Lilia RUFANDA Intre Est si Vest

Ma numesc Vilor…
            
Vilor.
Vi-lor
Vi
I
Li
            O
            Ri
V – Vladimir
I – Ilici
L – Lenin
O – Okteabriskaia
R – Revoliutiia

            Nume frumos, nu-i asa?
Bunica mi l-a pus.
 
Sigur!! Desigur!!! L-a iubit pe Lenin! Pe Stalin, insa, si mai mult, mai ales atunci cind a murit – s-a indragostit lulea de el. Si s-a intors acasa. Din Siberia. Fericita de bunica! Era ca o pasare: vesela si fericita, fericita si independenta, independenta si suverana, suverana si libera sa aleaga intre CSI si Uniunea Europeana.

Bunuca mea a ales Moldova.
„Si tot ungea-a-a-m cu lut casa, o tot ungeam... si ea crapa in alta parte. Fusese grajd de cai acolo, pina la revenirea noastra...”

dar asta nu-i cea mai frumoasa amintire din copilarie.

Cel mai mult mi-a placut la Artec.

 doi ani la rind n-am mers...

sau poate trei...

sau poate patru...

 ...desi... meritam... si am ajuns, in cele din urma,
caci la Artec nu nimerea oricare...

ei, eu... e treaba mea cum am ajuns

frumos la Artec!
Tam...tam...ta-ra-ra-ram... ta-ra-ra...-ra-ra....-ra-ra-ram...
La drea-a-p-ta!
La sti-i-i-nga!
Si...toti pe burta!
Si... toti pe spate!

ne bronzam in mod egal.
„In URSS toti sint egali”

cind mergeam la joaca, unii imi spuneau „maldavan-baran” si eu le replicam ca fara noi, fara vinul, rosiile, sucul, dar mai ales dorul, marinimia, ospitalitatea noastra Uniunea Sovietica n-ar mai fi fost Uniunea Sovietica, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Surori, caci o sora, cea mai mica, daca ar fi disparut, surorile mai mari s-ar fi uscat precum se uscau fiii lui Israel, omorind pe fratele lor mai mic
 –
Iosif – eroul...
Eroul!

da’eu nu vreau sa fiu erou

Deloc?
 
deloc-deloc-deloc
 
Urasc eroii.
Deadea Tolea, vecinul, era erou al Armatei Sovietice si era debil, isi anina in piept toate medaliile si, la magazin, cind stateam in rind la piine si cirnat, ne dadea cu proteza-n cur: „V’ storonu, tinc chircit, ca n-ai luptat, ca mine, ca sa zaslujasti piine..”
urasc eroii, de atunci

desi

As fi putut sa fiu si eu erou
si-nca cum!
al razboiului din Afganistan
da-s viu si de atita is numai veteran.
frumos razboi, acela!
Frumos
 cind m-am intors!
la noi - tocmai se desfiintau kolhozurile

„da-te-ntr-o parte, fa! Nu ti-i de-ajuns cit ai carat de la medpunct? Scat-i-i-na!!
Vilor, shi casti gura? Pune mai rap’di cochiletu’ista-n taciki’! Shi-ai belit ochii, ca boul?” Si atunci, m-am enervat, ca eu, vapse, is nervos din armata. M-am enervat si am carat piatra, scinduri, sirma, vreo trei foi stricate de ardezie, o boroana fara dinti
.
A doua zi - s-a inceput razboiul – cel de pe Nistru.
n-am participipat
 a fost frate-meu,
 e erou, caci
 -
  nu s-a mai intors.
 
Eu, in armata, pe atunci, eram cu staj: am mers intiia oara in Primorskii Krai, pe urma ne-au dus in Afganistan
tehnicesco-experimentalinii batalion
ochiul sting imi e de sticla...
ei si ce?
 da’am facut armata!
 
m-am descurcat si cu asta... cu asta.. cu...
 
„ – atcuda ti?

