Flexor cu infanteristii francezi, cind artistul era incorporat in armata franceza

Vladimir Bulat

O revelatie artistica: Samson Flexor

F   idele à la splendeur sereine des etoiles

L   e nombre d’or fulgure en tes savante toiles

Etla realité pour toi n’est plus le grand

X puis que le cosmos te devient transparent

O mon Flexor, puis que ton magique génie

R etrouve le secret perdu de l’harmonie

                                                        Charles Melaye

Acrostiche Improvisé

                                                               Paris, 16 avril 1948 – 18 h.

Mai greu se poate inchipui ca un pamant asa urgisit si aflat in calea multor nedreptati istorice si politice, cum este cel al Basarabiei, sa dea atatea personalitati de calibru international, asa cum s-a intamplat in veacul al XX-lea. Gandul ma duce in primul rand la personalitati artistice de renume mondial nascute aici, si as aminti in special numele celor de prim rang: Maria Cebotari, German Goldenshteyn, Mihail Larionov, Idel Ianchelevici, Grégoire Michonze, Samson Flexor...Si daca toate celelalte nume sunt destul de cunoscute publicului din spatiul cultural romanesc, atunci creatia plasticianului Samson Flexor va deveni, sper, si pentru lumea romanesca o adevarata revelatie, in urmatorii ani...

Nascut in anul 1907, la 9 septembrie, in oraselul nistrean Soroca, pe atunci in Imperiul Rus, se tragea dintr-o familie instarita, de burghezie locala. Tatal sau,  Modesto Flexor era inginer-agronom, iar mama sa, Marie-Georgette, intelectuala si ea, era de origine ruso-franceza. Casa familiei s-a pastrat pana astazi in Soroca, aflata in subordinea autoritatilor locale. O fotografie de la 1908 ne arata intreaga familie surprinsa in fata casei – impunatoare si cu adevarat aristocratica. Faptul ca alaturi de membrii familiei pozeaza cateva slugi, printre care bone si un vizitiu, ne arata starea materiala destul de prospera a acestora. Iar pe o secventa fotografica facuta in atelierul lui M.Cligher (fotograf din Soroca) Samson, adolescent, este alaturi de parintii sai, imbacati cu totii dupa moda europeana a vremii. Revolutia bolsevica din 1917 a produs schimbari profunde in soarta familiei Flexor, astfel incat aceasta se muta in Romania. Prima pictura cunoscuta a viitorului artist este semnata in anul 1920, si reprezinta un peisaj din Soroca. Lucrata in ulei, ea mimeaza destul de bine si in perfecta cunostinta de cauza maniera impresionista. Practic, din acest moment se poate vorbi de debutul celui care a fost numit de marele teoretician al culturii vizuale, Vilem Flusser, „unul din fondatorii esteticii viitorului”.

