27. Turn-on

Spre marea noastra surprindere, Bobdylán incepuse sa scrie poezie. Despre orice, nu conta ce, important era ca scria. Despre filme, personaje de filme, despre camine, dragoste, futai, tot ce-i trecea prin cap. Spunea ca nu stie daca e ceva bun sau ceva, asa, aiurea. Nu facea diferenta dintre ceva ce mie imi placea mult si ceva ce nu-mi placea deloc. Spunea ca habar nu are de ce o poezie e buna si alta nu. Dar ii placea ca scria. Isi gasise si el un hoby. Ce sa faca ca sa nu se plictiseasca. Scria despre tatele nemaipomenite ale unei prietene care venise la el, iar dimineata cand s-a trezit si isi aranja sutienul toti cei din camera au ramas paralizati de asa priveliste, despre masturbare, despre cartofi prajiti la ora 12 noaptea, despre nebunie si despre tot ce vrei si nu vrei.

Isi intrase in rol, asa ca intr-o zi m-am pomenit invitat de el la un cenaclu, unde avea sa citeasca. Mai veneau si Buru si Fane Babanul. Spectacolul, adica cenaclul, trebuia sa fie la un scriitor-geniu provincial. Mai veneau si Artistii si altii. Am mers tinand cont ca Bobdylán mi-a zis ca va fi vesel, vor fi sucuri si bautura.

Am ajuns, am facut cunostinta cu starul, ne-a mai povestit tot felul de tampenii la care noi, ha, ha, ha, trebuia sa radem, a adus cafea, vin, asa ca eu cu Fane Babanu ne simteam excelent, iar Bobdylán era un pic nerabdator sa citeasca si el odata si sa scape. Buru privea niste reviste.

Apoi Bobdylán a citit. Sunt publicabile o parte, a zis starul si le-a facut o analiza de doi bani, asa cum se face la scoala, probabil ne credea debili, tot incerca sa explice cacaturi spre hazul si jalea noastra. Bobdylán asculta cu gura cascata, parca nu-i venea sa creada ce aude, care Arghezi dom’le, care Cosbuc dom’le, care Goga, ba, parca vroiau sa tipe ochii lui, dar tacea, trebuia sa se poarte frumos.

Toti ii intrau in voie starului, asa ca i-am facut lui Fane semn si am iesit. A mai iesit din urma noastra Bobdylán. Am mers intr-un loc mai dubios si am tras acolo o iarba, Bobdylán incepea deja sa rada de ce auzise, noi cu Fane si mai tare si ne-am intors. Starul povestea ceva despre Dracula, o tema tocmai potrivita, asa ca Fane si cu mine nu am mai rezistat, am ras ca tampitii acolo, nemaiputandu-ne controla. Bobdylán ne-a zis mai tarziu ca el isi muscase limba pana la sange ca sa nu rada. Ceilalti au dat din umeri ca ce sa le faci, sunt incontrolabili astia mai tineri si ne-au lasat in pace.

Starul tot abera de la o tema la alta, toate foarte haioase: vampiri, vrajitoare, draci s.a.m.d. Trebuia sa bem vin si cafea ca sa fim ocupati cu ceva, sa nu mai radem atata.
Oricum, nu tinea mult. Fara sa radem. Starul trecuse la tema familiei, despre importanta fiecarui membru, despre relatiile umane, despre cat de pizdosi sunt romanii. Nu stiu, probabil ii placea ca radeam asa, nu arata suparat, din contra, credea probabil ca spunea ceva haios.

Asa ca noi nu ne-am sinchisit, am ras in voie pana am iesit. Artistii ne-au ignorat. Nu intrau in cercul lor de interes cacaturile noastre de rasuri stupide. Bobdylán isi eliberase si el rasul. Afara era foarte misto, o placere sa tot razi, asa ca prostii, ca aia care nu au niciodata nici o grija, ca aia carora li se zice resturile societatii, junkyi societatii. A fost o seara reusita. Dar Bobdylán nu stia daca vrea sa mai citeasca ceva undeva. Lasa ba, ca e interesant, mai afli si tu ce ai vrut sa spui dac-ai uitat – ne amuzam noi.

Mai tarziu ma imprietenisem cu cativa dintre Artisti. Erau baieti de treaba, doar ca seriozitatea aia academica care le-a impus-o scoala ii cam strica. In rest erau simpatici. Dostoievski – care reusea sa para interesat de exterior, in acelasi timp facand ceea ce vrea el, Roman cu lungile lui monoloage despre mancare, despre cum si cat trebuie sa manance un prozator. Raspunsul lui era: mult, un prozator trebuie sa manance cat mai mult, trebuie sa aiba stomac de prozator. Emin care a scris cel mai bun poem care ar putea exista si dupa asta s-a lasat de scris, si Lord care e in aparenta tot timpul multumit si bine dispus, numai ca in realitate nu e chiar asa. Toti sunt haiosi iar vina seriozitatii si-o spala regulat, macar o data pe saptamana cu zeci de litri de bere, palinca, vodca, vin. Si li se iarta. Totul se iarta.

28. F,

Ma gandesc ce rost are, pe bune, ce rost au toate. Nu vreau sa fiu rautacios, dar de ce? De ce sa te trezesti dimineata la opt si sa vii seara acasa la noua. Intre timp mananci in fuga, esti in realitate, dar in care? A altora. Intotdeauna in realitatea altora. Niciodata in a ta, proprie, nu te traiesti niciodata pe tine insuti. Nu ai timp. O fuga continua. La sfarsit – nimic. De ce sa nu faci acest salt direct. Direct la nimic. Pentru aceasta viata de cacat. Bucuria, fericirea, utopii.