1. Moldavia
2. I kak dela?
3. Normalina...
4. Cit-o-o-..?”
5.  

asa-i la armata, te bati... asa-i zaconul... da tu cum ai fi vrut?

cel mai important este sa te descurci oriunde:
in apa – in padvodnaia lotca
in aer – in virtaliot
pe uscat - la pas, la pas si cu aftomatu-n spate

 kak dela?
 teperi gatov?
gotov!
vsegda gatov

             Cetateanul sovietic era mereu gata
 pe cetateanul sovietic nimic nu-l lua prin surprindere
cetateanul sovietic era..
....era cetatean sovietic, bre

el
isi iubea patria
„Patrie” se scrie cu litera mare
 Patrie, Mama, Piine, Pace
 -
sint patru cuvinte care se scriu cu litera mare

Patru buchii fa-a-cem
De trei ori pe ri-i-nd
Pa-ce, Pa-ce, Pa-ce –
Cel mai scump cuvint

            Nimic mai scump ca pacea pentru cetateanul sovietic

cetatenul sovietic era gata mereu sa apere Pacea, mereu pregatit...
in forma...
 cu temele facute
.
cetateanul sovietic, pasnic din fire, dar constiiincios si mereu gata sa lupte cu dusmanul, invata la scoala „Voiennaia dela”, impusca pe cinci, drept in tinta, din aftomat Kalasnikov si nu gasea lucruri mai sfinte decit disciplina, caci doar disciplinat fiind puteai apara o tara intinsa, precum URSS
.
da-da
e-hei,
caci,
de pierdeai controlul, de-ti scapa ceva de sub privire,
atunci,..
atunci?
Atu-u-unci
Kaputtt!!!

Dupa „Kaput”?
Interesaant!     
adica...
dati-le voie tinerilor bnasarabeni peste Pru-u-t / Sint astept-a-a-ti.../...de fra-a-ti...
ca buba-ntr-un loc

si-atunci...
am tercut/
peste Prut
si peste Pod
cu lotca
cu camera
cu becuri
cu tigari
cu oua
cu unt
cu sfitere siriiskie
la intoacere
si iar
 incolo
 inapoi
indarat
inainte/inainte/inaine
cu sabia-n mina
dind mina concetatenilor
imbratisindu-i
stringind miina lor/ increderea/ bonurile
 
Si azi... e greu...e foarte tare greu.. e greuu... e... eu n-am sa spun asta la infinit, ci.. doar ca... sint bilbiit, m-am speriat
m-am speriat

in anii’90,
se vindea totul pe cupoane,
 era criza.
Mama s-a dus la magazin pe la vreo doua noaptea, sa cumpere din nou chiloti-sireturi-pisle, casa noastra era plina de chiloti, un imens depozit de chiloti, eu de chiloti ma saturasem,
eu voiam zahar
De data aceea mama s-a intors cu doua torbe pline (cu chiloti), plus o pereche pe cap,
 ma speriasem, credeam ca e „snejnii celovek”
„mamma mia”,
 am strigat,
apoi am recunoscut-o, m-am bucurat vaznd-o astfel, toata alba, eram sigur ca aducea, in sfirsit, zahar
Si...
....ce de-za(har)-(a)ma-gi-re!

Mai tirziu... am auzit de Europa, duhi frantuzki si pizza italiana
O asteptm si mi-o imaginam in fel si chip, intrind intr-un mercedes sau un jeep luxos si ea a venit intr-o fura cu „second-hand”: pantofi scilciati, scurte roase la coate si pantaloni rupti in cur. Atunci am inteles ca o duce greu si Europa fara faina visii sort de-a noastra, fara zahar din sfecla pe care numai noi stim s-o plivim atit de bine, intr-un cuvint –fara de noi. Si-atunci a inceput transfigurarea,
tranzitia,
reformarea
reforme-reforme-reforme
in invatamint
agricultura
medicina,
de ti-e mai mare dragul, sa studiezi, cultivi, sa te tratezi
acum

  cind ai polita de asigurare...
ajungi
direct pe polita de la morga

in’91,
dupa ce-am strigat
„U-ni-re!”
se imbolnavise mama, nu erau medicamente, nu stiam ce sa fac – sa strig mai departe”Unire!”sau, poate, „haidem, bai, inapoi, in Soiuz!”...