In 1922 se imatriculeaza la facultatea de chimie de la Universitatea din Bruxelles, oras in care frecventeaza timp de doi ani si cursurile Academiei Regale de Arta. Dar, Parisul, cu atmosfera sa artistica clocotitoare il aduce la scurt timp aici, unde incepand cu 1924 frecventeaza la Sorbona cursurile de istoria artei. Academia Ranson este locul in care a invatat tehnicile frescei si a picturii murale. In 1927 deschide la Paris prima sa expozitie personala, la Galerie Campagne Première. Iar Salon des Surindépendants l-a avut pe Flexor ca unul din directorii sai, pana in 1938. In 1930 devine cetatean francez. A fost inflentat de mai toate curentele artistice ale primelor decenii, fapt ce poate fi urmarit din scrutarea atenta a operei sale din perioada deceniului 1930-1940. Decada aceasta, dincolo de inceputul razboiului, a marcat profund personalitatea artistica a lui Flexor, dupa ce in 1933 sotia sa, Tatiana Yablokoff, moare la nasterea copilului. Se converteste la catolicism. Se recasatoreste cu poloneza Margo Mezcycer, cu care a avut doi baieti: Jean-Marie (n. 1939) si André Victor (n.1944). Perioada postbelica nu este un foarte usoara pentru familia lui Samson Flexor, desi artistul continua sa fie destul de activ in viata artistica si expozitionala pariziana si cea franceza. Totusi, in primavara anului 1948, ei se decid sa paraseaca Franta, pentru a se muta la São Paulo, unde locuiau deja unele rude ale sotiei, Margo. Lucrarile sale din acesta epoca sunt destul de sumbre, sfasietoare, expresioniste, bazate in special pe ritm si pe ductul grafic. Tematica religioasa, inspiratia literara si compozitiile ample, monumentale sunt cele carora artistul de da prioritate cand ajunge pe „Pamantul Fagaduintei”, in cazul lui acesta a fost sa fie Brazilia. Incearca si propaga la scara larga „abstractia lirica”, care era o noutate absoluta in spatiul latino-american. Picteaza la São Paulo Pasii Pasiunii pentru biserica catolica Nossa Senhora de Fátima. In 1952 participa la prima editie a Bienalei de la São Paulo, din partea delegatiei franceze. Devine un apologet pasionat al abstractionismului, si infiinteaza un atelier de abstractie geometrica. Participa la XXVII-a Bienala de la Venezia (1954), alaturi de adeptii si elevii sai: Lívio Abramo, Antonio Bandeira, Portinari, Volpi, Lygia Clark, Arnaldo Pedroso d'Horta si Ivan Serpa. Poate cel mai amplu manifest al artistului a fost publicat in numarul 28 (1957) al revistei Habitat, sub titlul „Consideratii asupra artei abstracte”.

Expozitiile sale, personale sau cu grupul abstractionistilor, colinda intreaga lume, de la New-York pana la Tokio, iar in 1963 organizeaza cea mai importanta retrospectiva a sa, cu 120 de lucrari, in Galerie Georges Bongers, din Paris. Una din piesele care au facut parte din aceasta expozitie fusese achizitionata de Muzeul de Arta Moderna al Frantei. Revenit in Brazilia, finalizeaza un proiect de amploare la São Paulo – lucrul la frescele din biserica Nossa Senhora do Perpétuo Socorro, inceputa inca in 1957.        

          In anii ’70 lucreaza intens si de-o maniera percutanta in tehnica acuarelei. Ciclul Bipede cu piese de mari dimensiuni este cel care marcheaza opera de maturitate a lui Samson Flexor, si se defineste prin ceea ce numea autorul insusi „Polarizarea figurativismului abstract”. O fotografie reprodusa in cea mai completa monografie despre autor, editata pana acum (Alice Brill, Samson Flexor: do Figurativismo ao Abstractionismo, Editora da Universidade de São Paulo, 1990), il vedem pe Flexor printre Bipezii sai, si involuntar simti drama acestui artist, sfasiat de drama cautarii permanente a sensului creatiei, vietii, credintei... Cu 5 piese din aceasta serie participa, in 1967, la cea-a de-a 9-a editie a Bienalei de la São Paulo. In anul urmator, Muzeul de arta din acelasi oras ii organizeaza o retrospectiva de proportii. Moartea il suprinde in plina glorie creatoare, fiind respectat, adulat si urmat de multi discipoli, in ziua de 31 iulie a anului 1971.

Autoritatea lui Samson Flexor in materie de pionerat artistic era de multa vreme incontestabila si consolidata, ea fiind consemnata inca din 1957, de Michel Seuphor, in al sau Dictionnaire de la peinture abstraite (Ed. Hazan, Paris), numindu-l pe artist „initiatorul artei abstracte din Brazilia”. In curand, cei doi fii ai lui Flexor, Jean-Marie si André Victor, vor vizita Soroca si R. Moldova, si poate acest eveniment in viata familiei lor sa marcheze si inceputul unei descoperiri de proportii pentru intreaga cultura local...Renumele lui Samson Flexor trebuie sa fie auzit si cunoscut finalmente si pe meleagurile sale natale, dupa ce a facut demult ocolul lumii. 

P.S. datorez aparitia acestor note despre plasticianul Samson Flexor prieteniei mele cu domnul Fernando Klabin, consilier cultural la Ambasada Braziliei la Bucuresti, care mi-a pus cu generozitate la dispozitie materialele necesare documentarii si ilustrarii acestui text, caruia ii multumeesc si pe aceasta cale.