Stefan-Liviu DUNCA Stigmatul

            Sunt un orb, in lumea mea limitata se naste o alta lume la fel de limitata: lumea oamenilor bolnavi. Bolnavi de ce? De o boala incurabila ? Bolnavi de cancer, sau pur si simplu bolnavi? Ma invart intr-un cerc vicios, ma invart pana nu mai stiu de mine pentru ca viata mea oarba e un vis, e un cosmar din care nu mai poti sa iesi decat cu slujbe, facute de un popa beat. Ma intalnesc zi de zi cu iubita mea, o vad, o ating, as fute-o, dar se pierde, devine transparenta si eu innebunesc uitandu-ma la aburul ala ce seamana cu o holograma. Beau si iarasi beau, visurile mele sunt confuze. Ma vad intr-un parc cu copilul meu.......si iarasi holograma dispare. Sunt bolnav, o boala incurabila, o boala. Ma ridic de la masa neputintei mele, batraneste, in reluare, parca timpul altfel se masoara la mine.....chelnerul ma intreaba daca am platit. Eu ii spun ca tot timpul platesc, greseala mea e mare. Umblu ca un besmetic in acest oras al ingerilor. Cladirile sunt mari, in ele se oglindeste universul care e atat de aproape, atat de aproape. Ma uit in sus si il vad pe dumnezeu calare pe un cal de ciocolata, imi zambeste, imi face un semn cu mana. Nu inteleg, nu inteleg. Ce vrea sa-mi spuna? Of, pana si dumnezeu e confuz! Trec pe langa un chiosc de ziare. Un titlu de-o schioapa : Ronaldihno a marcat la cupa mondiala. Un gol fabulos. Divin. Ia te uita, ma gandesc eu, pana si in fotbal isi baga dumnezeu nasu. Pare a fi Ana, prietena mea din adolescenta, tot timpul o vad. Daca e ea, daca e ea? Ma iau dupa ea, are pasul grabit, fundul puhav si-l misca gratios, innebunesc. Daca e Ana? Tot timpul o vad. Coboara spre metrou, e grabita. Unde se grabeste? Femeile mele sunt intotdeauna grabite. Dar eu sunt aproape, mereu aproape si capabil de viol. Se opreste in fata unui panou publicitar. E o reclama Avon iar Ana mea e un star mondial, un fotomodel al imperiului meu pervers. Atentie se inchid bucile! aud eu, in boala mea incurabila. Ana a disparut, daca era ea? O vad tot timpul, a ramas in inima mea, de ce a trebuit sa se casatoreasca? Urasc casatoria, toate femeile de pe planeta asta ar trebui sa fie de agatat, la o bere, la un film erotic. Pana unde a ajuns posesia din om, boala veche, meteahna de neiertat, caci nimic nu ne apartine! Nu-ti insusi o femeie cu un cacat de inel, si din aur chipurile. Omul e liber, liber......
            Gandurele mele sunt oprite tocmai inainte de orgasm, iarasi nu ajung la finish... E Toro, mi-a adus un film erotic, cica cu Brithnay Spears sugand pula unui cal. Toro a inebunit! Unde gasesc eu excitare in asemenea film extrem. M-a convins pana la urma ca e o capodopera. Dar  sunt nebun, Toro pleca in singuratatea lui iar eu patrund adanc cu serpele suburban. Adorm cu capul pe plasa puturoasa a unui cersetor. Visez.
            E Ana. Traim intr-o lume unde casatoriile nu-si au rostul, unde poti sa-ti alegi femeia potrivita. O, e acum multi ani, e prima data cand ne-am cunoscut, e feeric, sunt beat. Nu gandesc, nu vad, dar forte oculte ma conduc spre adevar. In ceata mea difuza o intreb: Iti place de mine? Ea zice da, iar eu o sarut. Ramanem stampilati pe mijlocul drumului si timpul se opreste in loc. Un balaur imens zboara deasupra noastra scuipand flacari. Regele e asezat pe un tron si potriveste precum un puzzle aceasta lume simpla, compusa din iubire, un puzzle de catifea rosie. Ne inaltam tot mai sus, tot mai sus pana ajungem la orgasm....
