Victor NICHIFOR Epoca LU (Paralela 45, 2005)

PARTEA A DOUASPREZECEA

Practic sunt semizeu prima oara: in jurul meu, stadionul
face valuri din curentii acidului lactic. In acest timp
tin palmele lipite de piele, cate-un nerv ma scurtcircuiteaza: un sples
este urmat de un carliont pe cada. Ma repet
sau mai economisesc un prosop cu-o fata. In acest timp
cei de la peluza s-au acoperit de un steag pe care scrie: „Victor, 1000!“,
„Inca una, Campionule draga!“
In acest timp multimea inchina o rugaciune catre sfantul Victor.
In acest timp ma dor picioarele
si ma cobor pe ciment, orientez para spre firele de par.
Din robinet presiunea ma ridica incet-incet, acopar
stadionul ca un veritabil semizeu. Numar ochi din carlionti
ramasi in fata perei, iar ei nu ma iubesc
pentru ca ma venereaza, si eu ma simt
si in acest timp ma inalt cate un pic, cate un pic, ma sterg de pe fata
lumii, apasat pe maini, bust – o singura  banda
inchide rusinea de care sunt foarte mandru, astept urale!
de abur n-am vazut mari lucruri, am realizat
dupa ce-am rotit usa baii la mii de grade: 

imi ling pielea gainii, daca vreau
imi conturez urma talpii, daca vreau
imi oscilez aductorii lungi, daca vreau
imi ridic plasa cu poezii, daca vreau
imi conturez urma talpii, daca vreau
olariez din tocul dormitorului, si vreau:
— Un chilot!                  
Repede! ca-i treaba de femeie, te rog.
Si tu ai luat ziarul-paranormalul?             — Pai
                                                                                                        ce sa fac? Dar
ai noroc ca intotdeauna: m-am scos. Asculta:
— Hai! da-mi  un chilot
daca vrei disco!
— OpA!: ai urme de caltabosi.
— Si ma fierbi, nu? Inghet pe bune, domnisoara!

— Dar vezi si tu.
— Unde? — In garaj. Daca nu,
incearca la bibelouri. — Da. innebunesti cu o femeie, e clar.
— Victorase!
— Iai?    — Du-te ma la dulap.      
Jos,
asa, jos… in dreapta.
— Da.  — Asa, s-in fund
acuma.
— Acolo sa ti-i tii tu, da? Astia-s: tacpac.
Ai luat chilot pe fesa inalt.
Si-apreciez cum tine outele. Bravo!
Zi cum ma imbrac.

— Ma enervezi iar. Asculta,
ai auzit de Ioana Ioana, „poetul-far
al ultimei generatii“? Dupa cum vad eu treburile, te-a cam ciupit
fetita asta .         — Cu un bas
de baba. 
— De ce-sti? — Citeste, madam. Si te rog,
                        ma Sparg daca fac un pas. — Ia-ti
si tu blugii, un tricou curat – ala cu guler – un pulover
daca mi se face frig la spate,
pumatii originali. Da… mai… ai dreptate.
E cam scroafa gagica. Imbraca-te repede
si hai sa-ti citesc altceva  – sunt criminali astia:

In fata lentilei Timpului
Toti anahoretii au demonstrat superioritatea romanilor in timp

— Te grabeai, parca.
— Si ma grabesc. Dar ti-am zis: m-am scos.
Nu fi prost
e chasto.
Imbraca-te!!

