|
||
|
|
||
 |
Dumitru CRUDU CONCERT LA VIOLA PENTRU CIINI
|
 |
|
„Anusca a cumparat deja untedelemnul, si nu numai ca l-a cumparat, dar l-a si varsat” Mihail Bulgakov, Maestrul si Margareta, trad. in romana Vsevolod Ciornei „Abia de-si pune omul in gind sa plece la Kislovodsk, s-ar parea ca-i un lucru de nimic, dar nici pe acesta nu-l va putea infaptui, pentru ca nu se stie de ce, hodoronc-tronc, va luneca si va fi calcat de tramvai”
Mihail Bulgakov, Maestrul şi Margareta, trad. in romană Vsevolod Ciornei
Prima nota: Acest text ar trebui sa se joace chiar in strada, iar daca acest lucru nu va fi posibil urmati indicatiile de mai jos.
PRIMUL INCEPUT se ridica cortina) SCENA 0 Un domn fara nume: Aceasta piesa ii este dedicata unui anume domn din Slatina care a prevazut ca, in 1950, la Londra va avea loc un incendiu cumplit. Desi acel incendiu, pina la urma, nu a avut loc, noi, totusi, avem o reala afectiune pentru respectivul domn din Slatina. El a murit si, din aceasta cauza, ne-a rugat sa pastram o totala discretie in privinta locului unde s-a nascut. Bineinteles ca asta si facem. Cu toate ca nu a avut habar de acest text, am putea spune ca adevaratul lui autor este el sau acel domn nebarbierit din Rusia care a orbit inainte de-a incepe razboiul si a prevazut cum va sfirsi Berlioz. Daca nu sint ei, atunci sinteti dumneavoastra, oricare dintre dumneavoastra. Vreti sa fiti autorul acestui text? Daca da, atunci taiati numele de mai sus si scrieti-l deasupra titlului pe al dumneavoastra. PERSONAJE ( Numele personajelor, cit si celelalte indicatii, indiferent de natura lor, trebuie citite cu voce tare):
Matei Maria Julia Romi Primul pusti Al doilea pusti Prezentatorul de televiziune Soferul de camion ( tot el si grevistul) Violonistul orb Semioticianul accidentului( tot el si criminalul) Un domn fara nume Mary ( tot ea si batrina) Agentul de publicitate ( tot el si hotul) Politicianul ( tot el si sinucigasul) A doua nota: Rolul semioticianului trebuie jucat numai si numai de regizorul spectacolului, iar cel al personajului domnul fara nume de dramaturg. In cazul disparitiei lor fizice trebuie folosite materiale audio si video autentificate in prealabil. A treia nota: Daca cineva dintre actori va uita textul, sa intervina violonistul, dupa cum mi+a sugeratt Petru Oistric. ( cade cortina)
AL DOILEA INCEPUT ( se ridica cortina) A patra nota: Actiunea se va desfasura pe doua planuri. Mai intii va fi un plan vorbit, unde actorii vor interpreta ceea ce se intimpla in acel moment. Cel de-al doilea plan va fi planul video, sub forma unui ecran, unde vor fi derulate imagini filmate ale unor evenimente probabile sau care deja au avut loc. Planul video va dubla actiunea sau o va ridiculiza, in functie de situatiile reflectate. Trebuie neaparat sa repetam ca planul video va avea o importanta covirsitoare in acest spectacol si ar fi bine sa fie folosit aproape pe toata durata lui. SCENA 1
Apare un violonist care traverseaza scena tinind de sfori o gramada de ciini. La un moment dat, scapa funiile din miini si ciinii se imprastie in toate partile. Ii cauta innebunit, dar acestia nu mai sint pe scena. De altfel, scena ar fi bine sa semene cu o intersectie de strada, cu un platou de filmat „Roata norocului” si cu casa lui Matei. Platoul „Roata norocului” va avea un caracter interactiv. Sa ne intoarcem insa la violonist. Acesta va fi infatisat pe ecran cum cauta ciinii umblind din casa in casa, iar pe scena se va ivi un prezentator de televiziune imbracat in fusta. Mai tirziu acesta se va imbraca in pantaloni, dar asta se va intimpla cu mult mai tirziu. Tot in fusta va mai fi imbracat si politistul. Roata din mijlocul scenei care va avea pe parcursul spectacolului mai multe functii incepe sa se invirta tot mai tare si mai tare. Prezentatorul de televiziune se invirte impreuna cu ea. Are o camera video pe umar si ii filmeaza pe cei care dorm pe platou. Din cind in cind li se adreseaza celor care dorm, trezindu-i din somn. Prezentatorul de televiziune: Sinteti curiosi, nu-i asa? Asadar, vreau sa va spun ca printre noi se gasesc o gramada de indivizi deraiati rau de tot. Sint chiar foarte ciudati. Va spun lucrul asta cu mina pe inima. Va repet, domnilor, va repet. Printre noi s-au strecurat persoane bizare si foarte suspecte care sint bine organizate intr-o banda extravaganta si foarte violenta. Prezentatorul de televiziune il trezeste pe unul dintre cei care dorm. Il trage de mineca sacoului pina cind acesta isi deschide ochii. Il conduce spre spectatori, bineinteles, daca vor fi spectatori in sala. Individul se inclina somnoros. Lumea il aplauda, fireste, daca va avea cine sa bata din palme. Prezentatorul de televiziune: Fiti pe faza: acesta e individul sonat despre care v-am vorbit. Domnilor si doamnelor, grija mare in primul rind la buzunare, daca inca le mai aveti si nu v-au fost taiate. Din acest moment, trebuie sa va spun deschis ca nimeni nu va fi responsabil pentru banii pe care i-ati putea pierde. Fara doar si poate, in cazul cind aveti ce pierde. Va rugam foarte mult, fiti atenti la buzunare. Hotul invirte „Roata norocului”. Mai tirziu tot el va fi agentul de publicitate. Pe ecran se deruleaza imagini cu hotul, imbracat in costum, care jefuieste intr-o sala mare persoane care stau la o coada sau care stau pe scaune. Metoda hotului e foarte simpla. Mai intii ii distrage atentia victimei, intrebind-o cit e ceasul, apoi ii scoate banii din buzunare. Hotul invirte roata. Prezentatorul de televiziune: Domnilor si doamnelor, sper ca v-ati dat seama de primejdia care pluteste in aer: e un pericol real care planeaza deasupra tuturor celor care sint in aceasta sala. Se uita peste multime pina cind isi opreste ochii asupra hotului. Prezentatorul de televiziune: Sper ca v-ati convins de aceasta. Domnilor, acum vreau sa va anunt o veste si mai infricosatoare. Tineti-va bine. Printre noi se gaseste cel mai de temut ucigas din oras. Iata-l! Prezentatorul de televiziune il trezeste pe un barbat intre doua virste, scund, chel si cu burta, imbracat in costum si purtind cravata, care doarme pe podeaua platoului. Prezentatorul de televiziune: Iata-l! Prezentatorul de televiziune il prezinta spectatorilor. Acesta se inclina spre spectatori. Lumea il aplauda sau il fluiera. Prezentatorul de televiziune: El e cel care in ultimele trei zile a omorit zece barbati, trei femei si doi copii. Sa-l fluieram cu totii. Lumea il fluiera copios. Prezentatorul de televiziune: Toate victimele sale erau chele. Va rugam, daca va cade parul, ocoliti-l! Prezentatorul de televiziune scruteaza sala. Prezentatorul de televiziune: Atentie, el se da drept vinzator de ciocolata. Va rugam, nu va lasati inselati de aparente. Semnalmentele sale fizice sint certe. Va previn, domnilor si doamnelor, din aceasta clipa viata dumneavoastra se afla intr-un mare pericol. Prezentatorul de televiziune ii arunca un cutit pe care chelul il prinde din zbor. Criminalul invirte roata. Mai tirziu, tot el va fi si semioticianul. Pe ecran apar imagini cu criminalul care ii omoara pe cei zece barbati, pe cele trei femei si pe cei doi copii. Crimele sint derulate cu incetinitorul. Criminalul deschide o usa care scirtiie, intra in apartament, ucide, inchide usa care scirtiie si pleaca din apartament dupa care isi reia locul la taraba si vinde ciocolata. Violonistul: Nu va suparati, nu ati vazut pe aici niste ciini? Stiti, i-am scapat, dar trebuie sa-i gasesc neaparat. Prezentatorul de televiziune se descalta de pantofi si-si imbraca ciorapii pe care-i tinea in mina. Prezentatorul de televiziune: Ptiu, mi-am incaltat pantofii fara sa-mi trag mai intii ciorapii. Nu e nici un ciine pe aici, domnule. Ma scuzati, dar nu e nici un ciine. Am dormit cam prost aseara. Ce-i cu nebunul asta aici? Asadar, domnilor, nu am avut noroc nici de data aceasta. Sa invirtim mai departe roata norocului poate ne iese ceva acum. Mai intii insa ar trebui sa vi-l prezint pe acest tinar dragut care, in urma cu citeva minute, s-a aruncat pe geam. Nu a patit nimic pentru ca fereastra de la care s-a aruncat se afla la parter. Lucrul acesta, fiti de acord, este regretabil. Este chiar jenant. Atentie, domnilor, in ultimele ore numarul sinucigasilor a crescut foarte mult. Ginditi-va bine la ceea ce vreti sa faceti, domnilor! Pe ecran este aratat tinarul aruncindu-se pe fereastra. Mai tirziu, tot el va fi si politicianul. Unul dupa altul, zeci de tineri se arunca pe fereastra. Ferestrele acestea sunt insa la parter. Sinucigasul invirte roata. Prezentatorul de televiziune: Incepind cu aceasta ora, este vorba de ora 18 si 25 de minute, metroul, taxiurile, autobuzele, troleibuzele si-au intrerupt ciruclatia. Magazinele s-au inchis. Piata de legume si fructe s-a inchis. Budele publice s-au inchis. Calatorii au intrat in greva. Cumparatorii au intrat in greva. Somerii au intrat in greva. Domnilor, cei care vor se pot alatura protestatarilor. Grevistul, tot el si soferul de camion, invirte roata, are la el pancarde, steaguri, fluturasi. Prezentatorul de televiziune le distribuie in sala. Pe ecran sint derulate imagini cu grevistul care, de unul singur, arunca pietre in geamurile primariei si prefecturii. Sint aratate magazinele care se inchid. Vinzatorii pun lacate la usa. Grevistul scandeaza lozinci incendiare. Prezentatorul de televiziune: Sa mergem mai departe. Face citiva pasi. Prezentatorul de televiziune: Doamnelor si domnilor, in aceasta dupa amiaza batrina pe care v-o prezint a uitat gazul deschis in apartamentul ei care se afla dedesubtul salii unde ne aflam noi acum. O trezeste pe batrina din somn. Mai tirziu, tot ea va fi si Mary. Batrina invirte roata si face plecaciuni catre spectatori. Prezentatorul de televiziune: Domnilor, din aceasta cauza cladirea in care ne aflam noi cu totii s-ar putea sa sara in aer si sa ia foc. S-ar putea sa sara in aer in citeva minute. Doar in citeva minute, domnilor! Pe ecran o vedem pe batrina care deschide usa uitind gazul aprins. Pe masa din bucatarie suna un ceas. Se aud sirenele pompierilor. Apoi imaginile devin neclare fiind intrerupte de linii si puncte. Prezentatorul de televiziune isi descheie camasa si respira cu greu. Prezentatorul de televiziune: Doamnelor si domnilor, si acum sa va spun ultima noutate. Doar peste o ora la coltul strazii unde sintem noi acum, adica pe Vlahuta colt cu Alecsandri, se va produce un grav accident de masina in care vor fi implicate doua vehicule autopropulsate suspendate pe roti: adica, o Dacie alba cu numarul de inmatriculare BV 104 si o basculanta de mare tonaj cu numarul BV E 501. Acestea se vor izbi violent una de alta. Se vor inregistra patru morti si un ranit. Numai un singur om, domnilor, va ramine in viata! Iata-l! Priviti spre ecran si o sa-l vedeti. E anume tipul asta care acum zimbeste si duce la gura o halba cu bere! Pe ecran apare fata zimbitoare a unui barbat trecut de patruzeci de ani care duce la gura o halba de bere. Prezentatorul ii imbrinceste pe toti de pe scena, desi acestia se opun. Instaleaza in dreapta un indicator pe care scrie Vlahuta, iar in stinga, un alt indicator pe care scrie Alecsandri. Prezentatorul de televiziune: Acesta e locul, domnilor, unde se va realiza, peste o ora, oribilul eveniment care se va produce intimplator si pe neasteptate. Sa fixam timpul. Asadar, acum e 18 si 30, iar accidentul se va petrece la 19 si 30. Mai avem o ora pina atunci. Sa dam drumul clepsidrei ( nisipul incepe sa se cearna in partea de jos a clepsidrei, deocamdata, goala). Timpul a inceput sa curga si ora fatala sa se apropie. Si acum priviti spre ecran, iata basculanta care se va face zob peste o ora la aceasta intersectie. Deocamdata, masina e in garaj, iar soferul ei sta la masa si bea bere impreuna cu sotia sa si cu cei doi copii ai lor care, ce impertinenta!, vor si ei sa bea bere. Dar degraba soferul se va ridica de la masa, insotit de copiii sai, va deschide garajul, va urca in camion si se va porni, in mare viteza, spre intersectia aceasta unde ne aflam noi acum. Nu a mai ramas chiar asa de mult pina atunci. Violonistul: Caut niste ciini, un buldog, un dog, un ciine ciobanesc. Chiar nu ati vazut nici unul pe aici? Prezentatorul de televiziune: Liniste. Faceti liniste. Arata spre ecran. Prezentatorul de televiziune: Iata-i si pe Romi si Julia, cei doi tineri care, acum, stau goi si nepasatori in pat, desi e aproape seara, insa doar peste o ora ei vor fi facuti varza in odiosul accident care va avea loc la ora 19 si 30 de minute. Ei au fost la un chef si, din aceasta cauza, nu au dormit deloc toata noaptea. Dupa ce vor cobori din pat, se vor certa urit de tot. In timp ce vor merge spre biroul starii civile sa divorteze un camion de mare tonaj va intra in Dacia lor alba si-i va face terci. Acum insa ei stau in pat, beau bere, si privesc cu nepasare pe geam. Linii intrerupte pe ecran. Imaginea video este neclara. Prezentatorul se retrage in varful picioarelor de pe scena. Ramine doar violonistul. Violonistul: Caut niste ciini, un buldog, un dog, un ciine ciobanesc. Chiar nu ati vazut nici unul pe aici?
