Catalin LAZURCA NU, ZAET, PAGADI! (fragmente)

Primele concluzii

1. Intr-o dimineata, Creionel deschise ochii si privi in tavan. Trase adinc aer in piept si se gindi: “Oare voi putea sa scap vreodata de aici? Oare cind voi...? ” Dar n-apuca sa-si termine gindul, ca trebui sa fuga la baie. Acolo incepu sa scrie pe faianta: Cacat! Cacat! Cacat!

2. Bietul Creionel ducea de la o vreme o existenta destul de aproximativa: cinta intr-un cor al veteranilor, scria poezii, traia de pe o zi pe alta din alocatia copiilor care-si mai aduceau aminte de el. Stia ca trebuie sa existe o cale de iesire si prin cap ii treceau o multime de idei: emigrare ilegala, trafic de influenta, revolutie sau lovitura de stat. Se gindea serios si la sinucidere. Dar mai degraba si-ar fi dorit sa inventeze ceva. De pilda, o patura pentru carat televizorul. Sau o busola cu sapte melodii. Ori poate un monitor de calculator cu geam termopan. N-a fost sa fie.

Pina la urma

La o intrunire, a propus introducerea impozitului pe cap de locuitor. “In functie de circumferinta!”, a strigat el atunci cind propunerea i-a fost intimpinata cu huiduieli. “In functie de circumferinta, ma rog frumos, de circumferinta!”, a continuat el sa strige in timp ce era scos in suturi din sala. “Huo, capitalistule!” a urlat multimea in urma lui.

Au urmat si alte evenimente nefericite: Balanel si Miaunel s-au casatorit si s-au mutat intru-un cartier marginas unde Creionel nu avea curajul sa telefoneze, iar Robotel s-a imbolnavit de o boala incurabila pe care nu voia s-o imparta cu nimeni. Afara ploua.

Din nou concluzii

Incet-incet, Creionel a trebuit sa se obisnuiasca cu gindul asta: era clar nevoie de mai multa violenta. Intr-o zi, dupa ce tocmai bause un pahar cu Robotel, i-a venit ideea. O AGENTIE DE PUBLICITATE PORNOGRAFICA! Sau invers. Era cazul sa se gindeasca serios la chestia asta.

Ce mica-i lumea!

Ca sa-si faca mina, intr-o seara Creionel il astepta la cotitura pe Superman. Ii sari in fata si-i scrise pe frunte: Z! Superman duse mina la inscriptie si silabisi in braille:
            - Zi de la Zorro?
            - Nu! Zi de la Zambilica Papadopolinii! Zoofilule!
           
Facerea de bine

Balanel, Miaunel si Robotel i-au spus la un moment dat:
            - Creionele, n-avem nimic impotriva. Dar, la agentia ta de publicitate pornografica sau invers, va trebui sa incepi cu un produs bomba. Gindeste-te: cu ce te putem ajuta, ce putem face noi pentru tine?
            Creionel n-a stat prea mult pe ginduri:
            - Nu va ginditi la ce puteti face voi pentru mine, ginditi-va la ce-ati facut ieri pe vremea asta.
            Cei trei prieteni inghitira in sec. Nu aveau nici un alibi. Incepea!

Secretul succesului

“Imi amintesc”, povestea Creionel, “cind m-a invitat o data Tabara la emisiunea lui. Se vorbea despre ultima mea carte, nu mai stiu care. Eu nu ziceam nimic, stateam drept si clatinam din cap. La sfirsit, Cristi m-a intrebat:
- Care e secretul succesului tau, Creionel?
Pentru prima data intr-o emisiune TV am cazut pe ginduri. Pina la urma am raspuns:
- Ma tai imprejur de cite ori am ocazia. Ar trebui sa incerci si tu.”

Joc de societate

Balanel si Miaunel se plimbau prin parc si jucau fazan pe lucruri mici si scumpe:
- Vaccin! spuse Balanel.
- Indigolit! raspunse Miaunel.
- It! striga fericit Balanel.
- It?! se rasti Miaunel.
- It! tipa Balanel.
- It?! urla Miaunel.
- It esti tu! sopti dragastos Balanel.

Modele

Din cind in cind, Creionel, Robotel, Balanel si Miaunel se adunau in Piata Victoriei si cintau “Noi suntem romani!”. O data, trecind pe acolo o patrula de jandarmi, i-au luat pe sus. Dar i-au si injurat.
- Ba, le-a zis Creionel, pe mine ma injura numai Patapievici!
Jandarmii au cascat ochii speriati. Dar Creionel a continuat impaciuitor:
- Si, hai sa zic, poate si Batman.

