|
In 1993, la Varna, pianistul de reputatie internationala Mihail Alperin mi-a inmanat o caseta promotionala. Gestul lui era acompaniat de entuziasmul unei mari descoperiri, pe care a formulat-o astfel: “Iata, finalmente, grupul care stie cu adevarat sa transfigureze muzica romaneasca in jazz”.
Era vorba despre trei juni muzicieni din Chisinau, reuniti sub titulatura Trigon: Anatol Stefanet - viola, Sergiu Testemitanu - bas, Oleg Baltaga - percutie. In anii ce au urmat, ei au avut o ascensiune rapida pe scena mondiala (Europa, dar si Japonia si Noua Zeelanda).
Un act de magie al unei fuziuni intre esentele melos-ului romanesc si spiritul libertar al jazzului.
Dupa aniversarea unui deceniu de activitate, in istoria Trigon-ului survine o schimbare dramatica: Anatol Stefanet – a carui capacitate de a valoriza integral resursele instrumentului ma determina sa-l consider in prezent numarul unu al violei in jazz – se vede pus in situatia de a-si re-alcatui formatia. O face cu mult curaj si intuitie valorica. Apeleaza la trei reprezentanti ai noii generatii jazzistice din Basarabia: versatilul Dorel Burlacu (n.1974), capabil sa cante fluent pe orice claviatura, iar cu mana stanga sa suplineasca absenta basului din noua formula; poliinstrumentistul (si, pe alocuri, vocalistul) Valeriu Boghean (n.1977), abordand cu fermecatoare muzicalitate saxofonul sopran, fluegelhorn-ul, cavalul, ghitara-bas etc.; Gary Tverdohleb (n.1967), probabil unicul baterist/percutionist din zona apt sa calce pe urmele lui Oleg Baltaga (plecat, ca si Testemitanu, sa lupte cu morile de vant ale show-business-ului occidental). In muzica noului Trigon arhetipurile jazzului (blues, swing, improvizatie) sunt “compatibilizate” cu ritmurile si armoniile subtil-explozive ale interregnului occidental-oriental. Stefanet stie sa evidentieze si contributiile tinerilor sai companioni la definirea unui sound romanesc (de sorginte basarabeana!) in jazzul de azi.
Chisinaul ofera si alte agreabile surprize jazzistice. Cum ar fi trio-ul 25th Frame (debut discografic 2005, intitulat “Undo”), initiat si condus de Dorel Burlacu. Secondat de Alexandru Murzac la bas si Igor Carpeno la baterie, liderul face dovada unei muzicalitati iesite din comun, exercitate cu egala fervoare asupra variilor claviaturi.
Repertoriul contine compozitii personale dense, debordand de inventivitate muzicala, din care nu lipsesc accentele ludice. Acest trio dispune de premisele afirmarii (intr-un context international oricat de competitiv) drept cea de-a doua forta din jazzul basarabean la inceput de secol 21.
Nu poate fi trecut cu vederea nici interesantul ansamblu Univox, fondat in 1999 de Ilona Stepan. Acest septet vocal a cappella isi permite sa abordeze un dificil repertoriu – de la clasicele standards, pana la emotionante aranjamente inspirate din melosul romano-moldav. Certamente, Univox nu e deloc o formatie facila, nici ca propunere estetica, nici ca sanse de a efectua turnee.
Sperantele se leaga in primul rand de abilitatile manageriale ale Ilonei, dar si de sarmul scenic al Violei Julea, Georgetei Burlacu, Inei Terteilova, sau al basului Nicolai Andus. La randul ei, vocalista Geta Burlacu a debutat discografic cu albumul “De-as avea”.
Acesta beneficiaza de girul Victoriei Tcacenco, una dintre activele promotoare ale muzicii inovative pe plaiurile basarabene, alaturi de Natalia Stefanet si Mariana Postica.
Apropo: merita sa asistati la Festivalul Ethno Jazz organizat de acestea din urma. Editia a cincea e programata la Chisinau pentru 13-17 septembrie 2006. |
