Daca privesti cu atentie videoclipul “Everybody in the Casa Mare”, al melodiei compuse si interpretate de Zdob si Zdub, iti dai seama ca Modernul si Traditionalul isi pot da mana pentru a invarti hora din casa mare.
Actiunea cuprinde desfasurarea video-ului pe doua paliere distincte, voit asamblate pe coordonatele unei aparente contrarietati. Insa cearta traditionalism – modernitate capata aici valente creatoare, prin renuntarea la accentele ascutite aferente oricarei dispute aprinse. Nu exista o delimitare pronuntata a celor doua tendinte, ci o intrepatrunsa juxtapunere a imaginilor, iar contururile distinctiei sunt facute astfel fuzzy.
Personaje ce par desprinse din ultimul episod al unei reviste de benzi desenate prind viata in “Casa mare”, in ceea ce la romani este considerat a fi centrul familiei satesti, nucleul vietuirii fericite, dupa unii. O fina ironie atrage atentia asupra modului in care se amesteca rap-ul cu muzica lautareasca autentica, lavitele si covoarele cu motive florale stilizate, cu blugii si ochelarii de “fite”, de ultima generatie. Insa rezultatul nu intra in sfera de demarcatie a kitsch-ului, ci se creeaza o iluzie fonica si optica ce reuseste sa stearga prejudecati extrem de actuale, de tipul: “Tineretul din ziua de azi...(este asa si pe dincolo, numai cum ar trebui sa fie, nu)”. Cadru dupa cadru, imaginile realizeaza tablouri in miscare. Iar modul de asamblare a acestora aminteste de unele tehnici mai vechi, folosite in arta video de la sfarsitul anilor ’80 – inceputul anilor ’90; de exemplu, tripticul de la final este nu atat un mod de prezentare a actiunii, cat un simbol pentru o multi-perspectiva care presupune cuprinderea intr-o singura imagine a celor ce sunt opuse, fara incercarea de a atrage atentia, spre alegere, a unui anumit aspect.
Lumea in care iti este permis astfel accesul este una doar fictionala, in care o melancolie abia mascata sub culorile vii ale hainelor atat ale personajelor, cat si ale casei, desemneaza un ideal, care nu este doar greu de realizat, ci si dificil de propus in lumea reala: o impacare a contrariilor, un armistitiu intre Modern si Traditional, sub auspiciile prevederii a ceea ce va fi nou, din punctul de vedere a ceea ce este actual, si a intelegerii nepartinitoare a ceea ce era vechi, din perspectiva a ceea ce este nou. |