Sistemul suveica

- Nu-i mare lucru sa depeni un fir rosu, i-a spus Robotel lui Miaunel intr-o buna zi.
- Ai dreptate, i-a raspuns Miaunel. Pentru mine, un fir rosu nu-i decit un ghemotoc de lina. Traiasca Miorita!

Un nume de referinta

Scoala ardeleana – asa i-au spus agentiei de publicitate. Sugera acelasi amestec de previzibila inventivitate, patetism explicit, frustrare si sterilitate pe care-l contine pornografia.

Scrisoarea I

“Draga Robotel”, i-a scris Creionel din Japonia, “i-ai vazut vreodata pe japonezi inghesuindu-se in metrou? Ei bine, imagineaza-ti aceeasi scena, dar cu galbejiti bulucindu-se ca sa-mi ceara autograful. Am jucat deja in trei manga, mi s-a propus si un hentai. Probabil voi accepta. Sint foarte iubit aici. Si ei imi sint dragi. Mi se pare ca seamana oarecum cu noi: si ei beau mai mult decit pricep.”

Anii de ucenicie

Se crede in general ca Robotel si Creionel se stiu de cind lumea. Nu e adevarat. Creionel l-a gasit pe Robotel zacind intr-un depozit al Uzinelor din Calan. Era pe jumatate ruginit si complet analfabet. Se obisnuise acolo sa traiasca alaturi de niste pisici si se salbaticise. Creionel l-a luat acasa, l-a invatat sa manince cu furculita, sa spuna frumos saru’ mina, sa nu traverseze pe rosu, sa dea locul la babe in tramvai. Si mai ales sa citeasca. Citind din rasputeri, Robotel a aflat mai intii ca toate caietele sint albastre si ca toate bibliile sint negre.

            O eroare scuzabila

Intr-o zi, complet alfabetizat, Robotel citea cu evlavie din agenda personala a lui Creionel. Asta pentru ca si agenda avea copertele negre. Ultimele cuvinte citite l-au cutremurat: F.F. IMPORT. VITAL ! ! ! TELEFON 9h (P.M.) MARIA MIRAB.
            Cuprins de o grozava neliniste, Robotel privi la ceasul din perete si o lua la fuga. In piata Petru Maior, se aseza linga singurul telefon public si incepu sa astepte. Or 8, 8 jumate, 9, 9 jumate, 10 fara un sfert, 10, 10 si. Catre miezul noptii telefonul suna, iar Robotel ridica receptorul.
- Care esti? se auzi o voce de departe.
- Eu sint, raspunse infiorat Robotel.
- Ai venit? a continuat vocea din ce in ce mai calda.
- Am venit!
- Crezi ca..?
- Cred, Doamne, cred! se repezi Robotel sa raspunda.
Apoi i se facu foarte frica si trinti receptorul.

Revedere

                “Stiti cu cine m-am intilnit, acu-s citeva zile, la un profiterol?”, i-a intrebat Creionel pe prietenii sai. “Cu Maria-Mirabela! Faine fete! Mirabela a ajuns bine, destul de aproape de pornografie, face vocea la Colgate si la Rama. De Maria nu stiu ce sa zic, e amanta unui magnat al petrolului. Mi se pare destul de riscant, dupa Scaparici.”

Scrisoarea II

“Dragii mei”, le-a scris o data Creionel din Suedia, “modelul suedez nu ma incinta deloc. Industria lor pornografica e actualmente la pamint. Iar adevarul e ca, daca stau sa ma gindesc bine, acum, ca-s aici, cred ca sint cea mai mare pula din penisula.”

Politice

- A treia cale? s-a mirat Creionel urmarind la televizor formarea guvernului.
- Poate-n cur! i-a raspuns aplicat Robotel.
- Adinc, Robotele, adinc! s-au mirat toti.

            Scrisoarea III

In China, Creionel l-a luat si pe Robotel, fiindca excursia presupunea si citeva sedinte de acupunctura. Iata citeva rinduri trimise de acesta din urma prietenilor ramasi acasa:
            “Dragii mei, ieri am vizitat zidul chinezesc. La un moment dat, am putut citi pe zid acest graffiti uimitor: FRATII MICULA WAS HERE ! Nimic mai adevarat, mi-am spus in gind, si chiar am si scris, citiva pasi mai incolo.”