            Cand ma trezesc, vad ca sunt purtat pe umeri de acel cersetor beat. Unde ma duci? il intreb. Acasa la ma-ta !.... ce mai poti sa raspunzi la o asemenea sinceriatate? Ma las purtat pe umeri, plutesc. Luna se misca odata cu mine, stelele sunt parca niste lumanari intr-o catedrala. Of, dumnezeu e un semn, e acest moment bizar. Ajung la marginea orasului, printre gunoaie. Rasete psihopate, printre danturi sparte, de dupa barbi incalcite. Sunt bolnavi, eu de asemenea. Cersetorul meu ma serveste cu o bautura transparenta, puturoasa, pe care nu o refuz. Ce lume bizara. Prietenii mei haotici spun glume greu de inteles, povestesc intamplari pe care greu le pot asocia cu ceva real. Totul e haos, gandirea mea are drum liber spre vazduh. In aceasta mizerie, in acest spatiu ultim, simt Speranta, atata mi-a ramas, speranta. Ea se trasforma intr-o femeie alba care se aseaza langa mine. Ma intreaba daca iubesc. Eu ii raspund cu lacrimi in ochi: DA. Atunci Speranta isi dezveleste sanii. Vai, carne divina, stralucesc de parca ar fi dintr-un material extraterestru. O intreb de unde vine. Isi lipeste sanii de buzele mele fierbinti si imi sopteste : Nu stii ca universul s-a stramutat in lacrima ta beata? Of, ard ca o torta, corpul meu se largeste pana crapa de fericire. Strig din toti rarunchii : NU PLECA !!

            Cersetorii rad copios pe seama mea, ma lovesc cu pumnii in piept: Asa mosule! Ei ma inteleg, ei sunt asemeni mie, o stafie in aceasta lume metalica. La un moment dat toti se ridica si o iau la fuga. O salvare diabolica se opreste in fata mea. Ei sunt, Specialistii. Doi tolomaci in halate albe ma insfaca si ma arunca inauntru. O asistenta cu o cruce rosie in frunte pregateste o seringa cu un lichid alb pastos. Nici nu apuc sa-l analizez ca simt cum intra acum in coapsa mea stafidita. Sunt alb precum solutia, nu mai stiu nimic.
            Ma trezesc legat de un scaun. Sunt ametit, capul imi plezneste. Prin ceata disting Comisia. Sunt imbracati in salopete albe de plastic. Pe cap poarta coifuri facute din ziare pornografice. Se uita fix la mine cu niste ochi de sticla:
            — Ce ai cu Ana, de ce n-o lasi in pace? imi spune cu o voce grava cel mai batran Specialist. Stii ca e nevasta Sefului ? Are cosmaruri din cauza ta de cand patrunzi ca un hot in mintea ei. FEMEIA nu e a ta, noi ti-am luat-o. Te-ai purtat urat cu ea. Esti un violator nebun. Pedeapsa e ireversibila. Obisnuieste-te cu gandul. De ce tii motis sa pui mainile tale mizerabile pe coapsele suave ale Zeitei ? Esti un nebun, traieste in nebunie. Uita de femei, masturbeaza-te, ai maini puternice, de macelar.
            Eu ma uit si nu-mi vine sa cred. Personajele goale de pe coifuri fac sex nebun, orgii. O femeie chiar imi trage cu ochiul. Gemete, gemete, nu ma mai pot concentra la ce spun Specialistii. Aud un foc de arma si imi revin. E Seful. Poarta un coif imens, de dimensiunea unei clai, cu cele mai perverse scene erotice. De mana o tine pe Ana. E Ana si parca nu e ea, nu mai stiu ce sa cred. Se uita la mine cu doi ochi mari, rosii, inlacrimati, dar nu e ea. Ana e  universul, e visul meu bolnav. Seful ia o foaie alba, o stampileaza cu brutalitate, ecoul stampilei se aude in aceasta incapere alba, bizar, visez. Spre mine se indeapta o asistenta cu un fier inrosit pe care mi-l aplica pe frunte. Apoi sunt luat de cei doi tolomaci si aruncat in strada.
