Vladimir Bulat

Cei doi Vakulovski

Time Out Bucuresti (www.timeoutbucuresti.ro)

Daca fratii Vakulovski n-ar fi existat, ei ar fi trebuit construiti aidoma unui Golem la patrat...

Cand a aparut romanul lui Alex Vakulovski, “Pizdet”, parea ca cerul trebuie sa se prabuseasca peste cumsecadenia ancestrala a moldovenilor. Scrierea lui mustea de argouri, injurii, situatii complicate, ridicole, peste limitele suportabilitatii publice. Era ceva impur in atitudinea scriitorului, caci nu tinea deloc cont de “gura lumii”. Isi asumase cu buna stiinta oprobriul celor din jur, injuriile veteranilor, suspiciunea colegilor.
Dar nu era el primul. Gheata se sparsese mai devreme. Inaintea lui, Stefan Bastovoi scrisese “Iepurii nu mor”. Un roman despre generatia sa chinuita de indoieli, secatuita de intrebari, sfasiata de lipsa de perspectiva, imbatata fara succes... “Pizdet”-ul sau venea sa chestioneze acest univers polimorf, confuz si anaerob.

Viata studentului basarabean, aflat in mediul universitar romanesc, este o tema complexa, care apare odata cu debutul anilor ’90.  “Alteritatea” lui, deloc parelnica, coaguleaza intreaga atentie a scriitorului. Delirul este productiv, iriga imaginatia, exalta creativitatea. De aici, scriitura mustoasa si adesea stresanta, comparabila cu literatura psihedelica si punk. La aparitia noului sau roman, “Letopizdet”, a devenit clar ca Alex a facut o “fixatie” pentru tematica neadaptarii, nelinistii interioare, a flaneriei cel mai adesea inconstiente. In spatele acestei exuberante verbale si stilistice, se ascunde o prezenta umana discreta, tematoare, timida si deloc exhibitionista. In momentele sale de melancolie profunda, de nopti albe, el, prozatorul, scrie (“bricoleaza”?) poezie…

Care din formele acestea ale verbalitatii il reprezinta mai fidel? Iata o intrebare menita sa dea frisoane celor care vor sa inteleaga ceva din zbaterile acestei generatii din care face parte Alex, dar si fratele sau, Mihai.
Pe Mihai il vad ca pe un histrion necesar. Poet, traducator, activist, si editor al revistei electronice “Tiuk!”(Stiva), Mihai este omul pe care ori il simpatizezi imediat, ori iti devine antipatic de urgenta.

Dar nu-l poti neglija, caci e vulcanic, malitios, inspirat si patimas. “Nemuritor in papusoi”, prima sa placheta de versuri, mi-a atras atentia prin prospetimea cu care alatura vocabulele, prin imaginatia sa debordanta si doldora de umor. Ce a urmat dupa reconfirma puterea sa de a fi lider neoficial al generatiei sale. Se remarca ca un atent publicist al vietii literare pan-romanesti, avand intotdeauna observatii si critici pertinente, proaspete, nebatatorite. Mihai e o matrioska romaneasca… expusa la vedere si obligatorie.

Alexandru Vakulovski: Pizdet (roman, 2002); Oedip, regele mamei lui Freud (poezie, 2002); Ruperea (teatru, 2002); Letopizdet. Cactusi albi pentru iubita mea (Ed. IDEA Design & Print, 2004); ecstasy (poezie, Ed. Pontica, Bucuresti, 2005); TU, impreuna cu Mihail Vakulovski (Biblioteca de Poezie, Bucuresti, 2002).

Mihail Vakulovski: Nemuritor in papusoi (poezie, Ed. Arc, Chisinau, 1997); Nicolae Manolescu (monografie, Editura Aula, Brasov, 2000); Caiet cu zmei de care n-am mai ridicat niciodata nici macar in copilarie, (Biblioteca de Poezie, Bucuresti, 2002); TU, impreuna cu Alexandru Vakulovski, (poezie, Biblioteca de Poezie, 2002); Tatuaje (poezie, Ed. Vinea, Bucuresti, 2003); Holocaustul evreilor romani (Din marturiile supravietuitorilor), (Ed. Polirom, Iasi, 2004); ODADA (poezie, Ed. Vinea, Bucuresti, 2004); Piatra lui Sisif sub limba lui Demostene (poezie, Ed. Pontica, Bucuresti, 2005).