era Beatles. In cel mai rau caz era Ceaicovski. Ba era Jimi Hendrix, sustinea sus si tare vecinul de pe colt. Exclus, a intonat barbatul cu barba roscata. Fata nu! n-a ascultat nici un fel de muzica, aveti halucinatii toti luati impreuna. Va dati si voi cu parerea, numa’ asa ca sa va treaca timpul. Fiindca ea nu se poate folosi de aparat. I-o salbaticiune fata asta. Evident, nu-l interesa pe nici unul dintre cei aflati la locul cu pricina ce muzica asculta ea. Crema discutiei a fost ca s-a dezbracat in pielea goala. Si-a tras sosetele pina mai sus de genunchi si asa goala cum era si-a atirnat poseta de umar si-a iesit fudula pe poarta. Unde s-a pornit? A lasat muzica sa urle in gura mare si-a plecat. Dar unde? Stie numai ea? Nici ea nu stia. Cind numai la citiva pati de statia de tramvai, s-a oprit in loc. S-a cotrobait in poseta. A dat de ruj, l-a aruncat inapoi. S-a asezat in pirostrii. A intors poseta cu deschizatura in jos, a scuturat-o. Pe asfaltul incins si-a facut loc o gramajoara de maruntisuri femeiesti. A mutat piptenele de o parte. Restul ustensilelor au fost zdrobite de piciorul ei. Apoi a ridicat piptenele in dreptul acoperisului si-a suris. Pe urma fireste ca si-a periat chelia in fata vitrinei de vinuri uzbece.
De dincolo de fereastra se itea la ea o vrajitoare, admitem ca era vinzatoarea. A ademenit-o aratindu-i un pahar. Fata n-o vedea pe vrajitoare, se uita dar n-o vedea.

Intr-o alta seara fata a implinit virsta maica-si moarte. Iarba era plina de roua. Cit a tinut ziua s-a plimbat pe dealuri. La un moment dat s-a facut noapte. S-a intors acasa. Si-a scos esarfa de la git, a tras de colan si rochia moale a cazut de pe ea. Muzica cinta. Si-a turnat rom in pahar. Si-a aprins tigara lunga. Mi se pare ca era toamna tirzie fiindca... Ei, dar sa zicem ca era toamna si gata. Scotea pe gura rotocoale groase de fum. Isi amintea cum intr-o alta toamna statea inghesuita sub pat cu cei doi frati ai ei. A ajuns cu gindul aici. Si-a mai turnat de-un deget in pahar. Si-a lasat capul sa cada pe spate, a inghitit romul. S-a sculat repezit in picioare. A fluturat cu miinile la refren. A facut doi pasi neacatarii pina la fereastra sa traga perdelele. Pe urma s-a repezit spre camera de baie ca sa vada daca mai este cafea. A facut stinga-mprejur si-a luat-o la fel de repede spre bucatarie. Din bucatarie in hol si de-acolo a iesit ca vintul pe usa afara. Si-a tras aer in piept. Luna era. Citeva clipe a ascultat cintecul greierilor. A coborit in pivnita, si-a luat un mar din naveta. L-a sters de obraz si l-a mincat.

I-a dat un picior zdravan motanului care i se tot invirtea printre picioare. Ceafa ii asudase cumplit, iar barbia ii tremura.Pe semne ii era frica. Ea nu tine motani la casa. De unde s-o fi luat asta? L-o fi trimis in recunoastere vrajitoarea. Poate sa fie si asa, se gindi ea, cu toate ca nu crede in fasmantogorii sintr-astea. Deodata a tresarit. In linistea noptii se auzi un plinset de copil, sunetul venea de undeva de sub pat. Si asta nu-i tot. Urletul era acoperit de un miros puternic de mil. S-a uitat prin parti. Mai intii si-a aruncat privirea spre casa vecinului. Lumina era stinsa. Dupa citeva clipe de tacere, mieunatul s-a auzit iar. Numai ca de data asta fata cu frica-n sin a luat-o incet in directia de unde venea mieunatul.
