Razvan TZUPA
|
o sexualitate continua
& dinspre usa nu se mai simte
decat un gest timid intins printre
talpile strivite de pietoni in pantofi.
dinspre usa numai oameni-obiecte
foarte apropiate pe care nu le cunosti
in pielea ta
in mintea ta sufletul tau
se deschide se inchide un spatiu ingust unde
amesteci zgomote
ceruri din bilete de autobuz unde mainile pastreaza
atingerile de peste zi pana tarziu
nimic nu se indeparteaza
pielea noastra tine vitrinele si
controlorii din autobuz
inima ingropata in ceausescu
& sufletul tau explicit de sub fesurile naclaite ale aurolacilor
ca sa te ating trebuie sa fiu mai intai departe
de tine & toate usile toti peretii toate garduletele transparente din lume
te-ar presimti
muste si motorase
-amprentele kitsch-
atingi
respiratia gesturile
provoci
frumusetea
vezi
auzi simti
gandurile
futute
daca
tac nu
inseamna
nimic
trei filtre de lumina
am fi ce isi amintesc cuvintele ca eram
atentie se inchid usile
ne-am indepartat ne apropiem
aveam niste cuie pe perete unde
statea poza lui ceausescu acum
avem icoane
& asta e numai o poza
dincoace de haine agitatia cauta pielea
zgomotul constient seara intre firele de par
atentie se inchid usile
cu ochii inchisi vedem acelasi model
din fire luminiscente
o fractiune de secunda
terasamentul primeste ploi infiltrate
incet incet caldura corpului pune stapanire pe aer
usile se inchid rulezi pe fire
din ce in ce mai subtiri stralucitoare
cu varful limbii auzi radacinile dintilor
in echilibru solid inchid
deschid o structura de rezonanta
e un sunet care nu mai esti tu
& trebuie sa-l inghiti pana adormi
cand se desface cu miscari rapiude
in globii oculari
& lucrurile pe care le credeam uitate
sunt marii poeti ai zilelor noastre declansati
de o digestie lacrimala intinsa
repede pana in spatele genunchilor
unde iti ascunzi transpiratia dimineata
cand zgomotele capata consistenta
& la inceput erau numai sunete
taria lor lumina/ ce-au tinut minte
cu orice atingere sunt corpurile
suieratul fin care iti incordeaza fiecare muschi
cand nu mai esti doar tu
fiecare nasture dezvaluie o atingere a ta
& faptul ca nu stii ce sa faci cu mainile
Presate de sunetul pe care abia il auzi
are legatura cu superproductiile aburului
iesit din canale
aburul repezit ca o floare fantastica sa devoreze iarna
fosnetul asta nu te-a parasit niciodata se largesc luminile peronului subteran
zgomotul pasilor creste spre usi
cand bucatile mari de sticla gliseaza zgomotos
e numai o umbra sonora sub respiratia
aproape imperceptibila prezenta
E-mail: revista_tiuk@yahoo.com, revista.tiuk@gmail.com Redactia: M. & A. Vakulovski, Carmina Trambitas, D. Crudu, |