CADE CORTINA
AL TREILEA INCEPUT ( SE RIDICA CORTINA) SCENA 2 Linga ecran se afla o bancheta pe care dorm, goi, Matei si Maria. Suna telefonul. E un telefon urias, un telefon de razboi, cu manivela. Telefonul suna din nou. Matei se trezeste. Un domn fara nume cu un teanc de hirtii in mina, coboara pe scena, din tavan, intr-un fotoliu inghesuit intr-un lift. Fotoliul va ramine suspendat deasupra scenei. Domnul fara nume va cobori din fotoliu, va umbla in jurul lui Matei si Maria, apoi se va retrage intr-un colt mai intunecat de unde-i va urmari cu multa atentie. Matei si Maria se gasesc pe acel platou de filmare rotitor. Stau spate la spate. Prezenta stretoscopului va accentua miscarea circulara in care sint prinsi Matei si Maria. Matei: Televizorul asta a ramas deschis toata noaptea. Si acum tot inca e deschis. Il inchide. Se uita in jur. Matei: Parca ar fi trecut pe aici o suta de soldati din armata a paisprezecea. Totul e vraiste. Nimic nu mai e la locul lui. Ametesc. Nu ma pot uita in jur si nu ma mai pot tine pe picioare. Pot sta doar culcat si doar cu ochii inchisi strins. Maria, ce am facut noi asta-noapte? Da, stai ca imi amintesc. Am baut toata noaptea. Am baut vodca. Mai mult insa nu tin minte nimic. Oare cu cine am baut aseara si ce s-a intimplat aici? Maria: Asta noapte am baut? Matei: Da, am baut, Maria. Maria: Dar eu nu-mi amintesc nimic. Matei: Am baut vodca, Maria. Si...da...da, am vazut niste filme erotice, apoi iar am baut vodca si iar am vazut filme erotice. Maria: Dar eu nu tin minte nimic, Matei. Nu-mi amintesc nimic. Lasa-ma in pace sa dorm. Cit e ceasul? Matei: E 18 si 30, Maria. Maria: E inca devreme. Procese de constiinta e mai bine sa-ti faci dupa ora 19.00. Se intoarce pe o alta parte, dar ramine tot cu spatele la Matei si tot pe aceeasi bancheta. Matei: Dar nu numai filme erotice am vazut, ci si unele politiste. Insa toate erau foarte scirboase. Maria: Lasa-ma sa dorm, Matei. Am impresia ca tu te uiti la filme porno doar dupa ce adorm eu. Am impresia ca tie iti place sa le privesti de unul singur. Matei: Ba nu, totusi aseara nu am vazut filme politiste si nici filme erotice. Nu-ti amintesti la ce ne-am uitat aseara, Maria? Maria: E inca devreme sa-mi amintesc ce-am facut aseara. Matei: E ora 18 si si 30 iar tu spui ca e devreme. A sunat deja si telefonul si m-au chemat la munca, dar nu-mi gasesc pantalonii in haosul asta de aici. Parca s-o fi prabusit tavanul sau o fi luat foc casa. Cineva la sigur ca mi i-a luat. Probabil, unul dintre cei cu care am pilit aseara, dar cu cine ne-am umflat narile asta-noapte? Maria, cu cine am baut asta-noapte si cu cine ne-am uitat la televizor pina s-a facut ziua? Maria: Nu-mi amintesc cu cine. Matei: Bine, aceasta nu are nici o importanta. Nu conteaza cu cine am tras la masea asta-noapte si ce-am facut si la ce fel de filme ne-am uitat. Conteaza... Suna telefonul. Maria: Scoate telefonul ala din priza daca vrei sa nu ma scoata pe mine din sarite. Matei vorbeste la telefon. Matei: Mi-au cerut sa vin urgent la serviciu. In zece minute trebuie sa fiu la slujba. Trebuie sa fiu chiar in aceasta secunda pe teren. Mi-au spus pe nume: domnule Matei, veniti cit de repede puteti la munca. Maria: Cine ti-a spus pe nume? Matei: Cum, cine? Cei de la unitate. N-ai auzit? M-au sunat. Maria: N-am auzit nimic pentru ca ma scremeam din rasputeri sa adorm. Matei: Asta nu conteaza. Eu trebuie sa plec. Maria: Pleaca! Matei: Nu pot. Maria: Nu poti? Matei: Nu pot sa plec fara pantaloni. Maria: Cauta-i! Matei: Cum sa mi-i gasesc in dezordinea asta? Maria: La buda nu-s? Matei: Nu-s nicaieri. Nu sint nici la buda, nici in antreu, nici la baie, pe balcon, in bucatarie, in holul din fata apartamentului, in strada, in dormitor sau sub pat. I-am cautat peste tot si nu i-am gasit nicaieri. I-o fi luat vreunul dintre amicii de aseara, confundindu-i cu pantalonii sai. Maria: Nu, nu cred ca pantalonii tai puteau fi incurcati cu ai altora. Matei, pantalonii tai sint inconfundabili. Mai ales ca sint si singura ta pereche. Mai cauta-i o data sub pat sau la buda? Matei: Nu sint nici sub pat si nici la buda. Naiba sa stie unde sint. Suna din nou telefonul. Matei: Am intirziat? Vreti sa ma penalizati? Vin chiar acum. In trei minute am sa fiu la fata locului. Trinteste telefonul in furca. Matei: Ma duc in chiloti. Maria: Ai innebunit?! Matei: Dar altceva ce sa fac? Maria: Cumpara-ti o alta pereche. Nu te zgirci la bani. Cind ne-am cunoscut mi-ai promis ca ai sa-ti cumperi zeci de perechi de pantaloni, dar, pina acum, nu ti-ai luat nimic. Esti imbracat in aceeasi pereche de pantaloni in care erai in urma cu zece ani cind imi faceai curte. Matei: Crede-ma, Maria, am vrut sa-mi cumpar zeci de perechi de pantaloni: negri, albi, visinii, de culoarea cafelei cu lapte, maro, strimti, largi, bufanti, cu dungi, fara, de culoarea sampaniei , a vodcii rusesti sau a palincii din Maramures, dar tot timpul interveneau alte probleme, cu mult mai importante. Tii minte, sau trebuia sa ne mutam sau nu erai tu acasa cind ma pregateam ca descind in magazine. Si apoi, nu am avut niciodata destui bani. Tine in miini un sumuiag cu bani. Matei: Am fost chemat in legatura cu un accident de masina, la intersectia strazilor Vlahuta si Alecsandri. Sa-mi iau chipiul si ma car. Maria: Stai sa-ti fac ceva de mincare, niste oua prajite, bunaoara, caci nu e bine sa o tai nemincat. Matei: Nu mi-e foame. Eu am plecat. Maria: Dar nu te poti prezenta in fata sefilor tai numai in chiloti. Ia mai bine o rochie de-a mea. Asta, de exemplu. Matei: Dar asta e cea mai buna rochie a ta. Gaseste si tu alta: una mai veche si mai urita. Maria: Nu cred ca voi reusi. Matei: Totusi, cauta, poate vei gasi ceva. Maria: Nu cred pentru ca asta e singura mea rochie. Matei imbraca rochia. Isi pune si chipiul de politist. Matei: Sint cam gras si nu cred ca ma prinde culoarea verde. Maria: Asta nu are nici o importanta cum nu are nici o importanta ca imi imbraci singura mea rochie si eu voi ramine goala, fara a mai putea iesi astazi din casa. Dar nici tu nu ai din ce alege si nici eu nu am chef sa ma urnesc astazi undeva. Oricum, arati ispititor, in pofida gaurei din spate si a petelor de grasime din fata. Matei: Eu m-am carat. Maria: Accidentul a fost urit? A scapat cineva cu viata? Matei: Nu, n-a fost urit. Va fi urit. Va muri un tinar si o tinara si doi pustani, carora le-am uitat numele, iar in viata va ramine doar un singur barbat trecut de patruzeci de ani care, culmea, acum bea bere impreuna cu sotia sa si cei doi copii ai lor. Maria: Accidentul nu a avut loc? Atunci ce accident mai e? Matei: N-ai auzit? M-a sunat seful unitatii, insusi seful, si mi-a cerut sa fiu in citeva minute la intersectia strazilor Vlahuta si Alecsandri si mi-a spus ca la ora sapte si jumatate acolo se va produce un fapt intimplator care va provoca o mare nenorocire, va fi o chestie neprevazuta de-a dreptul sinistra, cu doua masini facute piftie, cu balti de singe si cu multi morti. Suna telefonul din nou, dar, de data asta, nu am sa mai ridic receptorul pentru ca stiu ca o sa ma mustruluiasca bine. M-am dus. M-am carat. Am taiat-o din gara. Uite, mi-a venit si taxiul pe care, probabil, mi l-a trimis seful care e foarte atent si dragut cu mine. Maria: Stai putin, dar de unde stiu cei de la unitate ce se va petrece la intersectia strazilor Vlahuta si Alecsandri la ora sapte si jumatate seara? Matei: Dar nu m-a sunat oricine, ci insusi seful unitatii. Intelegi, sefu nostru stie absolut totul. El stie pina si ca asta-noapte am baut ca porcii. Lui nu-i scapa nimic. Maria: Esti cam naiv si cam credul. Il crezi prea mult pe seful asta al tau. Crezi absolut tot ce-ti spune. De unde insa poate sa stie seful politiei, chiar si daca e sef al politiei, ce se va intimpla la ora sapte si jumatate seara in orasul nostru? Matei: Habar nu am. Maria: Iar eu cu atit mai mult. Matei: Intelegi, la ora sapte jumatate se poate intimpla orice: o inundatie devastatoare, o crima deosebit de singeroasa, un furt de proportii nemaiauzite sau, de ce nu, un incendiu dezastruos care sa cuprinda si sa innegreasca un sfert de oras. Intelegi, se poate petrece orice, inclusiv un accident de masina. Maria: Intocmai, poate fi orice. Dar de ce anume un accident de masina si nu, bunaoara, un incendiu in cladirea teatrului? Matei: Nu stiu de ce. De unde as putea sa stiu eu ceea ce stie seful politiei? Seful nostru stie totul, absolut totul. El inca niciodata nu s-a