Al. PASCOVICCI Magarul cu botul de fier

Te iubesc si te urasc
In egala masura pentru
Viata si pentru poezie
Asa cum stau pe malul
Iazuli cu fata la apa
Si spatele la parc.

Pe acest scaun negru
Toata spuma sarbatorilor
Dantuie din copitele
Ei de argint moale.

Ce mai pot gasi pe
Strazile acestui oras
Numai al meu, ce carne
Mai pot flutura pe
Linga toate zidurile
acestui mare oras
Care este numai al
Meu , ce saliva mai
Pot intinde cu picioarele
Pe asfaltul negru
Si plin de excremente
De lux bine tesut cu
Cu excrementele pasarilor
Tinguitoare ale rimelor
Nordice chiar polare.

Cine ma inlocuieste
Cine din singe coboara
Mai adinc in singe
Si unde se desprinde
Timpul de spatiu incotro
Se indreapta metalul
Medicament si moartea.

Acesta este un urlet
Din plamani, din git
Din creier imi urla
Pielea si intreaga
Constructie a oaselor
Din urletul meu trece
Si nu se izbeste decit
De el insusi ca intr-o
Medicina murdara si
Calda placuta insotitorilor.

Umblam de-a lungul malului
Si totul era mai presus
Desi prea inaltul nu
Mai avea stele nici macar
Un apus rosu nu mai
Putea fi zarit cale de
Vreo douazeci si cinci
De ani de viata pe care
Eu cu nici un chip nu
Am trait-o.

Eu nu am trait
Poate de aceea
Urasc de fapt ma urasc
Atit de tare incit cad
Blind in patul meu
Ars de un somn subtil.

Cine pe cine dislocuieste
Si suferinta cine o
Inlocuieste pe a celuilalt
Taind-o in felii subtiri
Si unimaginable cu
Ajutorul carora vom
Vom bate din palme vom
Aplauda vom cere un
Bis si vom cere lazuli
Un bis si inca un bis
Si parcului o moarte
Si inca o moarte si
Tot asa cu fiecare
Anotimp in frunte
Vom alerga catre muntii
Mult prea inalti ca
Sa vedem cimpul de
Dincolo de ei.

Cimpul.

Cimpul nu este pitic
Cimpul este dincolo
Si prin asta este
Mult mai aproape de
Viata care spune
Priveste soarele
Cind rosu cind
Galben cind negru.

Cu mainile adinc in
Apa cu ochii adinc in
Creier cu singele
Adinc in carne cu
Umbra adinc in cimp
Piticii calaresc muntele
Calarind calarirea in
Filgait de aripi mari de
Pasari pitice.

Cu adevarat pitice.

Cum sa transform o urcare
Intr-un metal plat
Pe care sa arunc
Boabe de orez pentru
Puisorii galbeni de
Sobolan sa pun apa
Intre electronic plati
Ai metalului si sa
Chem intreaga turma
Insetata sa bea cu
Botul intreg din
Apa curata si eviscerata
A cuvintelor pe care
Nimeni nu le poate
Inlocui cu altele nici
Nici macar cu propria lor
Protoistorie de parca
As fi spus photomural
Sau protobengescu.

Ce planta sa-mi pun
Sub creier pentru
A putea dormi si daca
Adorm ce sa visez ca
Sa ma scol adihnit si
Ce sa fac cu odihna
Zguduitorule ce sa
Fac cu odihna poate
Sa-mi smulg degetele
Si sa le arunc prietenilor
Mei niciodata multumiti
De mine.

Si ei ca viata.

Cine mai pune interbrain
Astazi sau poate chiar
In acest moment.

Pestera din cimp
Iubeste pestera
Din munte.

Ratarea mea este o paradigma strinsa
Cu grija de culegatorii
De pesteri fratii buni
Ai culegatorilor de
Lacuri si parcuri mai
Chircite mai ale
Nimanui cu totul altfel.

Si intr-un sfirsit apare
Bucuria cu dantelele ei
Mulate pe fereastra.

Iubesc si urasc fereastra.

Nu mai am nevoie de
Fereastra cind zidesc
Iubesc si urasc fereastra.

Cind state am cu fata
La apa lazuli vedeam
Vermin roz alergind
In jurul simbolurilor
Pe care o apa orice
Apa le poate inghiti
Si stind eu asa si
Privind viermii am
Inceput sa framint
In maini cutitul de
Care nu m-am despartit
Decit arareori si neavind
Singe a curs lapte
Lapte pentru care
Animalele parcului
Mi-au spus lupoaica.

Zguduitorule tocmai
Astazi cind totul pare
Viata iar viata se
Tiraste nemaivazuta
De nimeni desi in
Oras viarmuiala este
Neinchipuit de draguta.

Am a spun tuturor ca
Desi nu stiu cine sunt
Ceva ma coulisse ca
De dincolo de lac
Sau de parc poate
Un orgoliu medieval
Dintr-un tinut prusac.

Piatra peste piatra si
Coliba linga coliba
Iata toata intinderea
Pentru care am ramas
Fara incaltaminte si
Fara unghii la picioare
Si fara pleoape tot
Privind si incercind
Sa inteleg si sa sfirtec
Locul caruia ii spun
Casa.

Cine mi-a spus
Ca am un loc pe care
l-as putea numi casa
Iubesc urasc si nu ma
Pot apropos de sfintenia
Unde mortii I se taie
Picioarele respiratia
Parul si umbra si
Dintii ca un gard
Verde numai bun
Pentru cei mai putin
Inalti.

Piticii sunt
Ingrozitor de inalti
Cine nu este inalt
Tocmai acum cind
Stiutul bate stiinta.

Locuiesc in namol
Exact acolo unde
Moartea este ca
Mierea iar mierea
Este fara de sfirsit
Mierea fara de sfirsit
A spiritului si a
Toata desertaciunea.

Uneori si alteori.

Este noapte ploua
Medicament sunt
Fosforescente iar
Lupoaica respira
In valuri de ceata
In cuvinte la care
Nu voi ajunge niciodata.

Blinda fiinta
Cu ochii inchisi
Dintii sunt albi
Si mor neurons
Sub scoarta chiar constiinta
Zboara cocorii de iarna.

Crepuscul si cruce si cumplire
Vocatie si voma si viul
Taie si tangaj si turbare
Subtire si singur si simplu
Ornament, lapte si bani
Fericire, frig si fiesta
Umbros, urlet si servitor.

Noua minus cinci plus doi fac sapte
Lupoaica din parc se hraneste
Cu lapte.