            Ma tarasc, incet incet, spre metropola. Ma asez la baza unei statui, un erou national calare pe un cal agresiv. Adorm. Nu visez nimic. Doar timpul, care nu se mai termina, chinuitor e somnul asta, chinuitor de-a dreptul, sufar. Ma trezesc si mai obosit. Un soare rosu, o punga de naylon pluteste in vazduh. Nu mai stiu, e dimineata sau seara? Unghiile mele lungi si murdare ies din pantofii din piele de crocodil. Imi strang la mijloc paltonul meu soios si plec agale spre nimeni, plec in drumul meu bolnav, plec. Cladiri sure, pustii. Caini fiorosi pandesc de dupa garduri electrificate. Eu merg agale, las totul in urma mea. Parca plutesc, in boala mea perfida. O femeie cu umbrela trece subtil pe langa mine. Ii mai aud tocurile inca. Ploua ? Nu stiu, poate. Felinarele emana o lumina rosie, de bordel. La geamuri se va umbre, familii care se cearta, copii care plang, pustani care evadeaza pe geam de acasa, femei goale, camere goale, intunecate, pustii, ca mine, un hau al secolului, o laba. Ma opresc. Ceva imi pare cunoscut in acea casa pustie. O lampa, o raza mistica razbate printr-un geam mic, meschin. E oare camera lui Gopo, prietenul meu din copilarie cu care ne uitam in veceurile fetelor? O, strada asta, cladirea asta, lumina de bordel, e o bucata din mine, e un fragment al nefericirii mele. Ma apropii de usa, langa un pisat de caine, bat, cioc, cioc, casa suna ca un butoi de lemn uscat, cioc, cioc, sunetul patrunde ca intr-un labirint al copilariei de mult uitate. Astept, mirosul de pisat imi provoaca amintiri lascive. Se aud pasi, usa se deschide, la lumina lampii disting o fata obosita si seaca. El e, Gopo, el pare a fi. Se uita la mine si nu zice nimic. Ramanem asa timp de un minut iar eu rup acesta tacere ancestrala :

- Gopo, tu esti? Eu sunt, fiul lui Tanase, macelarul.

            —  A, tu esti......si iarasi ne cufundam in tacere. Imi face un semn lent sa intru. Ma iau dupa el, spintecam intunericul cu acea lampa primitiva. Urcam niste scari subrede, deschidem o usa, ne oprim. Gopo pune lampa pe masa. E o incapere mare in care disting o masinarie ce pare a fi un dragon al viitorului. Ce e asta, il intreb. Nu-mi raspunde. Sta la masa, bea un lichid verde. Vad ca am si eu un pahar. Ma asez sa-l beau, ce frumos ar fi sa ne depanam amintiri, atatea avem de povestit. O, Gopo, strengarul cu care am vazut prima oara un vagin de femeie. Cladirile pe care le escaladam, furturile marunte de prin piete. Vai, dar cu el am luat boala. Eram in cautarea crimei, eram detectivi particulari inarmati cu doua lupe imense, cautam semne, urme nevazute. Am gasit boala, eram fericiti in naivitatea noastra, am gasit-o pe un capac de canal. Stralucea, era imposibil sa n-o observi, era un semn, ne gandeam noi ? Ne-am apropiat de ea, stralucea si mai tare, emana caldura, lumina. Transpiratia curgea si-mi inunda ochii mei arzatori. M-am apropiat la o palma de ea, sa inteleg semnul, de unde vine, ce este. M-a orbit, nu mai vedeam nimic, doar o pata de lumina. In acea lumina apare Zeita, se apropie de mine, ma saruta pe buzele mele crapate. Emotia a ajuns la culmile erotismului si de atunci nu mai stiu nimic, de atunci sunt un calator nebun. Gopo a disparut si iata ca intr-o dimineta, sau seara, apare in mintea mea si-mi arata dragonul viitorului, un semn, un drum sigur, Gopo, cautatorul de comori! Beau din lichidul verde. Are un gust oribil, dar ce nu este oribil pe lumea asta, ce? El il bea fara sa schiteze un gest, se uita in gol spre acel dragon fabulos. Ce ai vazut in acea lumina, atunci, il intreb iar glasul meu se aude ciudat in aceasta hala intunecata. El imi arata cu degetul spre masinaria apusului, spre viitor. O, Gopo, ai vazut in acea lumina divina ceea ce oamenii nu vad, ai vazut Taramul fericirii.