inselat. Daca el mi-a spus ca va avea loc un accident inseamna ca se va produce un accident. Maria: Asa e, bineinteles ca e asa cum spune seful tau. Matei: Ba chiar si cei de la radio si televiziune au anuntat ca acest lugubru eveniment intimplator si imprevizibil este inevitabil. Toata mass-media vorbeste numai despre asta. Telefonul suna din nou si sigur ca tot seful ma cauta. Taximetristul claxoneaza afara. Acum m-am dus. M-am carat. Maria: Si cu pantalonii tai cum ramine? Matei: Am sa-i caut dupa ce am sa ma intorc. Voi avea toata seara la dispozitie. Matei pleaca imbracat in rochie si cu chipiul de politist pe cap. Maria ramine singura si goala. Maria: Un accident de masina, cu multi morti si raniti, cu balti de singe, cu masini strivite si facute pilaf. Foarte ciudat. Nu inteleg nimic. Mai ales ca inca nu s-a produs. Cica, va avea loc. De unde insa poate sa stie seful politiei, chiar si daca e sef al politiei, ce o sa se intimple in orasul nostru la ora sapte si jumatate seara? Ce stupiditate! Saracul, e foarte naiv. Il crede prea mult pe seful lui. Pe de alta parte, daca nu mergea, l-ar fi amendat sau l-ar fi dat afara de la serviciu. A plecat si fara pantaloni si fara sa manince oua prajite. Trebuia sa-l opresc. Trebuia sa nu-i dau voie sa plece. Cine insa l-ar fi putut opri? A fost in stare sa plece si in rochia mea numai sa nu fie dat afara de la munca. O fotografie de pe perete ( roata se invirte) : Eu... Maria: Cum, nu sunt singura aici? O fotografie de pe perete: Nu. Dar nu va speriati, doamna! Vreau pur si simplu sa va spun ca nu e nici un fel aberatie la mijloc. E ceva foarte real, doamna. In aceasta seara, la ora sapte si jumatate, in urbea dumneavoastra doua masini se vor avaria teribil si acest lucru va bulversa tot orasul dumneavoastra. Maria: Cred ca am halucinatii. Se vede ca am baut cam multa tuica aseara daca aud cum vorbesc fotografiile. Pentru ca dumneavoastra, nu-i asa, sunteti o simpla fotografie? Fotografia de pe perete: Da, dar asta nu schimba datele problemei. Eu vreau pur si simplu sa va anunt ca acest regretabil fenomen neasteptat si intimplator este mai mult decit sigur. Maria: Minciuni. Nu-i adevarat nimic din ceea ce mi se intimpla. Fotografiile nu pot vorbi asa cum am auzit ca se intimpla in unele piese de teatru unde acestea, intr-adevar, vorbesc. De exemplu, asta se intimpla in piesele spaniole sau in alea romanesti sau mai stiu eu in care. Dar noi nu sintem intr-o piesa de teatru, ci in orasul Slatina, in anul 2006. Dumneavoastra sinteti pur si simplu o fotografie pe care i-a daruit-o lui Matei seful politiei, doar o fotografie si nimic mai mult, o fotografie lipita deasupra oglinzii. Ah, iata, si pantalonii lui Matei. Sint agatati si ei de marginea oglinzii. Daca se uita in oglinda dimineata, dupa ce s-a trezit sau inainte sa plece, si-ar fi gasit si pantalonii. Lui insa nu-i place sa se uite in oglinda. II inteleg, are si de ce. Totusi, trebuia sa nu-l las sa plece. Sa-l fac sa nu plece. Matei, intoarce-te inapoi, am halucinatii. Aud fotografiile cum vorbesc. Matei, ti-am gasit pantalonii! Pantalonii tai iubiti. Ii stringe la piept. Maria: Dragutii de ei. Frumosilor. Unde v-ati ascuns ? Matei ii poarta inca de cind ne-am vazut prima oara. Ce simpatici sint ! Si ce largi ! Si cit de pufosi! In ei pot incapea chiar si doua persoane. Chiar si eu impreuna cu Matei! Ii stringe la piept. Maria: Matei, mi-e dor de tine! Mi-am amintit si cu cine am baut aseara, cind tu ti-ai pierdut pantalonii. Cu Riciard Florescu si cu Julia si Romi. Matei, noi aseara ne-am afumat cu Riciard Florescu si cu Julia si Romi. Intoarce-te, am gasit sticla pierduta de vodca. Acum avem ce bea. Intoarce-te, diseara la noi trebuie sa revina Romi si Julia impreuna cu Riciard Florescu si cu cei doi pusti ai sai. Vom chefui din nou, Matei! Vom da marea lovitura diseara, Matei! Maria: Am innebunit, Matei, fantomele mi-au golit un sfert de sticla. Dar dati-mi sticla inapoi pentru ca vodca asta e a mea. O alta fotografie: Doamna, nu va faceti griji. Luati-va sticla! Eu vreau sa va spun ca „Anusca deja a scapat sticla din mina si untdelemnul a curs peste sine”. Si vreau sa va mai spun ca „Masina din Kislovodsk a pornit”, iar Romi si Julia s-au coborit deja din pat. Nu mai exista nici o scapare, doamna! Doar daca ei ar mai sta in pat, dar ei nu vor sa mai stea intinsi, doamna. Maria: Si dumneata la o adica cine esti si cum ai ajuns aici? Fotografia de pe perete: Eu sunt Mihail Bulgakov. Maria: Pe dracu. Nu te cred. Fotografia de pe perete: Pe bune, doamna. Va repet, „Anusca deja a scapat sticla din mina si untdelemnul a curs peste sine”, iar „Masina din Kislovodsk deja a pornit, doamna”. Maria: Cine naiba o mai fi si Bulgakov asta? Dracu sa-l ia. Cine oare m-a pus sa lipesc poza asta aici? Mai bine as fi aruncat-o la gunoi. O alta fotografie de pe perete: Doamna... Maria: Alta incepe. O alta fotografie de pe perete: Doamna?... Maria: Si tu cine, baga-mi-as picioarele, mai esti? O alta fotografie de pe perete: Eu sunt Gabriel Garcia Marquez... Maria: Prima data aud de numele asta. O alta fotografie de pe perete: Asta nu are importanta. Pur si simplu vreau sa va spun, desi mi-e cam tirsa, ca acest singeros fenomen intimplator este de neocolit. Eu am vorbit despre aceasta terifianta coliziune inca de acum patruzeci de ani, doamna, cind am prezis ca Santiago Nasar va fi omorit si iata ca a venit ziua cind se va intimpla asta. Aceasta e ora fatala despre care am vorbit eu in urma cu patruzeci de ani. O alta fotografie de pe perete: Doamna, vreau sa va spun ca la ciocnirea violenta din aceasta seara a autovehiculelor va veni si domnul Moloi. Sa-l primiti cum se cuvine, doamna! Maria: Doamne, ce-s cu aberatiile astea? Mi-am iesit complet din minti! Maria: Matei, eu am halucinatii. Eu sint o femeie simpla. Eu nu citesc carti. Nu-mi plac cartile. Le urasc. La fel ca si accidentele rutiere. Am baut cam mult aseara si delirez. Vad si aud tot felul de timpenii. Matei, ametesc, mi se invirte capul. Am baut cam mult aseara si mi se nazare ca va avea loc o ciocnire fatala intre doua masini. Doamne, am innebunit. Chemati salvarea. Seful politiei: Ba nu ati innebunit. Maria: Dar dumneavoastra cine sinteti? Seful politiei: Eu sint seful politiei din Slatina. Sint seful. Si am fost tot timpul in casa dumneavoastra doar ca nu m-ati observat. Asa e ca nu m-ati observat? Nici sotul dumneavoastra nu m-a vazut cit timp a fost acasa. Maria: Sinteti seful ? Seful politiei din Slatina? Seful politiei: Da, in carne si oase. Eu sint prezent in toate casele din orasul nostru. In toate. Maria: Si cum va cheama ? Seful politiei: Numele meu e Nicolae, Vladimir , Leonid, Adolf, Iosif, Nicolae, Vladimir, losif, Adolf. Sint seful politiei din orasul Slatina si vreau sa va spun ca acest eveniment neprevazut va avea loc si va fi chiar foarte atroce.
Maria scoate o sticla de vodca de sub perna. Din acest moment, actrita va trebui sa ramina pe scena interpretind, fara sa vorbeasca, doar gesticulind, tot ce s-a intimplat pina acum, incepind din clipa cind s-a trezit si a sunat prima data telefonul si terminind cu descoperirea pantalonilor agatati de oglinda si a sticlei de vodca dosita sub perna, actrita va reface actiunea, sub forma unui dans electric sau facind miscari din ce in ce mai mecanice. In planul video Maria isi plimba ciinele prin casa, ii da de mincare, il spala, il sterge cu un stergar, ii curata dintii cu o periuta de dinti etc. Un domn fara nume urca cu liftul in tavan, scriind mereu, tot mai repede si mai repede. Ar trebui sa aiba si aripioare si sa-si tina foile in fata, de parca ar recita ceva. Ar fi bine sa fie imbracat doar in chiloti, avind insa o camasa alba si o cravata la git. Maria: Matei, intoarce-te, am innebunit. Suna la urgenta si spune-le ca am innebunit. Fotografia sefului tau a inceput sa-mi vorbeasca. Uite, ca sa ma linistesc, am sa-mi pun concertul asta de Ceaikovski, concertul asta la viola. Discul: Doamna, doua masini, in seara asta, se vor izbi una in alta intr-un mod catastrofal. Maria: Am pus discul, dar nu aud nici urma de concert. Matei, am innebunit. Matei, intoarce-te inapoi, pentru ca ti-am gasit pantalonii. Hai sa mergem la magazin si sa ne cumparam sute de pantaloni si rochii. Chiar acum. Matei?! Maria se gaseste pe o roata care se invirte tot mai repede si mai repede. Suna cineva la usa. E violonistul. Violonistul: Doamna, caut niste ciini, nu ati vazut vreunul pe aici?
