Vladimir Bulat

Artele unei “insule”

Time Out Bucuresti (www.timeoutbucuresti.ro)

Un mit al actualitatii din ultimele decenii este si cel al “bunului si adevaratului plastician”, al artistului cu o scoala sovietica bine insusita, cu un mestesug ireprosabil prin precicizie si elaborare formala, cu tematici “complexe” si “tari”. 

Mai intai, scoala-liceu “I.E.Repin” (actualmente, liceul “A.Plamadeala”), apoi, din anii’80 si Facultatea de Arte Plastice, ambele au pus “umarul” la elaborarea acestui cliseu polimorf, hranit, cred eu, din acea “seva ideologica” care in deceniul sapte nutrea sintagma ideologica denumita “arta nationala moldoveneasca”. Fara tagada ca exista un nucleu de artisti foarte talentati si originali in acea perioada, dar pana la a spune ca acestia formau o scoala era cale lunga. Si imposibila. Un drum inchis practic. Sa ma explic. Intre 1944 -1980 aici nu a existat un nucleu propedeutic constient de misiunea si valoarea sa programatica. De-abia dupa acea data, si mai ales dupa revenirea de la studii a unui lot numeros de absolventi ai unor institutii de invatamant superior, lucrurile au inceput sa capete si sa aiba un program, coerenta si maturitate. “Roadele” acelei perioade de “gestatie” se resimt de-abia acum. Orice sistem cultural, pe langa conservarea unui patrimoniu bine randuit, investeste (sau trebuie sa o faca) in viitor, intr-o politica de cadre inchegata, robusta si profesionista. O articulare de acest fel s-a facut de pe la inceputul deceniului 9, pe fundalul unor dezintegari si transformari profunde ale organismului politic sovietic. Fenomenul nu a avut, e drept, o finalitate, dar deschiderea de atunci a creat premisele unei investitii temeinice (logistice, financiare, contractuale etc.) in generatia tanara.
O importanta cruciala a avut-o in procesul de democratizare a artei activitatea Centrului Soros pentru Arta Contemporana, incepand cu anul 1996. Iata, ca de un deceniu deja, anumiti artisti, care au gravitat in jurul acestei institutii, au devenit nume importante pe scena internationala a artei contemporane. Unul dintre artistii cei mai afirmati ai momentului este, fara tagada, Pavel Braila. El a avut o ascensiune spectaculoasa dupa anul 2002, cand a participat la cea mai prestigioasa manifestare de arta contemporana, Documenta 11, la Kassel. Au urmat cateva expozitii personale la Viena, Paris, Chicago. In luna mai a acestui an, Braila a propus basarabenilor sa devina cetateni ai UE  - “Welcome to EU”, imprimandu-le pe pasapoartele celor doritori insemnul Uniunii Europene. Autorul a precizat ca gestul sau artistic nu intra sub incidenta dreptului de autor, si oricine il poate repeta. Isi poate singur “europeniza” pasaportul.
Fara a intra deloc in detaliile unei analize de tip sintetic, doresc acum sa insirui investigarea pe cont propriu a creatiei celor care ar fi interesati de scena de arta din MD. As spune doar ca izolarea (politica, ideologica, economica) in care se afla Republica Moldova da nastere unei arte extrem de personale, introvertite, insolite – proiectia unor eforturi creatoare si intelectuale ale unor artisti ca: Stefan Rusu, Veaceslav Druta, Mark Verlan, Alexandru Tinei, Lucia Macari, Igor Scerbina s.a.