"?" de

Alexandru & Mihail Vakulovski

TRUP (Nichita Danilov)

Trup aburit de durere

deschis ca o trapa
spre tarmuri pururi verzi.
Apleaca-te peste abisul tau, suflete,
priveste: pe strazi trec
fecioare albe ale inserarii
purtind in miini
sinii lor verzi

Ti le inchipui, le vezi?

La picioarele lor se rostogolesc
insingerate

Ce vezi?

- Constantin Acosmei (poet, 32 de ani): O imagine expresionista.

- Vasile Chirilov (zootehnician sef, 42 de ani): S-apoi de ce pe mine ma intrebi? (Catre nevasta-sa) Tu ai vazut ceva?

- George Ardeleanu (asistent la universitatea Bucuresti, 39 de ani): Cum ce vad? Sinii lor verzi.

- Anton Constantin (strungar, 64 de ani): O turma de capre.

- Voinea Marius (masterand, Bruxelles, 22 de ani): Hai, cit is de beat ce nu vad? Tropi vad. Si un sin.

- Zbarcea Dan (artist plastic, 32 de ani): Ce vad? Nu-i in zona mitului eternei reintoarceri? E intoarcerea inainte de nastere, dar nu inainte de conceptie.

- Valeriu Gherghel: (scriitor, lector la Facultatea de filozofie a Univ. Al. I. Cuza Iasi) E un poem marca Danilov."

- Gaidau Stefan (veteran al razboiului din Afganistan, 39 de ani): D’apai cum? Ia mai citeste o data. Ceva neplacut. Ceva jalnic. Oricum… neplacut la suflet. Scrie ca o plingere, durere. Cam asa, nu? O durere de inima, nu?

- Malancea Lidia (taranca, 48 de ani): Vai de mine, am uitat sa mulg caprele. Ei hai, sa fiti sanatosi.

- Ioana Maier (account manager, 29 de ani): Orizont incarcerat, angoasa, cer inclestat, neliniste, framintare.
Sau asta o fi starea mea de spirit?? hmm

Nichita Danilov (autorul): Comentariile sint o surpriza. Sint puncte de vedere extrem de interesante.
Sa incerc, la rindu-mi, sa descifrez poemul. Sa incep cu primul vers: "trup aburit de durere", te trimite la agonie, la suferinta... Al doilea si al treilea:"deschis ca o trapa spre tarmuri pururi verzi...:". Trapa reprezinta abisul, prabusirea. Gindul te trimite la ghilotina sau un loc de executie. O parte din acest esafod este insusi trupul aflat in agonie... Tarmurile pururi verzi reprezinta speranta, imaginea unui indepartat paradis sau mai degraba purgatoriu, daca legam acest vers cu cele care il urmeaza: dincolo de abis se intrevede o parte din realitate sau irealitate traita curind, accentuata prin: "priveste: pe strazi trec fecioare albe ale inserarii purtind in miini sinii lor verzi..." Imaginea fecioarelor simbolizeaza deopotriva dorinta si jertfa... Realitatea e doar o inchipuire? Aceasta pare sa fie semnificatia versului: "Ti le inchipui, le vezi? Finalul e ca o draperie, ca o sentinta: "La picioarele lor se rostogolesc insingerate capete de iezi..." Ce reprezinta aceste capete? Zadarnica jertfa? Pacatul de-a exista? Nu-mi cereti sa raspund, nu stiu. Si asa am vorbit prea mult.
 Autorul...