SCENA 3 La intersectia strazilor Vlahuta si Alecsandri. Doi pusti. Primul pusti: Nu, nu mai vreau sa ma joc. Fiindca mi-ai furat banii de ciocolata. Al doilea pusti: Nu ti i-am furat. Asta a fost pur si simplu un joc. Nu ai inteles ? Primul pusti: Nu. Al doilea pusti: Daca nu ma crezi, atunci poti s-o faci tu pe hotul, iar eu pe victima. De data asta, incearca sa ma furi tu. Intreaba-ma ceva, mai intii. Distrage-mi atentia, iar apoi, cind eu ma voi uita in alta parte, baga-mi miinile in buzunare si fura-mi banii. Primul pusti: Cit e ceasul ? Al doilea pusti: Nu e buna intrebarea, intreaba-ma altceva. Primul pusti: Ce ? Al doilea pusti: Orice. Gindeste-te un pic. Prin intrebare, victimei trebuie sa-i distragi atentia. Primul pusti: Nu pot. Nu-mi vine nimic in minte. Ma las batut. Al doilea pusti: Bine, atunci intreaba-ma cit e ceasul. Primul pusti: Nu va suparati, cit e ceasul acum? Al doilea pusti: Nu am ceas. Primul pusti: Macar aproximativ. Uitati-va, la turn, la ceasul de pe turn. Eu sint miop si nu vad asa departe. Al doilea pusti: E ora sapte. Acum. Actioneaza acum cit ma uit eu la turn. Primul pusti: Nu am gasit nimic. Am pierdut din nou. Al doilea pusti: Pentru ca nu ai cautat in buzunarul din spate. Trebuia sa-ti bagi mina fulgerator acolo. Fara sa te observ si fara sa te prind. Asa cum am facut si eu. Vrei sa ne mai jucam. Haide, acum eu am sa fiu hotul si tu cel jefuit. Haide. Fa-te ca mergi pe strada si eu voi trece pe linga tine si te voi intreba cit e ceasul. Primul pusti: Din nou cit e ceasul. M-am saturat de jocul asta. Al doilea pusti: Bine, atunci am sa te intreb altceva. Vrei ? Pot sa te intreb ? Primul pusti: Nu. Al doilea pusti: De ce? Primul pusti: Pentru ca m-ai lasat fara nici un ban si vreau sa ma duc acasa unde ne asteapta tata ca sa ne plimbe cu camionul prin oras, iar dupa aceea sa ne duca la chef la tanti Maria si la nenea Matei unde vor mai veni si Romi cu Julia. Al doilea pusti: Mai stai. E abia ora sapte. Hai sa ne jucam de-a ucigasul in serie! Primul pusti: Nu vreau. Al doilea pusti: Tu vei fi ucigasul, iar eu victima. Primul pusti: Nu vreau. Jocul asta ma plictiseste. Al doilea pusti: Atunci eu voi fi ucigasul, iar tu victima mea. Primul pusti: De atitea ori ne-am jucat de-a ucigasul si victima. M-am saturat. Al doilea pusti: Atunci hai sa ne jucam de-a sinucigasul sau de-a grevistii. Uite, tu vei fi grevistul, iar eu voi fi guvernul sau eu voi fi grevistul si tu vei fi guvernul si iti voi cere sa-mi maresti salariul si tu ai sa te prefaci ca vrei sa ma ajuti dar totul o sa ramina pe vechi, asa cum a fost si pina acum. Vrei? Primul pusti: Nu. Al doilea pusti: Stii, am o idee. Hai sa ne jucam de-a accidentul de masina. Uita-te, eu am o masina Dacia, asa cum are Romi si Julia, iar tu un camion, asa cum are tata. Eu merg pe strada Vlahuta, iar tu pe Alecsandri. Cind vom ajunge la colt ne vom ciocni. Primul pusti: Chiar, nu ne-am mai jucat de mult de-a accidentul. Hai sa ne jucam. Al doilea pusti: Sa mergem spre intersectie. Sa incepem jocul de acolo. Primul pusti: Uita-te, insa, la intersectie, linga semafoare, il vezi? Al doilea pusti: Pe cine sa-1 vad? Primul pusti: Pe politist. E un politist imbracat in rochie. AI doilea pusti: Unde-i ? Nu-l vad. Primul pusti: E imbracat intr-o rochie in culorile semaforului. Acum il vezi ? Al doilea pusti: Da, acum il vad. E foarte ciudat. Pina acum nu am mai vazut politisti cu rochie. E foarte hazliu. Si rochia in care e imbracat are o gaura uriasa la spate. Seamana cu a mamei noastre, iar el seamana un pic cu nenea Matei la care vom merge diseara la chef. Hei, dati-va la o parte. Eu sint cu Dacia. Iar tu cu basculanta. Am pornit motorul. S-ar putea s-o patiti rau de tot daca nu va dati la o parte. Am nevoie de indicatorul strazii. Da-mi indicatorul ca nu vad pe unde merg. Nu stiu in care parte s-o iau. S-ar putea sa nimeresc intr-un stilp. Tu trebuie sa vii din fata, intelegi? Nu mai stiu care este strada Vlahuta. Da-mi indicatorul intersectiei pentru ca, altfel, nu ma pot descurca, intelegi, eu trebuie sa vin de pe Vlahuta, iar tu de pe Alecsandri. Care e insa strada Vlahuta si care e Alecsandri ? Tu intelegi ? Dati-va la o parte, va implor. Dati-va la o parte. La intersectia strazilor Vlahuta cu Alecsandri copiii alearga cu indicatorul intersectiei in mina. Unul il urmareste pe celalalt vrind sa ii ia indicatorul rupt. Politistul in rochie vorbeste in fata multimii adunate in intersectie. Pustii se fugaresc printre oamenii care il asculta. Un domn fara nume sta agatat de niste funii deasupra scenei si scrie in aer, pe foi, avind o mutra exaltata, aproape fericita.
SCENA 4 Mai multi reporteri si prezentatori de televiziune merg printre oamenii adunati la intersectia strazilor Vlahuta cu Alecsandri cu megafonul in mina. Prezentatorul de televiziune: Domnilor si doamnelor, nu va facti nici un program pentru seara aceasta si iesiti in oras unde va asteapta o multime de evenimente atractive si imprevizibile. Nu ratati aceste ocazii. Un alt prezentator de televiziune: La ora 21si jumatate, asa cum v-am anuntat inca de dimineata si asa cum v-a spus si Araball, va avea loc o crima deosebit de singeroasa. Vor muri zece barbati si doua femei. Numele criminalului 1-am anuntat inca de dimineata. Aceasta crima se va petrece pe Aleea Violetelor la numarul 14. Este asteptata toata lumea. Va anuntam ca vor fi prezente si unele dintre oficialitatile orasului. Un alt prezentator de televiziune: Domnilor si doamnelor, la ora douazeci si doua si treizeci si sapte de minute, pe strada de Vest se va declansa una dintre cele mai pustietoare furtuni din ultimii douazeci de ani. Toti copacii vor fi scosi din radacini, iar ferestrele vor fi sparte si usile smulse din titini. Sint asteptati toti cei care vor sa priveasca aceasta furtuna nemaiintilnita. Un alt prezentator de televiziune: Domnilor si doamnelor, casele din cartierul de Nord se vor prabusi sub un cutremur de pamint care va incepe peste trei ore. Domnilor, cei care sint curiosi sa vada pe viu cum se darima blocuri de 14 si 20 de etaje ii asteptam in Cartierul de Nord. Un alt prezentator de televiziune: Domnilor si doamnelor, la ora douazeci si trei si patru minute, Banca Comerciala de pe strada Toamnei va fi jefuita de o banda de hoti . Cei care sint nerabdatori sa vada acest furt de proportii sint bineveniti pe strada Toamnei. Un alt prezentator de televiziune: Domnilor si doamneleor, la ora sapte si jumatate, pe neasteptate si brusc un camion de mare tonaj se va izbi intr-o Dacie alba chiar la aceasta intersectie. Romi, soferul Daciei, acum se ridica din pat si inca mai e mahmur dupa cheful de aseara. Il puteti vedea pe ecran. Priviti-l! El isi intinde bratele in parti si casca. Priviti-l cu atentie pe cel care la ora 19 si 30 de minute va avea un sfirsit atit de dramatic. Julia, nevasta lui, se spala in baie. Iat-o! Ce fund apetisant are! Priviti-o cu atentie pentru ca doar peste o jumatate de ora ea va muri strivita de rotile camionului. Priviti-o cu atentie, domnilor si doamnelor! Acum ea se imbraca si merge indolenta in salon si bea ceva. Isi ia o sticla de bere si Romi. Priviti-i pe Romi si Julia care s-au asezat blazati in fotoliile de linga fereastra si care la ora sapte si jumatate vor fi facuti una cu pamintul. Julia: Romi, unde mergem in aceasta seara ? Mergem sa vedem crima de pe Aleea Violetelor sau sa privim cum se va declansa furtuna ? Unde sa mergem, mai ales ca peste tot va fi deosebit de interesant. Eu as alege sa vad totusi accidentul pentru ca e totusi mai spectaculos decit o crima oarecare sau un furt banal. Romi: Iar eu nimic. Eu nu vreau nimic. Nu vreau sa aleg nimic. Nu vreau sa merg nicaieri. As vrea mai degraba sa merg intr-un birt si sa beau ceva. Julia: Ce spui ? Ce tot spui acolo ? Cum sa mergi intr-un birt si sa bei ceva, asa, ca ultimul betiv? Aceasta seara va fi una deosebita, nu trebuie s-o pierdem, cum am pierdut atitea si atitea lucruri in viata asta. Hai sa mergem sa vedem crima sau cutremurul sau accidentul sau orice altceva. Nu are insemnatate ce. Important este sa iesim din casa pentru ca am sa mor de plictiseala in hardughia asta nesuferita. Daca nu vii, ma duc singura si, sa stii, poate imi gasesc acolo pe altcineva. De la o vreme, tu ai devenit cam anost. Julia pleaca si Romi alearga din urma ei. Romi: Asteapta-ma, stai ca vin si eu. Haidem sa vedem coliziunea masinilor. Iar dupa asta vom merge la Maria si Matei care ne-au invitat in seara asta la cina unde trebuie sa mai vina si Riciard Florescu. Vom juca din nou carti toata seara si ne vom face tufa! Un prezentator de televiziune: Domnilor, avem o seara bogata in evenimente neprevazute. Va asteptam in fiecare colt al orasului. Veniti si nu veti regreta. SCENA 5 Julia si Romi sint despartiti de un perete de sticla. Stau la o masa si beau un suc. Apoi se ridica si merg spre intersectie. Romi: Draga, politistul ala are o rochie exact ca a ta. Julia: Iti bati joc de mine. O rochie ca a mea nu mai are nimeni in tot orasul asta. Romi: Ba are politistul asta. Este imbracat intr-o rochie la fel ca a ta. Singura deosebire este ca el poarta mustata, iar tu inca nu. Julia: Foarte straniu. Rochia asta mi-am cumparat-o tocmai de la Praga, iti amintesti, am dat o groaza de bani pe ea. Si chiar imi place foarte mult, desi o imbrac foarte rar. Pina acum, in tot orasul asta nici o femeie nu mai avea o rochie la fel ca a mea. Eu o imbracam numai atunci cind ma simteam abatuta, si rochia asta imi putea schimba starea sufleteasca, facindu-ma mai optimista. Romi: Lasa, nu-ti face singe