            Se ridica de la masa si se tranteste pe o saltea. Scoate un oftat apoi o tacere de mormant ma face sa ma inspaimant, dragonul vrea sa ma ia cu el, sa calatorim spre abis, sa ajungem la Frontiera. Dar drumul meu e in alta parte, IN ALTA PARTE. Ies din casa prietenului meu, parca e dimineata, lumina ascunde gandul Omului, visul sau pervers, femeia nemuritorului. Un balon pluteste peste oras, zgarie nori de sticla impung vazduhul, balonul pluteste ca un ou de aur, usor, stantat de Comisie, permis de acesta societate indoctrinata. Dar eu visez sa fut, Femeia, iubita mea iluzorie. Se ascunde in fiecare om, e un gand pe care eu il controlez, e visul meu, e labirintul iubirii. E Ea. O stiu, sunt atat de aproape, atat de aproape. Acum trec pe langa o berarie. Are o structura aparte, se vede ca e un local celebru, e prea patinat ca sa fie o cafenea de pensionari. Cobor pe niste scari, un miros de butoi ma imbata si imi dezvelesc pieptul meu de toreador. Comand o bere, chelnerita se uita cu niste ochi apatici la mine. Sunt eu, Toreadorul, gata sa fut. Sunt un animal bolnav.  Beau o sticla de bere dintr-o inghititura, imi dau parul peste cap, tigarea o tin tacticos in cotul gurii. Ce altceva isi mai poate dori o femeie? Barbatul ideal, geniul sexului. Un rege al pornografiei. Eu sunt. O tipa fenomenala, cu o coapsa dezvelita, e singura, fumeaza o tigara fina, buze precise, ma asteapta, sunt in plina forma. Sunt atat de aproape de ea, psihicul meu o controleaza, construieste un scenariu demn de Hollywood. Ma apropiu de ea si ii spun o replica din poetul Planetei. Ea zambeste, mintea mea are portile deschise, Taramul iubirii a gasit regina, coroana o tin in mana dreapta, emotia ma cuprinde. Femeia se uita la mine, ochii ei se maresc din ce in ce mai mult pana devin inspaimantati. Esti un stigmat! striga ea. Pleaca de aici. Imi duc mana la frunte, simt semnul carnos, trupul meu se inmoaie, coroana o scap pe jos, se rostogoleste pe podea precum o jucarie, cad in genunchi si strig: Doamne, te-am vazut in orasul ingerilor. Mila ta nemarginita nu s-a indreptat catre mine. Uiti precum un copil.
            Sunt aruncat afara din bar, strazile le stiu dar parca sunt altele. Ochi adanci ma privesc, sunt semne, orasul e plin de semne, sunt bolnav, boala ma indruma spre prapastie. Iubesc. Sunt un calator. O caleasca neagra precum un corb se opreste langa mine. Vizitiul poarta o masca cu ochi din Legenda, imi face semn sa urc. Inauntru nu e nimeni, pe bancheta din fata mea e o rochie de mireasa. Un parfum imbatator, simt atat de aproape fericirea, acest parfum imi vindeca mintea mea, controlul e absolut. Pe Ana pot s-o am in doua secunde dar totul se comprima iar Ana dispare. Iubirile se contopesc iar eu ajung la absolut. Zeita se contureaza precum o holograma a perfectiunii. Totul s-a adunat in acesta femeie a universului. Paseste spre mine. Simt in ea iubirea, doar noi doi suntem, mana mea se indreapta ca un magnet spre vaginul ei fierbinte. Cand sa-l ating simt cum imi piere credinta, Zeita e absorbita intr-o gaura neagra, sunt singur. Cu ce am gresit? Am fost atat de aproape. Of, am o minte a unui om. Vizitiul goneste caii, eu stau trist, vad cum las in urma orasul, plec, plec. Cat de aproape am fost, sunt om, un om bolnav.
            Caleasca se opreste pe un camp pustiu, doar un copac cu coroana rotunda lasa o umbra mistica pe iarba arsa. Luna e rotunda si grasa. Vai, parca am ajuns la capatul pamantului. Caleasca a disparut, sunt singur. In departare se vad siluete, se apropie incet, gratios. Femei sunt, cu parul lung, goale. Se opresc in fata mea, toate seamana de parca ar fi surori gemene si toate au semnul pe frunte. SUNT STIGMATE! Sunt inebunite, citesc in ochi lor disperarea, salbaticia, furia lor perversa. Navalesc pe mine si incerca sa obtina totul, totul, ma devoreaza, smulg carnea de pe mine, intra in mine. Simt o durere profunda, o excitare calda precum sangele, simt ca ma sfarsesc....
           
            Hei, hei!! Ma trezesc, e Toro. Zambeste, are in mana un cd. Ii vad cercelul in forma de pizda apoi fata lui de loser. Imi duc mana la frunte, caut semnul. Mintea mea, mintea mea bolnava ! A, zic, cd-ul ala de face Brithnay Spears sex oral cu un cal ? Esti nebun? De unde ai mai scos-o si pe asta? E un film porno clasic. Rade copios si-mi trage o palma peste fata. Ma ridic de pe banca, sunt intepenit. Cat o fi ceasul? A castigat Brazilia campionatul? Toro nu stie, nimeni nu stie, ne indreptam spre coliba lui, sa ne uitam la acel film bolnav. Orasul e in plina forfota, Toro e indoit de spate, cu un pas mare, ma straduiesc sa-l ajung. Pe langa mine trece Ana, e cu sotul ei, se uita la mine, imi zambeste, o fractiune de secunda. Ce secventa scurta, o s-o tin minte vestnic!