Stiati ca:

“Orice precautie, orice urma de ezitare risca sa transforme pornografia in kitsch? Nu ca reprezentare, ci ca receptare. Ginditi-va numai: care e obiectul kitsch suprem al zilelor din urma? Prezervativul! Cit e el de dragalas si de la indemina! El transforma, dupa cum ziceam, stupoarea explicitului in simpla precautie.
Sa nu ne purtam cu manusi, asadar!”, isi incheia Creionel expunerea.

Scrisoarea IV

“Iata-ma, scumpii mei”, le scria Creionel din Italia, “stau pe o terasa si privesc cum doi maramureseni spala vitrinele la Prada. In jurul meu, la mese, italieni sorbind cafelute, palavragind, fluierind dupa cite o frumusete trecatoare. Intr-un cuvint: frecind menta. Cind, de fapt, de ce sa n-o spunem, noi o frecam de doua ori mai repede.”

Robotel are o noua criza mistica

Pina la urma, Robotel si-a capatat telefonul Nokia ultimul racnet. Era mic, rosu si cu de toate. La apel, cinta asa:

E Roby, chiar Roby

            E cel mai bun baiat
            In lumea lui de robotei
            E foarte apreciat!

Creionel l-a rabdat cit l-a rabdat, apoi i-a spus:
            - Si cit zici ca-l tine bateria?
            - O saptamina, a raspuns increzator Robotel.
            - O saptamina fara sa-l bagi in priza?
            - Chiar asa!
            - Mda, e si asta o forma de abstinenta, a mormait Creionel.
           
Scrisoarea V

“Eram in Republica Moldova”, povestea Creionel la intoarcere, “cu unul Micleusanu eram, dupa vreo trei zile de betie. A zis el sa intram intr-un beci sa ne dregem. Acolo, o fetita slaba si cu gingiile singerii ne-a poftit sa gustam din vodca localului. Avea de mai multe feluri, gradata asa:
            1. Pentru incepatori
            2. Pentru femei
            3. Pentru barbati
            4. Pentru porci”

            Stiati ca:

            “Frecventind in continuare variantele soft de civilizatie riscam sa ne impacam cu multe rele? Am suferi de inca unul din simptomele kitschului. Am ajunge, de pilda, s-o consideram pe Nicoleta Luciu o femeie frumoasa. Sau sa identificam ceva dragalas in statul roman!”, a incheiat scandalizat Creionel.

Cum a fost prima data

Prima intilnire a lui Creionel cu pornografia merita povestita. Se intorceau toti trei, el, Balanel si Miaunel, de la scoala. Avusesera ore de dupa-masa, acum era deja intuneric. Cintau fericiti Titanii din Titan, un cintec la moda pe vremea aceea, cintau si cravatele rosii le fluturau in vint.
            In fata scarii de bloc ii astepta Mihaela.
            - Haideti cu mine sa v-arat ceva, le-a spus fata.
            Au mers pina in capatul aleii, unde se construiau alte blocuri, au urcat intr-o macara. Vintul batea cu putere, ei tremurau. Cind au ajuns in cabina, Mihaela a aprins o lanterna si le-a soptit:
            - Ia uitati aici!
            Undeva in dreapta, la picioarele macaragiului, chiar deasupra resoului, era un sir de fotografii cu una care lua muie.
            Si-au aprins fiecare cite o tigara, ingenunchiind fascinati. Creionel nu va uita niciodata privirea ei limpede, lipsita de orice urma de indoiala.

            Stiati ca (erata):

            “Lucrurile s-ar putea sa fie un pic mai complicate?”, a spus intr-o zi, ingindurat, Creionel. “S-ar putea ca persistenta in kitsch sa ne reintoarca pina la urma spre pornografie. Macar sa ne apropie, incetul cu incetul. Ma gindesc la cei care apar la televizor: la 7 pe ProTv, la 7 jumate, la Antena, pe la 8 si ceva, la Robert Turcescu. Performeaza peste tot. Dar, ca sa atinga pornografia, ar trebui sa fie filmati si pe drum, la volan. Ma intreb insa daca studiourile au si alei pietruite. Fiindca ar trebui. Si de piscina ar fi nevoie. Porti de metal cu telecomanda stiu ca au. Si scaune de plastic. Deci, nu mai e mult. Exista deja semne imbucuratoare in media nationala: revista Credinta cu Cristi Tabara pe coperta, ca sa nu mai vorbim de Psihologia azi, cu Monica Tatoiu. Deci, se poate!”