rau. Lui nu-i sta bine in rochie. Nu vezi ce gras e ! Si apoi, rochia lui, spre deosebire de a ta, are o gaura uriasa la spate si e plina de pete de grasime in fata. Julia: Nu mai suport sa-ti bati joc de mine. Am sa ma duc acasa sa mi-o schimb. Am sa-mi imbrac o pereche de pantaloni. De doc. Ai reusit sa-mi strici toata ziua. Plec. Tu ce faci, mai ramii? Romi: Vin si eu. Dar nu raminem sa vedem ciocnirea masinilor? Julia: O sa ne intoarcem dupa ce o sa ma imbrac in altceva. Nu vii? Romi: Plecam imediat, numai sa ne apropiem si sa vedem despre ce vorbeste politistul incotosmanat intr-o rochie la fel ca a ta . Nici nu banuiam ca aveti aceleasi gusturi. Nu dureaza mult. Hai sa ne apropiem, vezi doar citi oameni s-au adunat in jurul lui. Pare o lume serioasa. Multi dintre ei sint imbracati in costum si poarta cravata. Uite, tipii aia au cravata. Vreau sa vad ce marca e! Julia: Tot timpul ai fost curios. De cind te cunosc ai fost atras de toate maruntisurile. Daca auzeai ca cineva si-a cumparat pantofi cu gauri, voiai si tu sa-ti cumperi pantofi cu gauri. Acum te pomenesti ca vrei o cravata. Sa stii insa ca daca nu ai sa vii chiar acum eu am sa plec singura acasa. Eu sint o fiinta mai echilibrata ca tine si nu sint la fel de influentabila. Plec. Romi: Stai un pic. Asta vorbeste despre un accident. Despre un accident de masina, la intersectia asta. Julia: Romi, accidentul deja s-a petrecut? Romi: Nu stiu. Inca nu-mi dau seama bine. Hai sa ne apropiem si sa vedem ce spune. Nu-ti fie frica. Julia: Da, intr-adevar, am auzit si eu cum a pronuntat cuvintul accident. Asta care l-a pronuntat e politist ? Romi: Asta e politist, draga, si vorbeste despre un accident. A pronuntat acest cuvint de trei ori. Chiar de trei ori. Julia: Acum 1-a zis pentru a patra oara. Despre ce fel de accident vorbeste ? Tu intelegi ceva, Romi ? Romi: Nu inteleg nimic. Am auzit doar ca a pomenit de o Dacie alba. Julia: Si de un camion. Romi: De camion nu am auzit nimic. Julia: Mai asculta o data. Romi: Intr-adevar, a vorbit si de un camion. Julia: De un camion verde. Romi: Da, de un camion verde. Apoi, a mai pomenit ceva si despre intersectia asta unde sintem si noi acum. Despre intersectia strazilor Vlahuta si Alecsandri. Julia: Da, am auzit si eu. Am auzit clar cum a spus treaba asta. A vorbit chiar despre aceasta intersectie si a mai spus ceva dar nu am auzit ce. Din cauza forfotei de aici. Tu ai auzit ce-a mai spus. Tu ai o ureche muzicala buna, ar fi trebuit sa auzi. Romi: Nu, nu am auzit nici eu. E prea multa galagie aici. Julia: Nu te mai recunosc. Altadata erai mai perspicace. Pricepeai din prima despre ce e vorba. Ma dezamagesti. Mi-am dat eu mai de mult seama ca nu esti ceea ce vrei sa pari. Romi, ce se intimpla cu tine ? Romi: Ai si tu un pic de rabdare, Julia, si ai sa vezi ca nu m-am schimbat deloc. Am ramas la fel. A mai pomenit si de numarul de masina al Daciei. Am retinut doua litere, BV. Ei vezi, nu m-am schimbat deloc. Nu te grabi, Julia, sa tragi concluzii. Julia: Eu am auzit si ceva in plus. Am auzit BV 104. Te credeam mai tare, Romi. Romi: Stai putin. Numerele astea imi par foarte cunoscute. Sa stii ca aceste numere de masina seamana cu o declaratie de dragoste sau chiar cu o cerere in casatorie. Dar noi sintem deja casatoriti. Cind iti spun BV 104, eu, de fapt, iti spun, Julia, ca te iubesc. Julia: E si normal. Haide, spune BV 104. Spune-mi, nu-ti fie frica. Spune-mi BV 104. Aceste cifre, cind le spui, nu stiu de ce imi amintesc de dragostea noastra. Haide mai spune-mi o data BV 104. De ce vrei sa speli putina si sa te eschivezi de la o discutie franca? Romi: BVG 104. BVD 103. In lift, Un domn fara nume tine in miini aceste cifre si litere de masini, pe care le schimba din cind in cind cu locul. Julia: Ba nu, daca ma iubesti, spune-mi BV 104. Romi: Uite iti spun, asa cum ti-am spus si prima oara cind te-am vazut: BVE 105. Julia: Ce s-a intimplat ? Prima data cind mi-ai spus ca ma iubesti mi-ai spus BV 104. Acum imi spui BVE 105. Ce se intimpla cu tine, Romi? Romi: Taci un pic. Doar doua minute. Numai doua minute. Julia: Ce s-a intimplat? Romi: El zice ca peste mai putin de o jumatate de ora, la intersectia asta, va avea loc un accident sinistru de masina. Julia: Inseamna ca cei de la televiziune nu ne-au mintit cind au zis ca anume la aceasta intersectie va avea loc un... Romi: Tragic accident de masina. Julia: Dupa cum se vede treaba, nu ne-au mintit, iar noi am venit aici anume ca sa vedem aceasta infricosatoare avarie. Ai uitat asta? Romi: Bineinteles ca nu am uitat. Julia: Sa stii ca imi pare rau intr-un fel pentru cei care vor muri in felul asta aici. Julia: Ei, raminem sa vedem ce-o sa se intimple? Romi: Dar nefericitul eveniment va avea loc abia peste o jumatate de ora? Ce sa facem pina atunci? Julia: Sa stam aici si sa asteptam. Romi: Tocmai o jumatate de ora? Julia: Da, tocmai o jumatate de ora. Romi: Si ce-o sa facem o jumatate de ora? Julia: Vom minca seminte de floarea soarelui si vom bea limonada. Romi: A reaparut politistul imbracat intr-o rochie ca a ta si isi sufla nasul, Julia. Si uita-te, tot cu aceeasi basma in culorile semaforului isi sterge fruntea transpirata, iar mucii ii ramin pe frunte. Din aceasta cauza, am impresia ca il stiu de undeva. Chiar il stiu foarte bine, dar nu-mi amintesc de unde. Julia, cine oare mai facea la fel, nu-ti aduci aminte? Julia: Si mie imi pare foarte cunoscut, dar nu-mi amintesc cine e. Asculta mai atent. El zice clar ca peste mai putin de-o jumatate de ora la intersectia aceasta un camion se va izbi intr-o Dacie alba. Romi: Stiam asta inca de la buletinele de stiri de dimineata. Doar pentru asta am venit si noi aici ca sa vedem acest cumplit accident de circulatie. Julia: Da, exact. Anume pentru asta sintem si noi aici. Nu stiu de ce, dar ma simt ca in nu stiu ce piesa de teatru frantuzeasca. Pe un ecran sint derulate imagini cu un camion care goneste pe strada. Julia: Romi, sa stii ca te iubesc tot mai putin. Inainte de a spune aceasta replica Julia iar Romi inainte de-ai raspunde, domnul fara nume va rupe hirtiile scrise si-i va privi cu mai multa atentie mergind in jurul lor . Julia: Din ce in ce mai putin, nu stiu de ce. Haide sa mergem chiar acum acasa pentru ca nu mai suport sa mai stiu ca mai e cineva imbracat intr-o rochie la fel ca a mea. Romi: Ce dezamagire. Nu avem noroc. Sa mergem acasa si sa pierdem sansa de-a fi martori oculari la un accident pe viu? Tu iti dai seama ce spui, Julia? Si ce-o sa facem acasa? Ne vom uita toata seara in tavan? La ora asta, nu avem ce face acasa. Sa pierdem ocazia de-a vedea o masina strivita si niste oameni cu capetele si cu miinile si picioare fracturate, zacind in balti de singe? Nu, nu voi merge nicaieri de aici. Julia: Dar ne vom intoarce peste un sfert de ora. Romi, vreau sa mergem acasa ca sa ma imbrac si eu intr-o rochie cumva mai compatibila cu acest eveniment. Mergem? Romi: Bine, sa mergem. Julia: Nici nu banuiesti in ce rochie am sa ma imbrac. Sa mergem. Si nu uita, dupa ce vom vedea acest accident, va trebui sa mergem la Maria si Matei care dau o petrecere in seara asta si la care va mai veni si Riciard Florescu cu pustii lui. Romi: Cum as putea sa uit asta? Sa plecam si sa ne intoarcem aici peste un sfert de ora. O sa ne intoarcem la tanc, cand lucrurile vor atinge apogeul. Julia: Sa mergem. Sa ne grabim. Sa nu pierdem nici o secunda. Romi: Hei, mi-a disparut ceva. Mi-a disparut ceasul de pe mina. Julia: Asta nu are nici o relevanta. Sa ne grabim, Romi. Un ceas furat nu-i mare lucru. Romi, mi-a disparut umbrela. Romi: Nu mai avem timp de pierdut , Julia, sa plecam ca sa putem sa ne intoarcem la timp inapoi. Hei, pustilor, sa ne tineti doua locuri linga voi. Ati inteles ? Bine ? Julia: Sa mergem mai repede, Romi. Mi-au disparut nasturii de la rochie. Sa ne grabim, Romi, ca, altfel, o sa pierdem nefericitul eveniment. Romi: Gata. Plecam. Cind ne vom intoarce, vom avea doua locuri linga copaci, chiar in fata intersectiei, la doi pasi de politist. De acolo, vom avea toata strada sub ochi. Va fi o priveliste minunata, crede-ma, Julia. SCENA 6 Apare un violonist care nu stie ce se intimpla la intersectie si nimeni nu-1 asculta cind vrea sa cinte. Pustii se fugaresc si se ascund in spatele lui, avind, unul dintre ei, acelasi indicator al intersectiei in mina. Politistul si prezentatorul de televiziune vorbesc inflacarat in fata multimii. Violonistul e inconjurat de o gramada de ciini vagabonzi. Violonistul: Lasati-ma sa trec in fata. Caut un buldog latos. Nu ati vazut vreun buldog pe aici ? Un om din multime: Iar a venit deraiatul asta. Domnule, te inseli, pe aici nu e nici un ciine. Aici, in mai putin de o jumatate de ceas, se vor tampona doua vehicule. Violonistul: Domnilor, in agenda mea nu este trecut nici un accident. Lasati-ma sa ajung in fata. Eu caut un buldog, in virsta de trei ani, care s-a pierdut acum o jumatate de ora. M-au chemat de la Filarmonica special pentru asta. Un om din multime: Domnule, nu ma deranja pentru ca nu am auzit ce a spus ultima oara politistul. A spus insa ceva al dracului de important. Spuneti-mi si mie ce-a spus ultima oara politistul? Domnilor, luati nebunul asta de pe capul meu. Haideti sa-l alungam pe sonatul asta de aici pentru ca nu mai pot fi atent la ceea ce se intimpla la intersectie. Nimeni nu-1 ia in serios pe violonist. Violonistul: Domnilor, nu va suparati, caut un ciine. Un buldog. Un simplu buldog. S-a pierdut. Nu stiu unde insa. Pe ceilalti deja i-am gasit, dar pe asta inca il mai caut. Nu ati vazut cumva vreun buldog latos pe aici?
