Florin IARU

foto: m. vklvsk

Aer cu diamante

Ea era atit de frumoasa
incit vechiul pensionar
se porni sa roada tapiteria
scaunului pe care ea a stat.
In iarna curata, fara zapada
masina uscata incerca s-o arda.
Dar ea de mult coborise cind s-a auzit
inghititura.
Soferii mestecati
au plins pe volanul papat
caci ea nu putea fi ajunsa.
In schimb era atit de frumoasa
incit si ciinii haleau
asfaltul de sub talpile ei.

Atunci portarul isi inghiti decoratiile
cind ea intra in casa fara nume
iar mecanicul sparse in dinti
cheia franceza si cablul
ascensorului ce-o purta
la ultimul etaj.
Paraliticul cu bene-merenti
incepu sa clefaie clanta inutila
si broasca goala
prin care nu putea curge
un carucior de lux.

Ei cu totii mincara
piciorul mansardei
ei cu totii mincara tigla
cind ea urca filfiind pe acoperis
cind ea nu putea fi ajunsa.
Meteorologul de pe muntele Golgota
roase timpul probabil
iar ultimul Om in Cosmos
isi devora capsula
cind ea depasi sistemul terestru
– Ce-ai sa faci de-acuma in cer? –
au intrebat-o
cu gurile siroind de regrete.
Dar ea era atit de frumoasa
incit a fost la fel de frumoasa
si-n continuare.

Iar ei nu gasira in toata
lumea larga
destule masele
destule gitlejuri
in care sa sparga
sa macine sa indese
distanta care crestea mereu
si restul cuvintelor pina la moarte.

Primavara timpita

In creierul meu
o femeie astenica suge pula.
De indata ce ma impotrivesc,
se da cu capul de pereti,
ma tiraste asa dezmatat in strada
sa vada lumea unde-am ajuns.
Si-atunci totul se tulbura. Strazile din capul meu
seamana intocmai cu cele de pe lumea cealalta.
Acolo circula persoane demne, in haine-ncheiate.
Dar nu intorc capul. Sa nu se rastoarne
strazile interioare de unde femeile lor
ii tirasc neinduplecate.
Cu cit ma impotrivesc mai tare,
cu atit astenica se trezeste la mecanica vie.
In pauzele mici, ea bucatareste si striga.
Pe dinauntru, mintea mea e numai singe, sex si mamaliga.

Iar cind ma uit in vitrina,
in ochii altei femei,
in inima computerului care-mi spune taina,
ea striga foarte tare
ca va face moarte de om daca,
pe lumea asta uitata de dumnezei,
mai este vreo femeie atit de scoasa din minte
incit sa-mi faca mie una ca asta
cu ochii in ochii mei.