Bucuria de a te intalni cu prietenii care sunt si ei distrusi, de serviciu, de sotie, de sot, de alte rahaturi, intotdeauna prea mult. Niciodata nimic. Niciodata acea liniste, niciodata acea eliberare a creierului, cand te simti, te simti pur si simplu pe tine si nimic altceva. Suntem fascinati de prietenie, de dragoste, fiindca nu intelegem cum altcineva ne poate simti, se poate bucura de noi, cand noi nu facem acelasi lucru cu noi insine niciodata.

Cand te voi vedea data viitoare, te vei bucura, ca de obicei, imi vei spune ca esti grabit, ne vom intalni seara. Seara vom bea o bere, ne vom imbata, vom vorbi tot felul de cacaturi si dimineata eu voi pleca. Ma gandesc la prietenii mei. Unii din Moldova, altii din Romania, altii de mai departe. Sunt lucruri care tin de interiorul nostru. Interiorul nostru e peste tot. Ne neglijam prietenii, ne neglijam pe noi insine. Vrem sa ramanem, cum spunea odata Kopkil – o galeata de cacat. Toti sunt niste galeti de cacat. Cel mai bun lucru e sa ne desertam, de dorit in aproapele nostru.

Fa ceva ca sa tina altii minte, bucuria maxima – impusca pe cineva in cap. Spala-ti mainile cu sangele lui. Intra intr-o biserica si da-i foc. Incearca sa te simti, fa ceva. Am obosit. Poate ca ar trebui sa fac astea. Sau sa fumez o iarba. Nu stiu, iarba iti da acel sentiment de eliberare, de pace. Cand nu te mai intereseaza ce se intampla in jurul tau. Nici de tine nu te interesezi, dar iti simti existenta, simti ca e frumoasa, acele culori, acea fascinatie a urcarii in ceruri, a vitezei, a incalcarii tuturor regulilor. In acele clipe crezi ca Dumnezeu exista, ca toate au un rost.

Nu stiu. Acest rost se pierde imediat dupa trezire. Simti ca devii o galeata de cacat si pentru a-ti veni in fire simti nevoia de a iesi iarasi din aceasta realitate, prin pastile prin iarba, hasis, nu conteaza ce. Sau prin durere. Prin durerea pe care o produci. Un glonte, un cutit, un harlet, atunci te eliberezi odata cu lovitura. Cu caderea celuilalt. Apoi iarasi intoarcerea, iarasi acel sentiment de cacat.

F, as vrea sa bem o bere si sa radem. Fara iarba. Vreau sa incerc sa ma simt bine fara ea. Sa vad daca se poate. Nu stiu. Creierul meu refuza sa ma asculte. Tremur tot, F, mi-e rau. Mi se pare ca nu am sa reusesc sa ma bucur. Poate niciodata. Si mi-e sila de tot, de mine inclusiv.

Daca inchid ochii, pleoapele ma duc in ceruri, ma duc departe. In acea absenta minunata. Sub o cascada de apa, in unica cadere care nu provoaca durere. Probabil ca creierul refuza sa reactioneze normal, refuza sa inteleaga, vrea eliberarea, linistea. Nu stiu daca e posibil. Asa ca-mi inchid ochii. Mai bine inchid ochii.

Toate astea se aseamana cu un bumerang. Un bumerang pe care il arunc, sunt bucuros de zborul lui, uit de mine, traiesc zborul, apoi bumerangul se intoarce, se apropie din ce in mai aproape, iata e langa mine, ma loveste sec in cap. Asa sunt aceste calatorii. Ceea ce ti se da, mai tarziu ti se va lua.

Ochii care iti aduc toate aceste lucruri minunate, la intoarcere sunt rosii, tulburati. Fericirea care aduce dupa ea neputinta, cedarea. Raul fizic si cel psihic. Gata! Sa uit toate rahaturile astea. M-am saturat, ma inabus, imi vine sa iau pe cineva de gat, vreun profesor paranoic, vreun idiot de portar care te intreba cine esti, nevrand sa te lase sa intri in camin, vreun scriitoras de povesti frumoase si poezii cu patru randurele si sentimente multe. Sau pe pizda aia cu aere de Dostoievski de la facultate de care mi-e si scarba sa-mi amintesc. Sunt atatia pe care i-as strange de gat, i-as impusca dracului, incat poate m-as simti vinovat daca nu as avea o anumita ordine.

Da, F, ce zici, lasa dracului lucrul ala al tau si hai sa facem o lista. Sa incepem cu asta. Lista si dup-aia ordinea, din Ch-au putem gasi aproape gratis instrumente pentru scos creierii imbecililor. Sa le scoatem creierii la toti imbecilii ce ne-au stat vreodata in cale, hai sa curatam dracului odata drumul de namol. Hai sa facem ceva pentru noi. Hai sa ne gandim un pic la noi. Hai sa-i punem si pe altii pe ganduri. Nu mai pot suporta, mi se rupe de ce se intampla in jurul meu, dar mi-e sila de ce se intampla cu mine. Daca vreau sa fac ceva trebuie sa trec peste cadavre, hai sa trecem peste cadavre.

Hai sa ne mai amintim o data de vremurile bune. Dup’aia mai vedem. Dup’aia poate uitam. Scrie-mi.

(va urma)