nici acum nu stiu ce-ar trebui sa fac exact, sa vorbesc, dupa cum mi-a poruncit sefu’(autorul) despre cum, intr-o zi, vom iesi si noi la suprafata si vom demonstra lumii intregi cine suntem cu adevarat...
sau
poate..
sa spun adevarul, sa spun ca ce s-a intimplat aici nu s-a intimplat nicaieri in lume, ca ce-a trait sovetkii celovek n-a trait nici bulgarul, nici cehul, nici romanul socialist,
dar
ce-am trait noi, moldovenii, baranii, mutzii, prostii, motanii – n-a trait nici o alta fosta republica sovietica

sa spun?
as spune, dar..
stii, mi-e in grija, pentru ca e tare, tare greu cu libertatea de exprimare

Ei, de ce? de ce autorul m-a lasat de capul meu?

Eu nu-s obisnuit, va rog..
va rog, sa ma-ntelegeti, ca... asa, singur, eu, eu nu stiu ce sa fac
Si nu conteaza cine – Stalin, Brejnev, Partidul, presedintele de kolhoz – sa fie insa cineva, sa faca ordine! Poreadka! sa-mi spuna unde sa merg si de unde sa ma intorc, sa-mi spuna cite ore pe zi trebuie sa lucrez si sa-mi de-a zarplata si mesto jitelistfa, altminteri – eu nu pot, nu ma descurc, altminteri – ametesc, ma iau greturi, fiori... altminteri eu...

Si ca sa vezi – am fost baiat destept, activ, comsomolist, chiar membru de partid,
apoi
am stat in Piata Rosie si am scandat ”Unire!”
In cea centrala cu „Ariel" si „ Head & Schoulders” de vinzare...

De-atunci... – nu mai tin minte

Nu stiu ce se petrece, vad doar ca autorul a cam schimbat macazul:
Nu mai vrea sa traiesc-sper-astept-revin-integrez.
A hotarit sa ma omoare.
Oricit de conducator e, nu vede nici el vreo iesire si a hotarit sa ma spinzur, sa-nghet in strada, far-apartament, sa cad din tren, in drum spre Moscova sau, pur si simplu, sa ramin pe veci aici, in casa de nebuni.

Si-atunci.. ce va fi Europa, fara mine?

 E-hei, UE, auzi?
 Tu nu poti exista fara mine, tu nu poti exista fara de noi
 ce vei face, tu,
 Europa mare, fara dorul, doina, jelea noastra, fara cultura, literatura noastra clasica ce vei face? Iti poti inchipui vreo crestomatie scolara fara Ion Druta in ea, „fara sacrul si eticul lui Druta”*  nu, nu te vei descurca fara noi, te asigur, iti va fi foarte greu sa te descurci fara exemplele noastre de
marinimie
bunatate
si
os-pi-ta-li-ta-te!
Dar fii si tu mai ospitalie-era, doamna, nu te mai fandosi, potoleste-ti egoismul si naravul, de, sa ierti, iapa, da, frumoasa, roaiba, puternica si in galop, ca doar dau teroristii si nu turcii, si poate gasesti timp ca sa faci loc unei mici-mici mici-mici-mici muste
sa se vvvvire
bage si ea
in cur...,
in curtea ta cea mare
nu mai e loc?!?

Nu,
nu vreau,
nu-i adevarat!
Nu vreau sa o sfirsesc deloc asa
m-am saturat de tot si incetati sa ma tratati cu „Galapiridol”!
Eu nu-s nebun !
Sint perfect sanatos
sint sanatooss!!
Sint cetatean al fostei Uniuni Sovietice
si-acum,
acum ma integrez in Europa!!!!!