SCENA 7 La aceeasi intersectie de strada. Politistul (politistul in rochie e gras, tine un stegulet in mina): Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, va rugam sa fiti prudenti, in jurul orei sapte si jumatate, la trecerea strazii Vlahuta. Prezentatorul de televiziune: Va rugam sa treceti strada fara sa va grabiti si fara sa va pierdeti calmul. Politistul: Mai ales la aceasta intersectie. Prezentatorul de televiziune: Domnilor, va rugam sa nu va agitati si sa nu va pierdeti echilibrul interior. Politistul: Ora sapte si jumatate se apropie vertiginos. Mai sint douazeci de minute pina la producerea imprevizibilului fenomen. Aici, la sapte si jumatate, va fi una dintre cele mai singeroase coliziuni de masini din ultima luna. Un camion de mare tonaj cu numarul de inmatriculare BV E 501 se va izbi, brusc, deodata si violent in autoturismul BV 104 . Prezentatorul de televiziune: Detinem informatii sigure in aceasta privinta. Politistul: Stim de acest lucru inca de... Prezentatorul de televiziune: Dimineata. Politistul: De asemenea, si unitatea noastra de politie a fost ridicata in picioare la auzul acestei vesti. Pe ecranul video se va vedea cum unii politisti se prabusesc cu miinile tinindu-se de cap, in fotolii, iar altii cum merg cu miinile la spate incolo si incoace. Prezentatorul de televiziune: Domnule (se adreseaza unui trecator), stiti ca la ora sapte si jumatate la aceasta intersectie, unde ne aflam acum, va avea loc un fapt intimplator aducator de mari nenorociri ? Trecatorul: E vorba despre ciocnirea celor doua vehicule pe care a anuntat-o televiziunea nationala inca de dimineata? Prezentatorul de televiziune: Sigur ca despre aceasta e vorba. Politistul: Va fi un accident de masina mai mult decit inspaimintator. Prezentatorul de televiziune: Domnule trecator si domnilor pietoni, priviti acest ecran alb, desfasurat in fata dumneavoastra. E vorba despre ecranul din stinga. Uitati-va cu atentie. Iata primii protagonisti ai viitorului eveniment nefericit: Romi si Julia. Acum ei au intrat in casa. Julia se dezbraca. Uitati-va ce tite are, domnule? Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc eu acum. Romi si Julia vor fi facuti una cu pamintul peste mai putin de o jumatate de ora. Acum ea isi imbraca o rochie visinie, iar Romi fumeaza. Acum ei ies din casa si urca in masina. La volan e Romi. Masina paraseste parcarea si coteste pe strada Livezilor. Vedeti Dacia lor a depasit un Fiat si Julia jubileaza. Ei voiau sa mearga in seara asta la un chef, dar in masina au inceput sa se certe ca Romi a uitat robinetul deschis cu apa fierbinte si Julia striga la el si se hotararsc sa se indrepte spre biroul starii civile sa divorteze. In mod normal, ar trebui sa mearga pe Stefan cel Mare si atunci nu s-ar mai produce nici un fel de accident. Iar de pe Stefan cel Mare sa o ia pe Veronica Micle unde se afla oficiul starii civile. Ei nu ar trebui sa ajunga pe strada noastra pentru ca ar trebui atunci sa ocoleasca foarte mult. Dar pe Stefan cel Mare e ambuteiaj. Si ei nu au incotro si o iau pe Vlahuta si se indreapta spre intersectia noastra si accidentul anuntat va avea loc, cum ar spune Marques sau Bulgakov sau Ion Cana. Exact la timp. Adica la ora sapte si jumatate, sub ochii nostri, aceasta masina alba va fi maturata de pe partea carosabila de un camion verde, ajungind sa fie strivita. Nu va ramine in viata decit o singura persoana, soferul camionului, adica domnul Riciard Florescu, care a iesit sa-si plimbe in dupa-amiaza aceasta pe cei doi pusti ai sai cu camionul. Acum a parcat camionul de mare tonaj la magazinul universal ca sa le cumpere batoane de ciocolata pustilor. Uitati-va cu atentie la marca ciocolatelor. Si la ambalajul cu care sint invelite. Arata bine, nu-i asa ? Uitati-va, pustii si-au desfacut deja cite o ciocolata si le maninca. Politistul: In sfirsit, au sosit si pompierii. Degajati trotuarele. Nu-i impiedicati pe pompieri sa ajunga in fata. Prezentatorul de televiziune: Au sosit si ambulantele. Medicii coboara targile din masina cu care ii vor transporta la spital pe cei decedati, adica pe Romi si Julia si pe cei doi pusti ai lui Riciard Florescu. Sunt niste targi noi recent cumparate din Germania. Politistul: Pompierii isi desfac furtunurile cu apa cu care vor stinge incendiul care se va declansa la izbirea agresiva a masinilor. Cit a mai ramas pina atunci? Prezentatorul de televiziune: Au mai ramas 15 minute. Politistul: Exact 15 minute. Prezentatorul de televiziune: Am fost sunati la redactie de zeci de spectatori care vor sa afle noi amanunte despre acest nefericit eveniment. Nu deconectati televizorul si veti afla toate detaliile pe care doriti sa le stiti. Iata, colegele mele au pregatit niste pliante informative despre aceasta tragica intimplare pe care le impart, acum, in multime. Politistul: Va rugam, fiti linistiti, va vor ajunge la toti. Prezentatorul de televiziune: Mai sint noua minute. Politistul: Domnilor, va rugam sa nu blocati partea pietonala. Domnul fara nume se va scarpina la ceafa si, atunci cind o va face, acest gest il vor repeta si politistul impreuna cu prezentatorul , dar si cu restul lumii. De asemenea, el va ramine intr-un picior si toata lumea va ramine intr-un picior. SCENA 8 Acasa, la Maria. Maria (agitata): Trebuie sa ajung cit mai repede pe strada Vlahuta si sa-i vorbesc sotului meu, dar nu ma pot duce pentru ca nu am cu ce sa ma imbrac. Am s-o trimit pe servitoare. Mary, trebuie sa pleci urgent pe strada Vlahuta si sa-i spui ceva foarte important lui Matei. Mary: Bine, doamna. Maria: De ce nu te duci ? Mary: Pentru ca nu mi-ati spus ce sa-i spun. Maria: Ah da. Sa-i spui ca, in 1950, un capitan de pompieri din Londra, iar mai inaintea lui un individ nebarbierit din Rusia si dupa aceea un tip cu mustata din America de Sud au vorbit despre fenomenul imprevizibil din seara asta. Mary: Ce, doamna, au vorbit urit strainii despre dumneavoastra ? Maria: Nu, nu despre mine. Ci despre acest accident care va zgudui orasul nostru din temelii. Mary: Nu se poate. Si el, capitanul de pompieri din Londra, tipul nebarbierit din Rusia sau individul ala cu mustata din America de Sud de unde stiau asta ? Maria: De la un anume domn din Slatina, intelegi ? Mary: Da, doamna, adica nu. Maria: Nu-i nimic. Toate astea ar putea sa nu se intimple daca nu o sa-i luam in serios. Ai inteles, Mary? Mary: Am inteles, doamna. Mi-am notat totul ca sa nu uit. Nu stiu insa cu ce fusta sa ma imbrac din cele 14 pe care le am. Nu stiu care se potriveste mai bine cu un accident. Doamna, cit voi lipsi, va rog foarte mult sa nu-mi umblati in lucrurile mele si sa nu beti din berea mea. Maria: Bine, bine. Nu am sa-ti umblu in lucruri si nu am sa-ti beau berea. Voi fi cuminte. Si inca ceva. Daca nu o sa-i luam in serios, poate, nici acest accident nu se va intimpla. Intelegi, Mary, trebuie sa fim foarte atenti la ceea ce spunem pentru ca toate sint legate pe lumea asta: arunci o vorba asa, la intimplare, in Londra, iar din aceasta cauza in Slatina se poate produce un accident. Daca, intr-o buna zi, iti va pica acoperisul in cap, cauza sa stii ca ar putea fi in nu stiu ce vorba pe care ai spus-o acum zece sau douazeci de ani in urma. Ai inteles, Mary ? Mary: Da, doamna. Maria: Cind ai zis ultima porcarie, Mary ? Nu -ti amintesti ? Sa stii ca din aceasta cauza ai ramas ieri fara un dinte. Mary: Da, doamna. Maria: Toate lucrurile sint legate intre ele. Daca eu voi spune acum nu stiu ce badaranie, peste 10 ani, cu siguranta, ca am sa-mi rup piciorul. Mary: Da, doamna. Maria: Mai sint 9 minute, inca nu-i tirziu. Poate. Poate mai reusim sa-i ajutam sa scape cu zile pe pe bietii soferi. Grabeste-te, Mary, sint niste tipi bine de tot. Mary: Vorbiti serios? Atunci ma grabesc. Soarta unor tipi misto este in miinile mele acum. Ma grabesc. Am plecat. Ce trebuia insa sa-i spun? Ah da, mi-am notat totul in carnet. Maria: Si sa-i mai spui sotului meu sa se intoarca mai repede astazi acasa ca cina e deja gata, iar Romi si Julia si Riciard Florescu si pustii lui pot pica din clipa in clipa la masa. Nu ar fi frumos sa-i facem sa astepte! SCENA 9 Romi si Julia in interiorul unei Dacii albe. Lume de peste lume la intersectie. Romi (la volanul Daciei): Julia, am uitat robinetul deschis cu apa fierbinte inainte sa plecam. Julia (aflata pe bancheta din spate): L-ai uitat deschis? Romi: Nu stiu cum am putut sa-1 uit. Julia: M-am saturat, Romi. Faci numai timpenii in ultimul timp. M-am saturat sa mai traiesc cu tine. Cind pleci uiti sa incui usa si cind vii uiti sa o deschizi. Mai bine haide sa ne despartim. Fara doar si poate ca ai uitat sa-i dai de mincare ciinelui. De fapt, nici nu are rost sa te mai intreb despre asta.Va trebui sa ne despartim, neaparat. Romi: Sa divortam inainte sa mergem sa vedem accidentul si inainte de-a merge la chef la Matei si Maria unde va mai veni si Riciard Florescu cu pustii lui? Julia: Linisteste-te, Romi. Romi: Tu iti dai seama ce spui ? Julia: Da, vom divorta, iar dupa aceea o sa mergem sa vedem accidentul si ne vom duce si la chef la Matei si Maria. Romi: Bine, atunci sa divortam. Julia: Nu inteleg, Romi, cum ai putut imbraca din nou acest tricou fara mineci!? Faci gafe dupa gafe si inca mai insisti sa mai raminem impreuna. Imi este rusine sa mai ies cu tine in oras. Vreau sa divortam chiar acum. Iar dupa ce o sa divortam, eu voi locui in sufragerie iar tu in dormitor. Haide, ia-o pe Stefan cel Mare. Romi: Dar pe Stefan cel Mare e ambuteiaj. Julia: Atunci mergi pe Vlahuta. Romi: Dar pe Vlahuta ocolim. Julia: In schimb, nu circula nimeni. Romi: Uite, o iau pe Vlahuta spre Primarie, pina la intersectia cu Alecsandri. Julia: Si acolo o sa ne despartim. Romi: Julia, dar atit de mult am vrut sa mergem la chef la Matei si Maria. Tii minte, de citeva saptamini vorbeam numai despre asta. Si acum, ce, nu mai mergem? Julia: Acum mergem sa divortam. Romi: