Interviu interplanetar

Adina Zorzini in dialog partial cu Planeta Moldova

Time Out Bucuresti (www.timeoutbucuresti.ro)

Basarabia&artele surori

Adina Zorzini in dialog partial cu Planeta Moldova : Mitos Micleusanu si Florin Braghis…partial pentru ca Florin Braghis, nu a fost de gasit prin partea locului (Piata Obor), fiind probabil chemat cu treaba prin alte zone ale galaxiei.

Apropo de «being basarabean means being cool in Romania », ce anume crezi ca atrage publicul autohton inspre raionul produselor “artistice” venite pe filiera “ruseasca”? Care sa fie ingredientul secret al “bunicii moldovence /basarabence”?

Sa vedem…cred ca e vorba de mediul care ne-a format pe noi, ca basarabeni, si care a fost/mai este inca, un melanj de factori cultural-educationali partial specifici romanilor si partial specifici rusilor.
Printr-o grila de lectura aplicata unui produs de o asemenea factura (care e mijlocul de transmitere al unui mesaj), un roman (care e receptorul mesajului) empatizeaza suficient de mult cu basarabeanul (emitatorul mesajului), incat sa inteleaga miezul lucrurilor, dar nu destul incat sa nu fie uimit. Si uite-asa apare fascinatia care exercita in mod logic atractie.
Exemplu: toata lumea care a ascultat cantecelul nostru “Alimentara” si-a dat seama ca era vorba acolo de supermarketul post-comunist de cartier, insa nu chiar toata lumea a inteles in intregime termenii care denumeau alimentele pomenite.
Ei, tocmai terminologia asta aproape dialectala a constituit un stimul puternic pentru audienta; desi a inteles esentialul, sau procentual poate chiar 90 % din cuvintele melodiei, cel care asculta era atras de sonoritatea “exotica” a restului.
Sau: Comunismul l-am trait cu totii… romanii, rusii si basarabenii au avut experiente intersectoare… dar, atentie, nu identice. Si atunci, iarasi intervine the little thing-ul de 10% care fascineaza si atrage.
Adica, publicul roman regaseste foarte multe lucruri si fapte, evenimente si fenomene comune cu basarabeanul/moldoveanul/rusul, dar ramane acel rest care pe de-o parte face ca “lectura” sa nu plictiseasca, si pe de alta parte stimuleaza.

In afara de muzica, publicul ar trebui sa stie ca tu scrii si pictezi, ai publicat deja doua volume de proza si ai avut cateva expozitii. Care e relatia ta cu doi artisti basarabeni “pe val”, cum sunt scriitorul Vasile Ernu si Roman Tolici?

Suntem prieteni de cauza. Ne mai intalnim, mai povestim, schimbam idei, apoi ne intoarcem fiecare la viata/filmul lui.

Ce alti artisti basarabeni le recomanzi cititorilor?

...Pai, Dumitru Crudu, fratii Vakulovki, dar mai sunt si altii pe care sper sa-i descopere cititorii singuri… apoi vom putea initia un forum gen “Ghici autorul basarabean” sau, de ce nu, “Invidia ca nu-s moldoveni” ? 

Cum a inceput colaborarea voastra cu Radio Guerrilla si cu ce ochi o privesti? E o colaborare echitabila, rentabila de ambele parti?

Eu, unul, cred ca Radio Guerrilla s-a cam folosit de noi si implicit si de Planeta noastra mandra (in sensul publicitar al notiunii de folosire), utilizandu-ne simultan ca imagine si ca interfata pentru a se conecta publicul www.planetamoldova.ro si nu numai. Probabil Guerrilla a sperat in acapararea unui anumit segment de auditori odata cu “racolarea” Planetei: in speta, un segmentel de public format din intelectuali cu tenta underground, care vedeau la noi un fel de “muzica manifest” (sac!)… oricum, eu nu cred ca un business care sa fie cu adevarat un manifest poate avea succes in spatiul public, cum nu cred nici in manifestul programatic organizat in scopuri de afaceri.
Totusi, colaborarea cu Radio Guerrilla a avut in ce ne priveste si o latura constructiva: a fost un fel de tratament adjuvant in recuperarea de pe urma bolii “afonita mercantiliforma” (pentru ca noi eram “afoni” in ale mercantilismului)… acum, sper ca am invatat suficient ca sa ne descurcam in itele arahnicului sistem comercial care e lumea muzicii romanesti.

La un moment dat ai colaborat si cu Shukar Collective. De ce nu ai continuat?

Da, am colaborat cu ei la primul album, insa dupa aceea au intervenit concertele live, iar eu n-am mai putut face fata. Am renuntat si pentru ca ideea organizarii unei formatii de muzica - mai ales ca e vorba de o muzica experimentala in cazul Shukar: identitara si electronica - mi s-a parut a nu avea aplicabilitate la realitatea mea cotidiana.
Sper sa nu fiu inteles gresit: Imi place groaznic de mult ce face Shukar Collective si am ramas foarte bun prieten cu ei; insa, ca sa iasa bine, muzica necesita implicare totala si mecanisme financiare bine puse la punct. Ori, sub respectivul aspect financiar, norma/standardul de viata din Romanica de azi obliga individul cu porniri “artisticoase” la scindare/dedublare: pentru ca eu sa-mi pot satisface necesitatile structurii intime (sa fac  muzica, sa scriu, sa pictez) care sunt in mare parte neprofitabile, trebuie sa fac bani din altceva; sa vand locuri de veci second hand, eventual. Si cam asta e realitatea majoritatii artistilor la noi, fie ei scriitori, muzicieni, pictori, s.a..

Poti transmite un mesaj direct, locuitor al Planetei Moldova, cititorului care isi plimba ochii peste randuri in acest moment?

Pai: Nu sari calu’, struneste martoaga!…si bonus: intra pe www.libertv.ro