            O ipoteza

- De ce a trebuit sa-mi aduceti aminte de femeia din macara? le-a reprosat Creionel intr-o seara. Nu-mi mai sta mintea decit la asta.
            - Asta nu-i bine, si-a dat cu parerea Robotel. Sau e?
            - Nici eu nu mai stiu, a raspuns Creionel. Ma tot gindesc: oare cine a fost prima femeie care a privit in sus? Cine e cea care, brusc, a inteles totul? Si a atins deplina siguranta de sine a pornografiei. Of! privirea aceea! Stupoarea admirativa, uimirea si deliciul contopite in licarul umed al unei priviri.
            - Incerc si eu sa-mi imaginez, a soptit Robotel inchizind ochii.
            - Degeaba, Robotele, nu cred c-o sa aflam vreodata. Cine-o fi fost? Ai cui or fi fost ochii aceia? Atit de larg deschisi! Cum o fi chemat-o?
            Pret de citeva clipe, s-a lasat o tacere adinca. Puteai sa le auzi inimile batind. Pina la urma, Robotel a indraznit:
            - Sandy Bell?

Stiati ca:

“La cinci ani stiam cum miroase tanti Ramona de la patru. La treisprezece, plingeam pe Enigmatici si cuminti. La saispe, citeam Cel mai iubit dintre paminteni. La douazeci si unu de ani, plingeam in Piata Universitatii pe Doamne, vino, Doamne. Cred ca ma antrenam pentru pornografie”, le-a marturisit Creionel prietenilor sai.

            Munca de echipa

Le mergea bine cu banii, Scoala ardeleana prospera. Angajasera si niste unguri. Faceau cu ei team-building, cu paint ball, la Ip si Tresnea.

            Ce-i de facut?

Si totusi, prietenii lui aveau dreptate: le trebuia un produs numai al lor. Fiindca, atunci cind vine vorba de pornografie, vine vorba si de neatirnare.
           
            Lucrurile trebuie lamurite

- Cine sint romanii despre care tot vorbesti, Creionele? l-a intrebat o data Robotel.
- Ei, cine? Oameni simpli, ca mine, ca tine. Da’ de ce intrebi? s-a mirat Creionel.
- Nu stiu cum sa zic, a incercat Robotel, dar mie mi se par cam de pe alta lume.
- Adica? s-a mai mirat o data Creionel.
- Adica, asa, cumva indepartati. Cam ca omuletii din televizor.
Creionel a cazut pe ginduri. A stat asa vreo citeva minute. Intre timp, Robotel a plecat la bucatarie. Creionel a aprins televizorul. Dincolo, Robotel pregatea pop-corn la microunde. Au mai trecut citeva minute. Pina la urma, Creionel s-a ridicat de pe canapea si s-a dus si el in bucatarie. Aici, Robotel privea incintat prin sticla fumurie dansul violent al grauntelor. Creionel s-a apropiat neauzit si l-a cuprins pe dupa umeri pe prietenul sau. Au privit impreuna spectacolul. Dupa ce cuptorul si-a facut auzit gingasul gong, Creionel recunoscu:
- S-ar putea sa ai dreptate, Robotele.
Robotel uitase despre ce era vorba, asa c-a fost rindul lui sa se mire.
- De romani zic, i-a adus aminte Creionel.
- Aha!
- Si zic ca ai dreptate.
- Asa? s-a mirat Robotel.
- Desi, cred ca omuletii din televizor sint deja prea mult, a continuat Creionel. As zice, daca esti si tu de acord, ca, mai degraba, omuletii din semafor.

Robotel face istorie

- Evrika! Evrika! s-a auzit din biroul lui Robotel intr-o dupa amiaza.
            Au ramas cu totii peste program, au facut sedinta.
            - Iata-l! a mai urlat Robotel o data, desfacind plansa. Ii vom spune PNB – produsul national brut.
            - Brut? s-au mirat toti, holbindu-se la ceea ce parea a fi un ursulet. Au ridicat apoi privirele intrebatoare.
            - Un ursulet de plus cu butoane! le-a explicat Robotel plin de entuziasm.
            - Aha! au exclamat ei. Un ursulet cu butoane!
            - Patru! a spus Robotel.
            - Patru, au repetat ceilalti.
            - Daca apesi pe primul zice: MAMA! a continuat Robotel.
            - MAMA! s-a bucurat Miaunel.
            - Pe al doilea, zice: MAMA, NU MAI DA!
            - Oho! au tipat la unison ceilalti.
            - Daca apesi pe al treilea, ursuletul merge si se aseaza la coada la finante! a spus repede Robotel.
            - Coooaaadaaa! l-au incurajat prietenii sai.
            Asa ca Robotel a continuat:
            - Iar daca apesi pe ultimul buton, recita pe de rost manualul de istorie de clasa a IV-a.
            - ISTORIE! ISTORIE! ISTORIE! au inceput sa-l aclame cu totii.