Iar dupa aia? Julia: Mergem la chef. Romi: Am inteles. Nu pricep insa de ce ne insotesc atitia admiratori care ne fac semne prietenesti cu mina. Julia: Intr-adevar, ne insotesc o multime de masini, iar cele care trec in directia opusa ne claxoneaza. Romi: E cam straniu lucrul asta. Julia: Oamenii se opresc pe trotuare si ne flutura din miini. Romi: Ne-or fi confundat cu cineva. Julia: Sau au aflat ca divortam si ne felicita. Romi: Ne-o fi confundat cu niste oameni de afaceri. Julia: Sau cu Dan Balan si nevasta-sa. Poate, te-au confundat pe tine cu Primarul, doar trecem pe linga Primarie. Romi: Nu, nu cred ca ne-au confundat cu cineva pentru ca ne striga numele noastre. Julia: Poate ca ne-au vazut jucind in ultimul nostru spectacol de la Teatrul National, unde eu o jucam pe Jullieta iar tu pe Romeo. Romi: Dar nu am prea avut spectatori. Sala era aproape goala. Julia: Operatorii de televiziune ne filmeaza, iar fotografii ne fac poze. Nu mai inteleg absolut nimic. Romi: Nici eu. Julia, auzi, la radio, prezentatorul vorbeste despre noi. Zice ca ne-am certat si ca ne aflam in zona Primariei. Julia: Dracia dracului, ce i-a apucat sa ne discute anume pe noi? Nu inteleg nimic. Romi tuseste. Julia: Crainicul de la radio a anuntat ca ai tusit. Romi: Nu inteleg nimic. De ce ar fi atit de important faptul ca am tusit? Julia: Nu, asa ceva e de neimaginat. Romi: Julia, asculta, cei de la radio povestesc cum ne-am certat acum citeva clipe din cauza unui robinet deschis. De unde stiu ei amanuntele astea despre noi? Si de ce acestea ar prezenta careva interes pentru publicul larg? Oare nu sint mai importante criza vinului sau inundatiile din vara asta? Julia: Habar nu am. Romi, sa stii ca eu nu mai am nici un chef sa ne despartim. Ba chiar, as vrea sa mergem impreuna la mare. Romi: Cind? Julia: Chiar acum. Coteste pe Alecsandri ca sa mergem la mare. Prezentatorul de televiziune: Uitati-va, Dacia a ajuns in zona Primariei. Operatorii nostri nu au scapat-o nici pentru o clipa din ochi. Ei o filmeaza deja de trei ore cu trei camere video, tinind-o sub o observatie permanenta, urmind sfatul lui Mihail Bulgakov si al lui Matei Visniec. Autoturismul a ajuns pe Nicolae Balcescu. Au mai ramas 7 minute. Ba chiar, sase minute. Domnilor, zeci de admiratori insotesc cele doua masini care se indreapta spre intersectia noastra. Acestia au steaguri cu ei pe care le flutura deasupra capului. Unii stau agatati de scara limuzinelor. Toti cinta si scandeaza numele lui Romi si al Juliei. Domnilor, un fotograf angajat de McLuhan a reusit sa le faca niste poze chiar inainte de accident. Sint ultimele lor poze inainte de-a fi striviti de rotile camionului. Politistul: Dragi pietoni, dati-le drumul medicilor sa se apropie de locul unde se va produce nefericitul eveniment. Acestia traverseaza multimea cu patru targi cumparate recent din Germania. Ei sint insotiti de opt infirmiere. Medicii se indreapta spre semafoare unde va avea loc singeroasa coliziune. Evacuati spatiul de linga semafoare conturat cu var pentru ca acolo se va petrece accidentul. Apare Mery. Mary: Doamna m-a rugat sa va spun ca un capitan de pompieri din Londra, in 1950, afirmase ca va avea loc acest accident, iar pina la el un domn nebarbierit din Rusia si dupa un domn cu mustata din America de Sud. Din aceasta cauza, se va intimpla aceasta coliziune. Politistul: Care capitan de pompieri din Londra, care domn nebarbierit din Rusia si care individ cu mustata din America de Sud? Eu nu cunosc pe nimeni. Eu nu am nici o legatura cu strainii. Politistul: S-ar putea, dar nu vad de ce ma deranjeaza din munca mea? Si apoi, despre acest eveniment imprevizibil si spontan m-a informat insusi seful unitatii noastre. Mary: Doamna m-a rugat sa va spun ca toate lucrurile din lumea asta sint legate intre ele. Daca am incerca pur si simplu sa ne zimbim unii altora sau ne-am spune cuvinte frumoase acest accident nu se va intimpla. Vorbiti elevat si frumos si aceasta coliziune nu se va mai produce si le veti salva viata acestor tineri. Politistul: Mary, nu ma deranja cind eu sint in exercitiul functiunii. Spune-i nevestei mele sa nu se amestece in munca mea. Eu nu cred ca as putea preveni acest nefericit eveniment care urmeaza sa se produca. Aici e vorba despre ceva al naibii de serios. Despre un fenomen imprevizibil care se va intimpla din clipa in clipa. Acum nu am timp sa stau la povesti. Lasa, vom vorbi despre coliziune dupa ce aceasta se va petrece! Mai tirziu. Acum trebuie sa-mi fac treaba. Cinstit. Mary: Dar, domnule, doamna m-a rugat sa va spun ca viata acelor oameni se afla in miinile dumneavoastra. Spuneti-mi mie ca arat bine, ca sunt draguta, ca am o rochie superba si accidentul asta nu se va intimpla niciodata. Asa mi-a spus doamna. Politistul: Cum as putea eu influenta destinul, tu-ti dai seama ce spui, Mary? Mary: Dar asta e parerea doamnei. Politistul: Mary, te rog sa nu ma mai deranjezi. Eu sint in exercitiul functiunii. Trecatori, nu blocati partea pietonala. Mary: Dar, domnule, trebuie sa... Si mi-a mai spus doamna sa va transmit sa va intoarceti mai repede astazi acasa ca in seara asta la cina vor veni Romi si Julia si Riciard Florescu cu cei doi pusti ai lui. Sa nu intirziati si sa nu-i faceti pe bietii oameni sa va astepte stind in fata blidelor pline cu mincare si neindraznind sa manince in lipsa dumneavoastra. Prezentatorul de televiziune: Uitati-va cu atentie la ecran. Camionul se afla in dreptul maternitatii. La volanul lui e un barbat la vreo 40 de ani, chel, cam betiv de felul lui, caruia ii place sa-si petreaca timpul mai ales prin circiumi. Pe bancheta din spate sint cei doi copii ai lui, un pic obraznici, care un pic mai inainte s-au jucat aici de-a accidentul, dar carora le place foarte mult ciocolata. Asta si fac acum. Rontaie niste batoane de ciocolata. Tatal lor le arata locul unde a poposit circul, dar nu vrea sa opreasca. Daca ar fi oprit, regretabilul eveniment poate nu ar mai fi avut loc. Camionul a depasit intersectia de linga cinematograf. Mai sint doua minute. Dacia a prins culoarea verde la stopul de pe strada Warthe. A mai ramas doar un minut si jumatate. Ciocnirea este de neevitat. Masinile se apropie, din directii diferite, de intersectia Vlahuta cu Alecsandri. Priviti-le cu atentie pe ecran. Cei doi tineri deja nu mai vor sa divorteze si deja vor sa plece la mare. Vedeti cit de agitat este soferul Daciei, iar sotia lui de care nu mai vrea sa divorteze, uitati-va, cit de trista este. Nici unul dintre ei nu banuieste cit de tragic va fi accidentul. De altfel, nici soferul camionului, care le spune bancuri fara perdea pustilor sai nu stie ca doar peste citeva minute acestia vor fi morti. Doar peste un minut cele doua masini se vor izbi una de alta intr-un mod fatal. Semioticianul McLuhan: Structura accidentului este, fara doar si poate, una absolut intimplatoare, formata dintr-un sir de opozitii: a fi sau a nu fi in Slatina, vorba aia a lui Hamlet, cine sa ramina in viata si cine nu, cind si unde si din tensiunea acestor opozitii tisneste in aer o flacara albastruie, cum ar spune un poet din Transilvania, si se naste caracterul previzibil al nefericitei intimplari ai caror eroi sint Romi si Julia. Despre acest eveniment trist care urma demult si inca urmeaza sa se intimple vorbeau foarte multe semne. Toate faceau trimitere la felul cum vor sfirsi pe neasteptate si brusc Romi si Julia. Unul dintre aceste semne e ca Romi si Julia s-au cunoscut intimplator chiar la aceasta intersectie in urma cu multi ani cind el a intrebat-o pur si simplu cit e ceasul. Daca Julia nu i-ar fi raspuns, nici un fel de accident nu s-ar fi putut intimpla astazi. Alt semn e ca Romi a uitat deschis in baie robinetul cu apa fierbinte. Daca nu ar fi uitat robinetul deschis, sau macar daca nu pe ala cu apa fierbinte, ei ar duce-o bine-mersi pina la adinci batrinete. Si inca un semn e ca a imbracat un tricou fara mineci. Daca nu l-ar fi imbracat, nimic nu s-ar fi putut intimpla astazi. Dar Romi l-a imbracat. Toate aceste semne nelinistitoare prevestesc o mare nenorocire si vorbesc despre tragica intimplare care se va realiza in seara asta la ora sapte si jumatate intr-un mod imprevizibil si brusc. Politicianul: In primul rind, buna seara! Domnilor! Aceasta trista intimplare urmeaza sa aiba loc pentru ca actualii guvernanti nu sunt in stare sa conduca tara! Aceasta este o dovada in plus ca au dus economia tarii de ripa! Daca totul ar merge bine, in tara noastra nu s-ar mai intimpla nici un incident neprevazut! Jos guvernul! Alegeti-ne pe noi pentru ca noi sintem speranta si viitorul. Votati speranta si viitorul si nu va mai avea loc in tara noastra nici macar un singur accident rutier! Votati-ne pe noi si ii vom salva pe Romi si Julia si pe pustii lui Riciard Florescu. Votati-ne mai repede si ei vor ramine in viata. Un domn fara nume va cobori din lift, iar dupa ce va citi Oda mortii accidentale de Frank O Hara va urca inapoi in lift. Un domn fara nume: Doamnelor si domnilor, pe Romi si Julia i-am cunoscut personal, am fost chiar prieteni, am mers de atitea ori impreuna la o bere, si sincer imi pare rau pentru ceea ce-o sa li se intimple. Regret foarte mult pentru ca erau niste oameni de treaba, in care puteai sa ai toata increderea, cu toate ca familiile lor asa si nu i-au iertat pentru ca s-au casatorit. Regret ca ii vom pierde pe acesti doi oameni extraordinari care, oricind, te puteau ajuta. Mie insumi mi-au imprumutat bani de atitea ori. Dar nu numai bani, ci chiar si haine si m-au primit la ei cind nu aveam unde dormi. Ei dormeau la podea, iar mie imi dadeau patul lor. Imi pare rau ca ii vom pierde. Eu am compus un poem inchinat lui Romi si Julia care, doar peste citeva minute, nu vor mai fi printre noi. Asadar, ascultati poemul meu consacrat lui Romi si Julia care au fost niste oameni deosebiti si care doar peste citeva secunde nu vor mai fi in