Razvan TZUPA

fetis- o arta romaneasca a placerii

 

 

sexul rompres

 

stelele vorbesc pe limba ta
un corp romanesc este celalalt
caruia ii transferi tot ce esti
la scoala toti aveam un var
care vazuse care facuse era corpul romanesc
al fiecaruia dintre noi
face trafic de masini de lux al fiecaruia
dintre noi ca o datorie ca o posibilitate
acelasi pentru fiecare frica a pufului nostru de pe ceafa

cate unul sau mai multi in care visezi si
visul este ceea ce faci de cind te trezesti pina seara tirziu

intr-un moment foarte clar cind
umbra mea fonetica se lasa peste tot cu o briza de atingeri

cate una sau mai multi cu limba infipta in aer
datoria noastra e placerea pe cerul gurii stelele apar una dupa alta

 

o atingere completa

 

pe strazi pestrite am invatat mereu o anumita frica de intelegere
intre corpurile transpirate aproape tacute
pline doar de veselia unor camasi deschise la gat

 

de ce sa nu spui ca uit tot ca ma trezesc vorbesc
despre vreme cand mie mi se pare ca injur sau ca rog frumos
sa se opreasca zgomotul sa ascultam numai
sunetul fragil al percutiei salivare si vocea diluata

forma nesigura pe care o pui in fiecare colt al camerei

 

aici pe strada SIGUR vorbesc despre o camera a mintii
plina de mere si canapele visinii cand mi se taie picioarele de oboseala
in mijlocul strazii si ai impresia ca nu mai poti sa articulezi nici un cuvant
limba ti se umfla ca un burette viu si toate obiectele primesc un fel de stralucire difuza

 

nimeni nu are mai mult decit forma incerta a respiratiei
pentru o vreme atunci preferi discursului un zgomot
usor facut de corp un pocnet din degete atingerea sonora a parului

#

scanteile de bumbac gasite in piele de pinza camasilor noi
alteori SIGUR ca te bucura niste cuvinte terne
cu puterile lor precise si chirurgical  nimeni nu pierde nimic

creste numai pofta ca o serie de taceri sa inlocuiasca faptele noastre timide
vorbesc incet fac loc folosesc MUZICUTA ALBA a muteniei
vezi actele de identitate mina mea intinsa dupa un pahar cu apa
stam pe trotuar asteptam autobuzul rid cu toate fetele posibile

de la o vreme nici nu mai supportam sa ne cerem numerele de telefon

descrieri promisiuni am tacea cu limba splendid infipta in aer
am spune ca ne cunoastem si alte timpenii /acolo tu
intr-un moment foarte uman aproape omenesc dar nu inca singur
am exact ce iti trebuie soarele fin care nu mai povesteste visele

si presara pelicula serena a atingerii/ cu gandurile corpolente pline
cu DORINTE numai numai intr-o fractiune de secunda
claritatea ti se infasoara la incheieturi nu cere nici un raspuns

#
nimeni nu are mai mult decit forma incerta a respiratiei
pentru o vreme privirea primeste imprima
duritatea pe care ochiul o are incit poate sa cedeze

atit cit trebuie spatiu carnii obscure care o sa fie trecutul
am putea sa ne stringem iarasi unii in altii chiar daca
nu mai credem in asemenea fapte simple tu in mintea cui crezi
ca te misti si daca spui minte spune miini coloana vertebrala tesuturi

sistem circulator limfatic o seara ca oricare alta unica

din care restul suntem dusi intr-o volatilizare sigura
cum ar fi atingerea palmelor de exemplu
din care citesti  respiratia te misti incet
nu mai mult de citiva centimetri

spatiul tau in care infloresc pomii din mintea ta
fructele strapung aerul plin de lumina agripanta a serii
in sfirsit muta cu soarele gata sa ma primeasca

 

 