In cele din urma, intra in camera de dormit, lua cutitul din sertar. Citeva clipe interminabile a stat in prag asteptind din nou mieunatul. Isi lasase miinile sa cada in dreptul soldurilor ei osoase. Sa o fi vazut dintr-o parte, erai sa lesini de frica. Parca era o mumie reinviata, gata sa porneasca sa te atace. Povestea e din batrini, iar povestile nu mint niciodata. Si stind ea asa in picioare iata ca s-au ivit zorii. Copacii erau copaci, umbra umbra, tractorul tractor si altele. Nu avea decit sa se intinda la soare. A cascat ca o printesa. A lasat totul balta, s-a dus sa se culce. Patul era facut inca de cu noapte. Si-a dat subsuori cu alifie de cinepa, ca deobicei. S-a virit sub plapuma, s-a facut covrig si-a inchis pleoapele. Mita era de-acum in casa.

Nu esti vrednica de iubire daca nu asculti ce-ti spune baba. Pe timpuri, inca pe cind nu era mam-ta moarta, intr-o noapte – fratii tai dormeau dusi – te-am tras frumusel de sub pat, te-am infasat intr-o cirpa la nimereala si te-am furat. Erai atit de slaba si cruda ca ma temeam sa nu te fring in brate cind saream scarile. Imi erai draga, te aveam la inima ca si cum imi erai fiica mea naturala. Stii cum te cheama? Mai bine zis, cum ti-am pus eu atunci numele? Pai uite ca, Elisaveta. Prea devreme au inceput sa-ti cada dintii. Sub ochi aveai cearcani in fiece dimineata. Una doua greturi. De ma faceai sa te string de git. Citeodata ma inciudam pe tine, mai ca-mi venea sa te string in usa. Te lasam sa zbieri pe podeaua rece. Ma intorceam cu spatele la tine, chipurile nu-mi mai trebuiesti, si ca sa nu te pricepi ca ma invaluie si pe mine plinsul cintam aiurea printre sughituri.
Seara de seara iti preparam diferite ceaiuri din diferite ierburi lecuitoare, dar lucrul asta nu inainte de a-ti da tita. Si nu ti-am spus ca... Imi dau seama ca te intereseaza - de ce te-am furat. Fiindca mi-a pierit copilul meu care i-a fost dat sa traiasca nu mai mult de doua luni si-o saptamina. Si tot fata era. Ii spuneam Elisaveta mamii. Si cum ziceam, ceai din petale de floarea soarelui. Dupa ce-l racoream, il strecuram. Turnam lichidul dintr-o cana in alta, iti dadeam cu lingurita sa nu te ineci si bautura asta minunata te facea sa ma privesti cu ochi senini. Un alt fel de ceai era acela din amesticatura de ciubotica cucului, urzica moarta si citeva boabe de maces. Suierai de placere cind iti turnam pe git siropul cela verde amarui. Apoi iarati iti aratam tita ca sa-ti amintesc de lapte. Ma muscai cu gingiile de sfirc ca o baba beata. Apoi iti luam capul in palma ca sa te pricepi sa te muti la cea dreapta doldora de lapte. Erai o smecheroaica inca de pe atunci. Din una sugeai iar pe ce-alalta o acopereai cu mina sa nu cumva sa ti-o ea altcineva. Dar nu era nimeni afara de tine, nu ti-l lua nimeni laptele cela, ma-ntelegi, de ce sau de cine te temeai? Fiindca la fel de singura ai ramas si acum, asadar totul iti apartine numai tie, de cine ti-e frica tot timpul? Spune-mi. De cind te cresc, nu-i o zi sa nu te ascunzi sub pat ca sa miorlai. 

Gradina plina cu flori. Cacat de ciine pe trotuare. Asta vedea ea pe fereastra in fiece dimineata. Dadea la o parte perdelele grele din atlas verde si soarele ii sarea pe fata ca un animal de prada. Se lasa cu umarul de cadran, fuma. Statea la pinda. I se parea ca cineva mereu o cauta din priviri. Sufla fumul in sus si astepta sa treaca vrajitoarea. Lucrurile astea mai putin conteaza, bineinteles. Dar trebuie sa ti le spun oricum.
De cum se trezea diminetile, isi aprindea restul de tigara inca stind tolanita in pat. In camera ei domneste un miros usturator de rufarie necuratata. Chistoace stinse cu saliva. Iar culmea la toate este ca nu trage apa dupa ce-si face treaba mare. E defect rezervorul de apa? De curind s-a pricopsit cu un televizor color? In casa ei nu se descalta nimeni, toti umbla incaltati. Ca in filmele andagraund. Daca se intimpla sa te prinda foamea aflindu-te la ea in ospetie, ti se permite fara pic de jena sa te duci singur la bucatarie sa infuleci ce vrei, mai bine spus ce apuci sa gasesti.