            Stiati ca:

            “Romanii nu sint pregatiti pentru adevarata pornografie? Asta fiindca prefera, in continuare, sa faca abuz de inteligenta si evita stupoarea. Se complac in metafora si, mai ales, in analiza. Sintem un popor de analisti care amina revolta, echivalenta erectiei. Ginditi-va numai: l-ati auzit vreodata pe acel virtual porno-star – l-am numit aici pe Ion Cristoiu – spunind pur si simplu: ILIESCU E UN PORC?”

            Reguli de eticheta

Pe eticheta ursuletului PNB trebuia sa scrie, cum era si normal, Fabricat in Romania. Asta, pe de o parte. Pe cealalta, au scris: Refuzat la export.

Stiati ca:

            “Cei care au spus MAKE LOVE NOT WAR aveau perfecta dreptate? Ati crede ca”,  a precizat Creionel, “apologet al violentei fiind, ma contrazic. Dar ginditi-va un pic la raportul LOVE-WAR! Razboi vs. Futai care vs. zica. Violenta parazitata de grija contra Futere de grija. Futere de grija! Iata una dintre cele mai fericite expresii ale limbii romane. Sau, ca sa rezum teoria mea despre violenta: NOI NU TREBUIE SA FIM INGRIJORATI, CI INGRIJORATORI!”

            Biografie I

- Ce meserie se presupune ca ar avea PNB-ul? a deschis la un moment dat discutia Miaunel.
            - Cofetar-patiser? a incercat Balanel.
            - Croitoras? sugera si Robotel.
            - Aburitor textile? se precipita din nou Miaunel.
            - Camerista? Subreta?
- Asistenta medicala?
            - Mason?
- Mozaicar-faiantar?
            Creionel ii privea cu dispret. Pina la urma, deschise gura:
- Pensionar-capsunar.

            Scirba

            - Ah, moliciunea chilotilor tetra la orele de educatie fizica! Negri si atit de sexi! ofta intr-o seara Miaunel.
            - Oho, Magdaleno! ii sopti excitat Balanel.
            Linga ei, pe canapea, se trezi Creionel:
            - Zau daca mai inteleg exilul!

            Stiati ca

“Am vazut primul film porno romanesc?”, le-a marturisit entuziast Creionel. “Parea sa aiba de toate: BMW decapotabil, vila, piscina, gresie, faianta, termopane. Si totusi, undeva in fundal, se vedea un gratar pentru mititei, fumegind, linga el cu un chelios in sort patat cu grasime. Ma asteptam ca, dintr-un moment in altul sa apara si tanti Maria cu o cutie de Bonux in brate”.

Biografie III (extras din primul interviu acordat de PNB revistei Star)

- Cu cine voteaza PNB?
            - Cu aceiasi!
            - Naufragiat pe o insula pustie, ce carte ati prefera sa aveti cu dumneavoastra?
            - Nu o carte, un film, unul de Sergiu Nicolaescu.
            - Actorul dumneavoastra preferat?
            - Sergiu Nicolaescu tinar, De Vito copil.
            - Credeti in reincarnare?
            - Mai degraba in reciclare.
            - Dar, daca totusi, in cine ati dori sa va reincarnati?
            - In Sergiu Nicolaescu tinar.
            - Cum arata pentru dumneavoastra femeia ideala?
            - Aici sau in Spania?

Revedere

- Ghiciti de cine am dat la salonul de piercing? i-a intrebat intr-o zi Miaunel.
            - De cine? au sarit toti.
            - De Patratel!
            - Ei, nu mai spune! Ce mai face?
            - Face bine!
- Adica? a miriit Creionel.
- E tatuat peste tot, ras in cap si neonazist, a raspuns emotionat Miaunel.
            - Pe cine crede el ca pacaleste? a ris Balanel.
            - Eh! a oftat Miaunel.
            - Curva ordinara! a miriit Balanel.
            - Porc fascist!