Stiindu-se clar ca istoria omenirii este istoria romanilor privita prin lentila buclucasa a Timpului, in cadrul ultimei reuniuni bilunare, anahoretii Romaniei s-au unit in cimpul deschis de la Cernica. Dupa o deschidere demna, intr-o afectiune specifica celor mai fini chimisti ai sufletelor si intr-un suflu ultraspecific romanesc, sfintii s-au dispus dupa un algoritm spatial specific zonei de cimpie. Au continuat sa traiasca prin a se ruga progresiv, ca manifestare de a patrunde cu siguranta in spiritul dumne­zeiesc, progresiv. Eu, putin pacatos, prezent intr-un colt al cimpului, am vazut formindu-se abur in rogvaiv, nu am simtit mare-lucru, dar, nu stiu de ce, progresiv, n-am mai deosebit cerul de cimpul de la Cernica. Lumi­nile Bucurestiului nu s-au mai vazut si, putin, a inceput sa mi se faca frica.
Ei au continuat sa se roage si, impreuna cu fortele vaz-duh-ului, s-au aplecat fin spre lentila buclucasa a Timpului. Dupa parca ani, aminteste unul dintre ei, particulele fara masa s-au armonizat intru deplinatate si, de la sine, existenta a prins densificarea Sa prin constanta universului – discret descrisa in plaja de la Constanta. Brusc, Lumea s-a deschis sub forma unei camere cu gilme si pori intru densitate, de care nu realizam atunci. Un neincetat transfer deliberat de particule, fumuri parca, atmos­fere, priviri interioare, lumini de luminari au descris treptat pe Dumnezeu gal­ben cald – luminile Bucurestiului nu mai existau de mult – si, de aceea, foarte vizibil, in timp ce pe ingeri sau ce-or fi, albastru deschis ori verde ori visiniu.
Si astfel, Brusc, Dumnezeu a aratat cum anahoretii romani ce ajung in extazul prea-divin sunt de trei ori mai multi, desigur exprimat procentual, fata de anahoretii ce ajung in extazul prea-divin din tarile limitrofe Romaniei si de cinci pina la saptesprezece ori mai multi fata de anahoretii ce ajung in extazul prea-divin ai celorlalte tari planetare. Un anahoret fost mate­matician ajuns in extazul prea-divin a intuit ulterior ca prezenta nume­relor prime in aceste raporturi nu face decit sa confirme ca noi, romanii, suntem primii.
Si acolo, la Cernica de atunci, brusc, s-a vazut cum in Romania, prin constanta universului de la Constanta, densitatea particulelor fara masa creste spre infinit, cum Romania devine in timp Marele si Vestitul CENTRU. Si astfel ei au inteles ca plusul de magic specific romanilor este datorat acumularii speciale de particule fara masa in corpul nostru; si au mai inteles ca ei insisi, anahoretii, in momentele de extaz elibereaza particule fara masa si formeaza spirite Prietene ale Romaniei; o data ajunsi pe acest pamint romanesc, ei se reincarca cu particule si astfel numarul Prietenilor Romaniei in inter­spatiu creste, creste.
Brusc, Dumnezeu a devenit un fractal pe care doar l-am simtit, constanta universului de la Constanta a continuat sa densifice dimensiunile, si s-a vazut (toti anahoretii prezenti sunt martori) cum sufletele romanilor au particule fara masa suplimentare chiar si fata de anahoretii din afara granitelor Romaniei, cum + Nota Bene +  toti romanii inainte de a fi romani au fost fiinte supranaturale (exemplu: Stefan cel Mare a fost FFT, Ceausescu a fost XcD, Budai-Deleanu a fost TrSZ, Menumorut a fost GGJK, Iorga a fost RsT etc.).
Constant, constanta universului de la Constanta a continuat sa densifice dimensiunile, lentilele timpului s-au unificat, s-au unificat inca o data si s-a observat cum, inainte de Armageddon, Romania ajunge an dupa an cea mai saraca tara de pe Pamint, insa, prin particulele de masa zero, cu un potential interstelar urias. Si astfel, toti cei care s-au nascut si-au murit pe pamint mioritic fara a-l fi tradat vor fi in fruntea fruntilor dupa Judecata de Apoi, iar noi va informam in bine cunoscutul spirit interactiv al revistei noastre ca cei care au plecat nu vor face decIt sa-Si suga degetul mare.

— Educativ pentru mladioasele si
educativ pentru tinerele si
educativ pentru, in general, toate vlastarele tarii. Si foarte frumos. Si interesant.
Spune-mi de unde iau tricoul „cu guleras“?
— Hai, c-a fost supermisto
                                    hai, ca-ti citesc ba nu-ti citesc Ioana
ca-i porcoasa
                                    hai, ca-ti citesc cat timp tu-ti bagi nasucul
in punga galbena
cum, Datorita a doi piloti americani
Romania devine centrul sexual al omenirii
            — Stiu ca m-am delectat. Deci? acolo? — Nu,
                                    in stanga.
                                         Mai in stanga.
                                         Mai jos.
                                         Hai mai Victore, asa aerian esti?
                                    — Dar unde?
                                    — In stanga si mai jos.
                                    Asa mai…
Doar zici ca esti destept
pentru un baiat.
Hai, c-a fost supercool.
Ascultam niste noutati? Si hai imbraca-te,
sa ne superdistram,
de-abiastept
It’s                                                                    
        m         fe!It’s        
             y li           my      — Hai, mai bine citeste. — Sa vezi ce scula de bascula
                                                                        o sa fie. Fii atent! acum la

NOUTATI

— Realizezi ce natiune misto suntem? — Dar.
Superzei. Intarziem. Natiune. Discoteca. Zi. Romania. Plus.
Discoteca. Multime. Vida. Ia. Multumesc.