Frigideru-i gol. Chiar nu-i nimic-nimic? „Nimic, ce-s chior?” A, bine atunci, poate diseara. Si nici nu era nevoie sa o asculti in continuare, fiindca era clar ce era sa urmeze. Elizaveta crede in minuni. Vrea sa spuna: poate ca trece iepurele pe la noi sa ne aduca niste morcovi; poate sa se iveasca si vaca din clipa in clipa sa ne umple caldarea cu lapte; poate, nu-i exclus, sa vina azi gaina sa ne lase citeva zeci de oua; sau poate, daca e sa ne incredintam in promisiunea porcului, o sa ne jertfeasca un borcan doua de jumari, mai stii poate de data asta o sa se tina de cuvint, porcul de el!
Elizaveta se misca incet ca o rata muta. Dar si mersul i-i ca de rata. Se clatina la fiece pietricica nimerita sub talpa.

Asa, de miine toti la treaba! In camera goala stateam care si pe unde. Unul cracit in pat fluiera invirtindu-si cretii din cap pe deget, altul in genunchi la podea repara casetofonul bodoganind pentru sine. Eu sedeam pe scaun tacut in fata ei si ma scobeam in nas demonstrativ. Miine e ultima zi, spunea ea, cind mai putem plati telefonul. Iar eu nu am de un pachet de tigari, afurisitilor! Chiar si cind parea sa se agite, vorbea calm, cu pauze mari. Iti facea impresia ca scotea un cuvint pe an. Elizaveta are in achizitia ei bucala cici dinti. I-am numarat cind sforaia. Cu degetul mare si cu cel aratator i-am ferit buzele in parti cit de tare am putut si i-am numarat cu-n creion rupt unul cite unul, ca la scoala. In total ne-au iesit cinci. Reminiscentele maselelor nu le mai punem la socoteala. Sforaiea ca.... ca cine? Numai ca ea, evident, e unicala. Printre acei cinci dinti rari, plantati ca cu cuibul, situati cam la un cenimetru departare unul de celalalt, i se intrezareste limba lata si odihnita, ca un biftec.

Gara in care am coborit era plina cu muste. Aerul nu vibra. Pe peron m-a intimpinat Elizaveta. Nu era mihnita de venirea mea, din contra se strofolea ca o scolarita la sosirea vacantei de vara. Tinea o sticla de minerala la gura. Isi acoperise chelia cu o bandana de culoarea bananei. In timp ce ne imbratisam imi soptea ca nu mai poate de caldura si ca n-ar fi o idee proasta sa sedem la o terasa unde am putea sa servim un ceai verde. 
Nu mi-a dat mare bataie de cap sa-i povestesc despre calatoria mea. In citeva clipe am reusit s-o intrig. Am provocat-o asa fel incit nu se mai dadea dusa la closet. Fiindca cu putin timp in urma se tot bitiia, ziceai ca se scapa in pantaloni. Poarta blugi largi gauriti pe la pulpe. Prin apropierea garii am dat de o terasa. Asa-si dorea ea, sa stam un pic in aer liber undeva prin zona garii. De cind o stiu o tot tine ca-i plac trenurile, mai ales cind le aude suieratul in departare. Parca-i proasta. Si m-am pus sa-i indrug vrute si nevrute. Statea de partea opusa a mesei si ma privea cu gura cascata. Bineinteles, ii insiram basme cu zmeii, sa fi fost cel mult un sfert de adevar din ce-i spuneam. Cind s-a oprit de ris, mi-am dat pe fata interesul. De altfel i-am spus-o ca printre altele: uite ce, draga, ii zic dupa ce-mi intind gitul ca sa-i admir curul chelneritei care tocmai se apleca sa serveasca inghetata la masa vecina. M-am gindit sa ramin la tine pe vreo luna, pe urma mai vad eu ce fac si pe la cine o sa mas. Poate plec la Bucuresti, poate o iau inapoi spre Timisoara ori la dracu stie unde... Ce zici? Se uita la mine ca la o piatra de moara si nu scotea o vorbulita. Boti in pumn servetelul galben si-si sterse rujul de pe buze. Se zgii distrata prin parti, apoi privirile noastre se reintilnira. Nu stiu, spune ea privindu-ma fix prin ochelarii de soare, daca face sau nu. In primul rind, ce-o sa zica lumea daca o sa ne vada impreuna din nou? Stiu c-ai sa rizi, dar asa este. Vecinii, tu te-ai gindit cu ce binocluri o sa se holbeze ei la noi cind o sa ne vada ca intram iarasi pe aceiasi usa impreuna? Nu-i destul, ca acum un an sau cit o mai fi trecut de-atuci de cind m-ai parasit, nu-i destul ca m-ai umilit in prezenta lor in plina strada, pe deasupra trebuia sa-i mai si badjocoresti ca de ce se boltesc la noi! Nu-ti mai amintesti poate? Asaca cu mare drag te-as primi, dar da-ti si tu seama in ce situatie stupida ma pui daca-ti faci aparitia din nou in pragul usii mele. Sper ca ma-ntelegi, nu?
