Bogdan NICOLAI-SINAIA

TRIBUL DE STICLA


De ce m-au prins si m-au inconjurat
oameni cu corpuri ca de sticla ?
Si de ce nu puteam sa scap ? De ce ?

(Nu erau inarmati iar pielea lor absolut
transparenta, ii facea vulnerabili. Vedeam
totusi in ei fericirea sanatatii: sangele !
Sangele plimbandu-se vesel si indecis
prin vene, inima batand si... un stomac.
Un stomac ce parea sa suporte fara efort
cateva oase imense de poeti ingalbeniti de
vreme. Uimit am fost de cele ce se
ascundeau sub craniile transparente:
creiere si ganduri, toate multicolore si
toate in forma de pasari, maimute, serpi,
elefanti. Intrau perfect unul un celalalt,
ca in copilaria armoniei Lego.)

In mijlocul lor m-am vazut dintr-o data prins,
fara scapare... si-am hotarat sa fug din jungla.
Dar armele invizibile m-au trantit la pamant.


EXCURSIE SPRE MATURITATE


Campul imi transmitea orizontal
C-ar fi putut si vertical
Sa reflecte-n autocar.
Noi multi glumind in diagonala,
Eram in primul rand copii
Si ne-o imaginan mama si goala.
Soferul claxona topit de soare,
Noi faceam pipi, pipi mult
Cu doamna-nvatatoare.


MI S-A-NCURCAT...


Mi s-a-ncurcat inima-n sfori,
Trasa-i de-o iapa pe sosea.
Trantite pe asfaltul infocat,
Imi urla sentimentele din ea.

De ritmuri jamaicane poluata,
Aud o melodie deocheata:
Pentru-nceput copitele, apoi un nechezat prea scurt
Si in final povestea... unui amor demult trecut.

La-la-la, la-la-la
Canta o iapa despre...
La-la-la, la-la-la
dragostea nostra efemera.
La-la-la, la-la-la
M-am agatat si eu...
La-la-la, la-la-la
cu dintii de-o artera.