Dar zi ca nu simti?
Dar zi ca nu-ti place? Mie imi place.
Acum zburam la disco. De-abia astept sa fim tare multi,
sa fim fosforescenti si sa dansam,
sa bem Bailey si sa aflam la mese de altii,
sa dansam iar, iar
sa dansam iar.
Zi ca nu-ti place? Mie imi place.

— Durere. Lasa-ma. Mea. Incomensurabila.
— Si dovada puterii din cal?
— Cheia; casa; verific; si-
am prins-o cu lampa de contact. — Sa dansam iar,
hai sa dansam iar.  — Madame, am
ace &-n picioare.  — Ace of Base
cui pe cui se scoate. Hai, verifica
casa: — Aragazul e bine, apa calda apa rece bine
in baie apa calda apa rece bine, totul e foarte bine. Gata.

— Si puterea din cal? — Uite ma cheia
si nu mai ma freca. Gata?
— Tu ce crezi?
— Ca muzica proasta aduna tate si cururi.
— Tot mergem. Hai, iesi.
— Si mai cred in tarfele durere, in maieu, putin transpirate, pe ring. 
— Auzi? Esti chiar nesimtit.
Vrei sa stam acasa? Chiar asta vrei?
— Gata, iarta-ma.
— N-am chef de mutrele tale de dastept, sa-ti fie clar!
— Am spus gata, iarta-ma. — Auzi!
…nimica. — Ce?
— Nimic. — Ghinion. — Gheonoaia
te ia de par, nu eu.             Acum lasa-ma sa inspir linistita:
… ce aer misto!…

— Par, par pubian
gardian
de credinta
dac-o sa te prindza
tine-ti radacina
bat-o vina, princiara
si rau sa nu-ti para
(chiar de-o sa-ti fie
mica mea mandrie),
caci e toamna si pana, hat, la vara
inele se vor despica, doara.

— Acum serios: esti Porc?
— Acum serios, e seful tau? Poate-ti scoate ochii
cu hoitul lui de Dacie, i-am facut-o eu boboc.
Cu mutra aia de stat pe cuie, si-as fi dus vorba altfel, dar ajunge,
desi port rima in suflet.

Problema-i ca aerul cu ozon ma face gentil
si-ti deschid portiera.
— Auzi, fa cum stii.                        

— La volan. In sfarsit. Dac-ai sti tu cat am tras
sa fac jegul asta ceas.
Dac-ai sti tu cat m-am spetit.
Pe bune, a fost greu.
Nu c-as vrea cine stie ce laude, dar a fost greu.
Chiar m-am chinuit.

Cheia-i-n contact, rasucita-ncheietura:
— STOOP! N-ai vazut
ca-i intr-a-ntaia?! — Auzi, te rog eu mumos.
Glezna o rotesc din ambreiaj, iar pumnul, momentan, nu ti-a spart mutra. Gura!
Vezi ca-s la volan. Acum roteste manivela c-o reglez.  — A?
— Si-mi mai dai lectii! Cum vrei sa reglez oglinzile?
D-apai-sa. Tac, sunt pe faza
scurta, re-reglez oglinda mea, la tine era reglata deja
si poti sa-nchizi geamul. Ce mai stai?
si pune-ti centura. Fii atenta cum ti-asezi sanii. Hai, ca-i important.
Aprobat. Pentru cel din stanga.
Cel drept. Hai ca nu vad. Gut.
Ce-mi place la Dacia asta e scaunul: iti cade fundul de-ti simti placut despicatura
in timp ce spatele sta drept.
Apesi ambreiajul cu degetele aproape si rotesti cheia, in contrabalans
aductorii spre-acceleratie in curent discoteque: accelerez
suprafata de contact se rupe pentru a se re-aranja
am motive sa ma simt un extraordinar
rotesc volanul cu o mana de carne si oase si ligamente
de otel, ce zici de cum merg?