            Se ridica o intrebare

Miaunel a deschis vorba:
- Acum, cu pornografia asta a ta, spune-mi si mie, Creionele: cum mai e cu dragostea? Este dragostea un accident al sexului sau invers?
- N-ai inteles nimic, nu-i asa? i-a raspuns intristat Creionel.

Vicii de fabricatie

Au trebuit sa-l retraga de pe piata pe PNB. Au presupus ca de vina a fost piercingul executat de Patratel. Nu puteau fi siguri, insa li s-a adus la cunostinta ca, daca apasai simultan pe butoanele nr. doi si trei, PNB exclama:
- Heil Disney!

SMS II

“CA SA FIU INTELES”, le-a scris o data Creionel, “AR TREBUI SA FIU RUS SA LOCUIESC UNDEVA LA RASARIT DE URALI SALAHOR LA UN JUNE MAGNAT SA NUMI PLATESC NICIODATA IMPOZITELE SA NUMI DORESC SA MA MISC SA BEAU SA ALUNEC SAMI PIERD VEDEREA CA INTRUN FILM PORNO DE CALITATE”.

Din presa vremii

“Senzational! Banda Animafilm da a treia lovitura. Doua casierite violate. Tiriac – mai sarac cu 3 milioane de dolari!”.
“Jaful secolului: colectia de tablouri a lui Adrian Nastase a disparut de la unul din domiciliile lui Traian Basescu! Lovitura poarta semnatura bandei Animafilm.”
“Cultura la zi: colectia de autografe ale lui Vadim Tudor, stearsa de pe fata pamintului. Indivizi suspecti, mascati in personaje Animafilm, au fost vazuti dind tircoale resedintei senatorului.”
“Monden. La doua saptamini dupa ce a fost rapita, Andreea Marin a fost eliberata. ‘A fost ingrozitor’, a declarat ea imediat dupa. Tiriac – mai sarac cu cite milioane de dolari?”
*
Nici macar n-au fost anchetati. Organele au presupus tot timpul ca e vorba de niste travestiti.

Un alt inceput

- Nu-mi place, a spus dupa citeva luni Miaunel. M-am saturat. Prea multa alergatura.
- Si din ce vrei sa traiesti? l-a intrebat Creionel, din spatele unui nor gros de fum de havana. Life is not an amusement park.
- De ce nu? a intervenit si Balanel. De ce n-ar fi?
- What do you have in mind? l-a intrebat Robotel, sorbind un cognac.
            Miaunel i-a privit pe rind in ochi. Apoi a dat o fuga pina in debara si s-a intors cu Produsul National Brut de minuta. Camera s-a cutremurat de emotie, becul a inceput sa pilpiie.
            - It’s alive! au tipat toti.
*
            Au fost nevoiti sa-i schimbe numele PNB-ului. Ca sa nu se uite de unde a pornit totul, i-au spus Penny Bill. Cu lacrimi in ochi, Robotel i-a scos butoanele, apoi a inceput sa-i perie blanita. Privindu-i, Creionel a soptit infiorat:
            - This could be the beggining of a beautiful friendship.

            Penny Bill’s Park. Orar de vara: 11 – 23.

OBLIGATORIU: TINUTA - UNIFORMA
OPTIONAL: PANTOFI SPORT – PLIMBARE

VIZITATI REPUBLICA ENORMA!
- cea mai reusita ACUMULARE
de spatiu-timp si ALCOOL tare -

ANIMALE DE PRADA

OCAZIONAL: Parada

START:
De fiecare data de la o alta adresa
Porneste PENNY BILL
Cu o caracatita-n lesa.
URMEAZA:
Una limuzina capcana
Condusa de GINDITORUL DE LA HAMANGIA – beat mort
SENZATIONAL: pe bancheta din spate SINGE

Dintr-o rana inca nevindecata de tot

PE TRASEU: PITICII LUI DECEBAL
- sub aceeasi caciula de blana –
Pe umerii lor: MATROANA ROMANA
- ajunsa la al treilea avort –

In ARENA cu rumegus
Asteapta calare
Pe ANIMALE DE PLUS
Reprezentantii POPOARELOR MIGRATOARE

FINISH: se ridica un nor de praf
Si nu se mai respecta cronologia.
Iar GINDITORUL DE LA HAMANGIA
Incepe sa injure MITOCANESTE
Pe UNGURESTE.
DAR la un moment dat se opreste
Observind cu STUPOARE
Ca are nevoie de subtitrare
Ca sabia lui STEFAN CEL MARE
Ca MIRCEA CEL MARE
Ca pina la MAREA CEA MARE