- diminetile respiratorii -

tegumentul unui calm teribil

esti minorul care fumeaza si se-nvarte prin jocuri
esti o fata care stie ce vrea doar ca
esti copilul minune care justifica tot
esti cosul zilnic si proxenetul oficial
esti marirea preturilor si nu ai habar de nimic
esti un roman care nu ar pleca dar care pleaca
esti cel care doarme in lift si cainele din brate
esti controlorul din autobuz si vatmanul nervos
esti poza cu femei dezbracate din cabina soferului
esti o revista pe care o arata copii cu degetul si parintii rosesc
esti acneea care se destrabaleaza cu adolescentii
esti frica pe care o au copii cind nu vad pe nimeni cunoscut
esti salariul care intarzie si imprumutul pe care trebuie sa-l acoperi
esti vestea trista care trebuie sa te afecteze altfel
esti un reporter profesional si cretin
esti cel care-ti cere bani pe strada
esti domnul elegant din masina de serviciu
esti un podium pentru pasii pisicilor care tot tu
esti vinzatoarea de zarzavat din piata
esti batranelul galagios din troleibuz
esti o fata care face sampling si priveste pierduta
esti o persoana careia-i place muzica buna
esti un talk show cu probleme arzatoare si o virgina curioasa
esti un bolnav incurabil care isi face planuri
esti o femeie jignita si demna
esti o deficienta motorie ereditara ca si mine

 

cine sare pe geam

prima data cand m-am sinucis aveam sase ani
nu vroiam sa invat sa scriu sa-mi fie frica de-ntelegere
s-au chinuit ceva spune clar dar sa nu se-nteleaga
o sa rid de tine daca inteleg inghesuie spune
cit mai mult macar sa nu se-nteleaga

arata in toate directiile
numara fa socoteli
sa nu se inteleaga

degetele tale rasfirate in aer in aerul
pe care il platesti sau nu
degetele mele rasfirate in aer
gata sa te atinga in sfarsit
pot sa spuna da cu bornele intelegerii in aer
cineva cucereste fiecare gura de aer  inspiri
si asta este o vorba o propozitie o pozitionare
in locul acelui salt in gol
cu exactitatea miscarilor unui star kung fu

unele miscari prefera atingerea altele
o fereastra deschisa o promisiune ca n-o sa ma mai vezi
ca n-o sa mai vezi pe nimeni slava domnului
nimeni e partea ai a din tine care sta
se uita la tine in hohote se uita la tine
fara ca asta sa mai fie bucurie sau tristete

nimeni nu se gandeste
decit la tine
nimeni nu are
decit forma incerta a respiratiei
pentru o vreme ca tine

cit e foarte devreme
si gesturile matinale ctt o ploaie neteda
calda sunt atinse de firele respitatiei tale

 

C

acte de poetica netextuala

 

sertare febrile

sunt numai obosit sunt numai si numai obosit
numai locuri triste numai locuri triste

& cine ar plange pentru asta
ar minti

numai locuri triste in jurul tau
numai zone in care plangi din cap pana-n picioare
sunt numai obosit sunt numai si numai obosit

poate nu char atat de obosit incat sa nu pot sa tac
si deschizi putin gura foarte putin
zimbetul mi se pravaleste pe fata ca o ploaie

sunt numai obosit sunt numai si numai obosit
si nimic altceva

 

obosit sau ce?

toata lumea stie cand este obosita pana si
foamea soarelui oboseste la un moment dat sa sape
din visul cu oaia in visele cu scari rulante si de-acolo

sa rupa una cate una grisinele impachetate pe tarabe

clipesti si trosneste bei apa si trosneste
respiri si pocnetele iar incep

incet foarte incet & numai atingere

 

 

sertare febrile

se indoise se intindea se prefacea ca doarme
cu ochii deschisi alege sa nu se mai vada
nimic

se indoise se intindea se citea tot mai greu
cu
degetele prinse in cutele hainelor
proaspete

pe fata se vede tot piciorul obosit
mainile dornice sa dea drumul alergarile inutile
eroii dezbracati ai epocii pietrei ne surad de pe sepci

& suntem atat de curati, atat de curati mai ingusti decat praful

E-mail: revista_tiuk@yahoo.com Redactia: Mihai Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Carmina Trambitas, D. Crudu,
© Copyright pentru grafica Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster Viorel Ciama
Site gazduit de http://reea.net