— Excelent. — Ar trebui sa inveti de la mine
cum e sa simti o masina: turatia ti se gudura drept in piept,
unghiul directiei e originar in plex
uite, pe cand am coordonat ambreiajul
cu maneta-n a treia nu simti soc, sa pun capac la toate
cu un ochi privesc in fata, cu celalalt in treisutesaizeci de grade.

Ma cam dor
picioarele. — Auzi, lasa-ma pe mine sa conduc.
— Ce vorbesti, Frant? Crezi ca daca-i masina de la tine
asta-ti da dreptul la ceva?
Cine a reparat-o? Cine? Sa nu ma aprind, uit
c-ai intrebat. Da? Meseriasul tine

rulmentul dreapta fata sub control-absolut-total
simti ca nu tacane din avans?
— Sigur. Doar l-ai reglat, nu? — Nu-s perfect,
dar sunt aproape-aproape perfect, sunt pe faza
lunga, fasaitul anvelopelor pe asfalt arata ca aici conduce

meseriasul. Ma bazez pe simturile planetare
care troncane putin numai –
dar uite, inainte de disco sa punem
niste muzica desteapta:

— Nu.
— Nu? Cum adica nu? Soft Machine,
Hope For Happiness e inaltator pana la Dumnezeu.
— Te-am rugat: NU!
NU!
— Bine… cu maxim                                                              
kilometri per ora la  patrat: jocuri de lumini si derapaj
controlat pe doua benzi marcate (si nici una
de casetofon), uite ma ce-mi face!
si musai acceleratia sade in podea, stau
intr-a patra turat, dar viteza maxima in curbe o dau planetarele
Stii? comentand, pentru Mine e mult mai fain
astia de la serviciu de la tine nu-s prosti degeaba de-au pus halogene
— Frana!!
— Uau! I-am laudat degeaba cu discurile lor de frana
uau! am riscat, dar, ca regula, am castigat
si-acum simt si-ambreiajul, motorul, rulmentul ala pe dreapta
intru in viraj cum trebuie
ies din el mai mult decat perfect si-mi place sa ma comentez, maica-Doamne
din nou acceleratia musai sade in podea, Vruoom!

Uite un stop in fata, facem pariu ca-n treizeci de secunde
nu mai e? — Vic......Thor!
— Asa, sa sune din nou hasul la baiatul. Imi place. Dar asta
s-a ascuns dupa viraj, trebuie s-accelerez, accelerez, scurt frana
si-accelerez, fraaana, le vin virajelor
de hac si le tai, derapez cu mult mult cap, acum vezi cum rotesc invers?
Rotesc, frana si-accelerez de geme masina, dar nu-i a mea
uite! c-o ajungem pe aia are spate de Renault 16
nu fi fraiera ca-s meserias,
ia vezi ce numar are, B-10-SZY – nu? 

Asta parca-i Myron, nu? Ii trag pacatosului una din faruri,
parca-s doi inauntru, nu mai sta asa incordata dupa ce ca merg
in imbecilitate cu tine.
Acum ca depasesc, spune ce vezi?
Pe cine?
Spune, ma! — Un tip si-o tipa.

— Asta cred ca e! Daca vrea poezie sa-si lase gagica
sa dea din solduri cu tine, noi vom discuta de poezie, de arta in general.
— Daca l-ai depasit, mergi mai incet.
— Merg cat tin planetarele, sa fie clar. 
Musai acceleratia sade in podea, atac virajele
in contra-ac, nu sunt eu pilot de curse, dar acum sunt cu mult mai bun decat ei
si eu judec in grade 
si eu derapez pentru a accelera
si eu n-am copilot, daca nu mi-ar fi putin moi picioarele.
— Franaa!!
— Stai ma calma.
— NU. NU. Eu ma dau jos!

— Nu ma enerva!
— Esti un bou! Vreau jos!
Ti-o scot din viteza, fii atent!
— Daca vrei una peste fata, scoate-o!

Lasa-ma sa conduc! Accelerez cum vreau.
— FRÂNAA!
— Taci, femeie! Accelerez, rootessc si-accelerez…
— Asta e curba aia-n ac!

Asta-i derapaj controlat?
— NU! Mi s-a blocat
pedala asta de rahat! Nu! N-am ce face!
S-a blocat! Asta-i!