nu te mai preface,
stiu ca esti undeva la munte la ski si fumezi in aceeasi pozitie ca si mine
camera ta e o ceasca de cafea cu zapada neagra
cu ferestre in forma de ferastrau acoperite cu staniol
in spatele lor tu scrii la observator si imi arzi fotografiile
ca si cum ti-ai cresta pielea din jurul gatului
cu varful unui cutit ruginit
nu e vorba de dragoste
nu e vorba nici de despartire imi spuneai
infasurandu-te mereu in cat mai multe burti
pantece peste pantece sa-ti tina de foame si de moarte
burti taiate si burti cusute cu ata alba
eu sunt pielea ta lipita ca o burta pe oase
neteda dar incretita pe margini
daca ma jupoi se va rupe apa
si fatul va aluneca usor ca un peste
(flash)
sunt atat de vie atat de vie incat imi vine sa-mi exfoliez
cateva straturi din placenta de pe spate
si sa v-o dau s-o mancati cu mujdei ca la caini;
noaptea strig in somn ma zvarcolesc in cearsafuri de carne
imi atarna trupul prin aer bucati-bucati in jurul meu
sangele ca o panza de paianjen unghiile intoarse-nauntru
si eu inghiocata in ghemotoace de vata cu mintea metalizata
de-acum totul s-a sters viata e frumoasa
toate dorintele se implinesc
nu te mai preface,
nu mai ai cum sa plangi pentru ca oricum nimeni nu isi da seama
cum te inchizi tu in baie si iti smulgi cu penseta genele de la radacina
cum vine femeia se sterge cu tine si pleaca putin schiopatand lasand in urma
dare subtiri de lapte si sange impletite ca un fir de martisor
nu mai pot sa plang ma uit la manusile mele negre din piele de om
si ma gandesc ca nu am trait indeajuns
nu m-am culcat cu destui cu destule
doar le-am racait varul de pe coloana vertebrala si l-am adunat intr-o cutie ovala
cand ma invinetesc il folosesc in loc de iarba
ma rujez cu sange cald sa nu mi se spuzeasca buzele de la frig
iarna e cel mai greu sa te tarasti prin moarte
in fiecare zi alte prafuri praf si pulbere s-a ales de noi
te incolacesti pe mine ma strangi ca un corset de fier mai ai putin
si imi storci matele intr-o zi o sa-mi ajunga in gura
si-o sa le scuip
(flash)
moartea sau moartea ma intreaba georgiana jucatoarea de carti
mananc spaghete cu sange inchegat de mort
invart cu pricepere furculita
si o simt scormonindu-mi la fel pe sub piele
aleg venele si astept sa scuip gandurile defunctului
viata e o icoana de lemn in care ti se intepenesc dintii si cad
cad
nu te mai preface,
ai putea foarte bine sa privesti cioburile de geam spart
sau sa calatoresti cu trenul sau sa te arunci de proba de la etajul 3
insa nu, tu vrei sa iubesti o femeie
sa o speli cu ceai de sunatoare si sa-i tai periodic sfarcurile
sa o infasori goala in sarma si sa ii presezi sexul cu palma
ca unui copil mic cu tata betiv ...
... imi spui sa nu ma mai prefac
aprind tigara where is the love
nici nu ma mai intreb pentru ca oricum nu stiu
decat sa privesc in gol posterul lui marilyn manson imbracat in femeie
numai fuste rochii si tatare zburand in toate partile crestandu-mi cute adanci
as vrea sa ma ingrop in ele sa mi le prind prin par
sa-mi storc lacrimile si taratele de pe obraji sa-mi ingrop capul intre sanii tai
sa-mi curat matreata de sub unghii si sa ies in lume
nu trece o zi in care sa nu ma gandesc la sinucidere
cam in acelasi fel in care te gandeai tu noaptea la masturbare
cu surubelnita pregatita pe noptiera cu cheia in usa
cu inima in cutia ruginita de sub pat
dar nu te ingrijora unde nu e durere
nici fericire
(flash)
nu mai simt nici o durere nimic
nu ma gandesc la tine nu mi-o trag cu nimeni
nu am nici o dorinta nu vreau nici macar sa mor
nici macar sa astept ceva orice
sunt indesata intr-un fotoliu de plus cu perne umplute cu talas
citesc despre post-mortem-ism si imi frec pulpele de femeia de langa mine
mama sau tu sau nora
urmaresc fluturii in jurul neonului bazaind sub forma de vulva
uneori mai vine asistenta si-mi schimba perfuzia si plosca
imi vara un tub in vintre si-mi spune sa-mi tin respiratia
atunci ma umflu mult mult ies din mine umblu pe pereti
sparg oglinzi si ma frec de pieptul si picioarele lui dumnezeu
ma tot frec mecanic insidios si-mi imaginez infiniti ochi de hartie
cand nu se mai poate tine El imi da un branci
si cad inapoi in trup sugandu-mi degetul
nu te mai preface,
n-a mai ramas din mine decat creierul dat prin masina de tocat
ma arunc in pat si nici nu stiu daca dorm
sau doar deschid ochii si imaginea ta imi spanzura printre gene
cu un huruit al apei de la dus intrandu-mi in nas
in gura sub limba sub haine
aceeasi imagine ca o pacla eu sarutandu-ti pana sus picioarele
esti singura ana
nu te mai preface ca nu s-a intamplat nimic ca
inima nu-ti zornaie ca o punga de pufarine
cand dimineata pornesti rasnita si-ti pilesti degetele pana la os
de-ti vine sa scuipi intruna sange si par
sange si par
|