In acea zi de inceput de august in aer plutea o caldura sfisietoare, incit mustele se ciocneau in vazduh una de alta si cadeau vinete de durere pe asfaltul topit. Am mai comandat cite o apa rece. Spune-mi, te rog, chiar intr-atit ti-e frica tie de gura lumii, incit ai putea sa ma lasi afara in arsita asta? Iarasi tacea, motaia intr-o parte de parca vorbea muteste cu tata nu cu mine. Sorbea neauzit din paharul alungit. Atuci da-mi voie sa-mi las bagajele la tine, pina cind dau de Eutanasie! I-am sugerat pe un ton cam poruncitor. Se auzea un tren sosind in gara. E ala de cinci, ii zic, si-mi indoi bratul in directia garii, asaca nu-i exclus s-o sterg inapoi de unde am venit cit nu e tirziu. A pufnit sub nas. N-ai decit! S-a uitat la ceasul din turn. In clipa ceea am hirsiit scaunul de sub mine, m-am ridicat, m-am intins sa-mi iau sacul de pe celalalt scaun. Cind dau sa ma pornesc aud: „Poate bem ceva diseara?, am vrut sa spun ceva mai tare, iti dai si tu seama ca nu minerala sau chefir.” Nu-mi trebuie! Femeia asta cum am lasat-o zaluda la fel am si gasit-o, nu s-a schimbat deloc. Ba vrea una, ba vrea alta. De la ea te poti astepta la orice. Nu mai zic de caracterul ei complicat cind vine vorba de betie. Vasazica asa, continua ea dupa ce-si clati gura cu stropul ce-i mai ramasese in pahar. Lumea se rezima de peretii garii de parca se ascundeau de dracu. Soarele taia totul ce-i nimerea sub mina. Umbrelele de cola stateau infipte in suporturi, dogorite mai-mai sa ia foc. Iar automobilele, tramvaiele, copacii si pasarile si altele de felul asta, nu aveau umbra. Toata aceasta imagine semana cu un film nereusit. Se salta de pe scaun ca sa ma ajunga sa-mi spuna ca de la mine pute rau, ca pute ca de la un tap abstinent. Poate totusi te razgindesti, ai? Ai putea sa faci un dus racoritor la mine, am prosoape din alea de care-ti plac tie, ne mai tavalim in pat, ce parere ai? Curva ai fost, curva ai ramas, i-am strigat sloganul fara sa ma intorc spre ea, chibzuind totodata cum sa-l corup pe insotitor ca sa merg gratis macar pina la vama. N-ai sa ajugi departe fara bani, imi sufla ea incercind sa ma prinda de cot. Nu vezi cu cine arati? Cine o sa te creada ca esti un om acatarii? Da’bineinteles ca nimeni, afara numai de cei de-al de tine care umbla cu cartea subsuori sugindu-si degetul ziulica-ntreaga! Hai, n-o fa pe eroul, m-auzi? Opreste-te si asculta ce plan grozav am eu! Un mosneag venea in intimpinarea noastra, m-a privit iute cu coada ochiului si brusc si-a schimbat vizorul spre bastonul sau argintat lingindu-si coltul gurii. M-am prefacut ca vreau sa-mi schimb sacul pe celalalt umar astfel sa am un motiv sa contenesc pasul. Am un plan grozav, cu siguranta ai sa innebunesti daca ai sa-l auzi! Zi-i, am biiguit eu scotindu-mi repezit o tigara din buzunarul de la piept al camasii. Uite cum facem: bem in oras pina cind ne facem muci, pina ce rusinea se face tandari, apoi tra-la-la si bun sosit in casa mea. A izbucnit in ris tinindu-ma strins de incheietura miinii. M-a pupat pe lobul urechii, m-a ciufulit, m-a piscat de fund ca inainte...