Cofetaria Bujorul
Aveam 8 ani si presaram pe obrajii
colegei mele de banca, Ileana,
saruturi calde si grele de timiditate
asa cum socialismul umplea orasul
cu blocuri gri, masive, taiate in linii prea drepte.
Mainile ni se atingeau langa un cico in cofetaria Bujorul
si-n timp ce urmaream cum ii aluneca o picatura aurie
pe camasa cu patratele albastre,
in piata Tienanmen primul foc de arma, despicand
primul piept tanar,
anunta in departari neclare cozi la McDonald’s si
vanzari record la Coca Cola.
Prin 2004 cand, terminand facultatea, m-am intors de la Brasov
am aflat ca Ileana si-o pune cu toata Targovistea,
mi se pare ca am zarit-o intr-o zi, tocmai cand
era anuntat un atac terorist la Madrid,
mai blonda parca decat mi-o aminteam,
totul in jur s-a mototolit dintr-o data
lipindu-se ca o piele uscata de cofetaria Bujorul
care astazi nu mai exista.
California love
despre cum sa stau rezemat
intr-o scara de bloc,
racaind zidul
cu degetele
cand se arunca un cretin de la 9
in cap
blocul 23 de pe radu popescu
plin de asperitati fete nasoale
iti vine sa dai,
inima aproape de
interfon
o usa scartaind
pe undeva
unele detalii care m-ar fi facut
sa stau pe nisip
in Manhattan Beach
ars de soare
cu o bere la picioare tipe
superbe inaintea mea
jucand volei pe plaja
si oceanul stropindu-le pielea
incinsa
Interstitii (pauzele noastre de respiratie)
sa-ti povestesc despre ameteala
si frica
ramai conectat ecranul
in care aluneci
dizolva in jur
obiectele
efectul de pelicula
e o apasare dureroasa
pe cheagurile
care te intaresc
o aglomerare
sub care pielea se usuca
si crapa
***
trage aer in piept/ fii gata
lucrurile vor creste
si te vor lovi
fii pregatit sa plimbi pe strazi
praful din buzunare,
realitatea te va zdrobi
cu picioarele goale
ca pe strugurii copti
***
nerabdarea iti pocneste
in piept,
mai intorci o pagina
cum ti-ai trage peste cap
cearsaful
***
ai putea sa patrunzi, sa
treci mai departe
cum te-ai strecura
prin cercul subtire desenat
cu degetul
pe un geam aburit
***
sa-ti povestesc despre lucrurile
intunecate
spanzurate de crizele noastre,
ca liliecii,
cu pielea cleioasa
in care luna se face
luciu albastru
***
ma invelesc, imi apropii
patura de gura, intotdeauna
picioarele reci
fata fierbinte
citesti mai departe cu senzatia ca
in lume nu se mai
intampla nimic
***
seara
sangele uscat
in trup
albul ochilor
sifonat
apretat
oboseala mea
un obiect metalic
dincolo de aceste coagulari ale mele,
tu
ma vei parasi
ma vei parasi,
la inceput
se va desprinde o caramida,
se va aduna putin praf
pe urma ecoul sau vantul
printre firele de otel-beton
si peisajul de masea cariata,
sobolanii se vor strecura cu rapiditate
sub blana intinsa a umbrelor,
voi ramane asa
ca o cladire
abandonata
care se umple de cacat. |