viata! Agentul de publicitate: Andrei Gat a scos un roman despre acest eveniment neprevazut care se va intimpla. O puteti cumpara de la orice taraba. Va anuntam ca numai intr-o jumatate de ora s-a vindut deja o jumatate din tiraj. Domnilor, acesta e un bestseller! Agentul de publicitate invirte in mina un exemplar din roman. Agentul de publicitate: De asemenea, si fotografiile pe care un domn fara nume le-a facut la sugestia lui McLuhan s-au vindut ca piinea calda. In aceste ultime fotografii, dupa cum observase McLuhan si dupa cum sugerase chiar el, Romi si Julia se privesc gales, pentru ultima oara, inainte de ciocnirea violenta a masinilor. Fotografii cu un asemenea subiect a vrut McLuhan si domnul fara nume le-a facut. In opinia lui McLuhan, aceste ultime fotografii ale lui Romi si Juliei vor valora citeva averi dupa ce coliziunea masinilor se va produce. Si eu cred ca el stie ce spune. Prezentatorul de televiziune: Numarul admiratorilor lui Romi si Julia sporeste la aceasta intersectie. Sute si sute de cetateni le scandeaza numele. Doar peste 80 de secunde aceste masini se vor izbi una de alta. Politistul: Domnilor, din pacate, nu se mai poate face nimic ca sa le salvam viata. Acum e prea tirziu. Prezentatorul de televiziune: Deja nu mai putem face nimic pentru Romi si Julia si pentru pustii lui Riciard Florescu. Absolut nimc. Prezentatorul de televiziune: Doamnelor si domnilor, printre noi a venit primarul orasului. Sa-l aplaudam! Primarul este imbracat intr-un costum impecabil. Prezentatorul de televiziune: El a venit special pentru aceasta ocazie. A venit impreuna cu ciinele sau pe care il cheama Eugen si care astazi a implinit sapte ani. Sa-i aplaudam. Voci din multime: Primarul e cu noi! Prezentatorul de televiziune: Iata, Dacia a aparut in capatul strazii unde ne aflam si noi acum. Ea se apropie cu repeziciune spre noi. A depasit deja bazarul, farmacia, stadionul, televiziunea. Uitati-va la ecran, cei doi tineri se mai cearta si acuma, chiar in ultimele lor clipe din viata. Vedeti, masina se apropie fulgerator de intersectie. Au mai ramas doar 15 secunde. Cei care vor sa consume cola sau bere pot sa cumpere aceste produse imediat pentru ca printre noi au venit vinzatorii de bere si cola. Va prevenim insa ca nu am reusit sa amenajam nici o buda. Ne pare rau. Riscul va apartine. Pretul la bere si la cola e sub cel de pe piata. Acum, fiti atenti, acum. Nu ratati acest moment. Pe ecranul video aceasta scena va fi prezentata sub forma unor fulgi care cad, a unei ploi, sau a unor flori care sint strivite de vint. De asemenea, ar putea fi folosite imagini ale unor catastrofe care au marcat acest secol, dar si imagini ale unor accidente reale. Prezentatorul de televiziune: Camionul izbeste Dacia alba. A intrat cu botul in aripa dreapta a autoturismului. Coliziunea de care va vorbeam s-a produs. Evenimentul imprevizibil s-a intimplat. Nefericita intimplare se desfasoara sub ochii nostri. Dacia este strivita de camion. Vedeti, ferestrele masinii au fost facute tandari, la fel ca si usile ei. Motorul ei a fost facut cocolos. Seamana cu un bot de aluat. O roata a masinii s-a desprins si a cazut la o departare de doi metri, in aceste clipe, Romi a fost strivit de volan si de la izbitura de tavanul masinii isi pierde cunostinta. Vreme de citeva secunde se afla in agonie. Vedeti, pe ecran sint reproduse ultimele senzatii ale lui, prin aceste pete violete care devin negre. Sint niste senzatii de spaima si panica. Gindurile i-au disparut din cap. Nu mai are nici un gind. Petele visinii-negre dispar incetul cu incetul de pe ecran. Ultima lui senzatie este ca se cufunda intr-o cada cu vodca foarte rece, la fundul careia crede ca se va intilni cu fosta lui iubita, cu Julia, dar se inseala amarnic. Aceste imagini sint transmise pe ecran. O voce din multime: De ce ati spus fosta lui iubita, doar ei nu au divortat, desi se indreptau spre primarie ca sa divorteze? Prezentatorul de televiziune: Am spus fosta lui iubita pentru ca Julia deja a murit. De altfel, ca si Romi. Spre deosebire de Romi, Julia insa nu a avut nici un gind, nici macar o singura senzatie inainte de deces. Faceti loc medicilor, desi, deja ei nu ar mai putea face nimic. Totusi, creati un culoar ambulantelor. Lasati-i pe medici sa treaca in fata. Medicii trebuie sa incerce sa le acorde ultimul ajutor. Pe ecran se deruleaza imagini cu cele doua masini avariate. Soferii zac in balti de singe. Sint reproduse reactiile telespectatorilor din toata tara. Politistul: Dacia alba a luat foc, asa cum am si prevazut de la bun inceput. Lasati-i pe pompieri sa ajunga primii la masini. Deschideti un hol spre locul accidentului. Altfel, incendiul se va raspindi spre zonele din imprejurime, inclusiv spre cladirea teatrului. Prezentatorul de televiziune: Doamnelor si domnilor, neprevazuta intimplare care urma sa aiba loc la ora sapte si jumatate la intersectia strazilor Vlahuta cu Alecsandri a avut loc. Asa cum v-am informat de dimineata. O Dacie alba a fost lovita de un camion de mare tonaj, iar ca urmare a tamponarii au decedat un tinar si o tinara, Romi si Julia, care se indreptau spre Primarie sa divorteze si doi pusti care iesisera cu tatal lor sa se plimbe prin oras cu camionul. Deocamdata, nu am reusit sa determinam cu exactitate daca ar fi divortat sau nu. Oricum, important este ca ei nu au divortat si dragostea a fost salvata. Domnilor, in viata a ramas numai soferul camionului caruia o sa-i luam primul interviu, in direct, pe viu. Pina atunci, insa, transmisiunea noastra va fi intrerupta pentru a difuza un spot publicitar. Vocea din spotul publicitar: Cumparati uleiul de frina de la magazinul nostru de pe strada Toamnei. Acest ulei se cheama Romeo si Julieta. Va promitem ca vom fi impreuna, pentru totdeauna. Medicii traseaza conturul cadavrelor cu creta. Pe ecranul video e difuzat un spot pentru noul ulei de masini. Aceasta reclama a fost facuta, in urma cu doua zile chiar de cel care zace acum intr-o balta de singe si de cei doi tineri, adica de Romi si Julia, care au decedat. Prezentatorul de televiziune: Asadar, domnule sofer, tocmai ati supravietuit unui sinistru accident de masina. Sinteti un proaspat supravietuitor. Care va sint primele impresii de dupa accident? Soferul de camion: Va rog sa ma lasati in pace pentru ca nu am si nici nu vreau sa am vreo impresie. Am numai capul spart si mina rupta, astea sint impresiile mele si, in plus, nu ma pot ridica de jos. Sint derutat. Nu inteleg ce s-a intimplat. Prezentatorul de televiziune: Cum, ce s-a intimplat? S-a intimplat un accident in care ati fost direct implicat. Apropo, felicitari ca ati ramas in viata. Chiar, cum va numiti? Soferul de camion: Numele meu e... Nu-mi amintesc cum ma cheama. Nu stiu unde ma aflu si cum am ajuns aici. Poate imi spuneti dumneavoastra. Prezentatorul de televiziune: Sintem la intersectia strazilor Vlahuta cu Alecsandri, chiar linga semafoare. Aveti acte la dumneavoastra? Soferul de camion: Ar trebui sa am buletinul in buzunarul din spate. Da, il am. Nu sint, insa, in stare sa citesc. Prezentatorul de televiziune: Va numiti Riciard Florescu. Prezentatorul de televiziune: Ba nu, Riciard Florescu. Soferul de camion: S-ar putea, cu toate ca numele asta nu-mi spune nimic. Dar am sa-l tin minte. Prezentatorul de televiziune: Inainte de accident, ati stiut ceva despre acest eveniment care urma sa aiba loc? Ati stiut ca veti nimeri in accident? Soferul de camion: N-am stiut nimic. Prezentatorul de televiziune: Dar toate posturile de radio si televiziune, de citeva zile, va trimbitau numele? Soferul de camion: Eu nu ma uit la televizor si nu ascult radioul. De unde sa stiu? Nu am stiut nimic. Am iesit la o plimbare , cu camionul, cu pustii mei ca sa le arat orasul, iar dupa asta voiam sa mergem la un chef. Acum nu mai am cui sa-i arat ceva pentru ca ei nu mai sint. Probabil, nu am sa ma mai pot intoarce niciodata acasa, la nevasta-mea, fara acesti doi pusti carora trebuia sa le cumpar ciocolata. Nevasta-mea mi-a dat bani sa le cumpar ciocolata. Nu mai stiu cum mai arata nevasta-mea si nici unde locuim. Prezentatorul de televiziune: ( Citeste din buletin) Pe nevasta dumneavoastra o cheama Agnesa. Este satena si are ochi albastri. Asa scrie in buletin. Sa retineti aceste semnalmente. Locuiti pe strada Florilor, la numarul 43. Sa tineti minte aceasta adresa. Domnilor, eroul zilei este Riciard Florescu, sofer pe un camion de mare tonaj, singurul supravietuitor al unui groaznic accident rutier, petrecut in aceasta zona, si ale carui prime declaratii le-am luat in timp ce mai zacea inca intr-o balta de singe. Acum el este dus, pe targa, la spital. Ceilalti eroi ai tristului eveniment sint morti. Deci, lor nu le mai putem lua interviuri. Acestia sint cei doi fii ai lui Riciard, care ar fi vrut sa mearga cu tatal lor la cheful din aceasta seara, cit si Romi si Julia, cei doi soti care mergeau spre Primarie sa divorteze, dupa zece ani de casatorie. Divortul lor nu s-a mai realizat. Ei vor fi inmormintati peste trei zile, iar funeraliile lor vor fi televizate. Mormintele lor vor fi acoperite cu flori. Le vom pastra vesnic vie memoria lor, desi, din pacate, putini dintre noi i-au cunoscut personal. Ar trebui sa particpam cu totii la inhumarea celor patru participanti la accident si sa varsam impreuna o lacrima pentru ei. Lumea aplauda. Prezentatorul de televiziune: La inmormintare va fi prezent chiar insusi seful statului. Lumea aplauda tot mai zgomotos. Voci din multime: Guvernul ecu noi. Politistul: Domnilor, va rugam sa degajati trotuarele pentru ca nefericita si neprevazuta intimplare s-a consumat deja. Puteti pleca acasa. Linistiti. Un tinar: Ah, din nou am venit prea tirziu. Accidentul deja s-a produs? Nu a mai ramas nici o urma? Politistul: Da, tinere, coliziunea a avut loc la ora sapte si jumate. Un tinar: Au fost si morti? A fost mult singe? Politistul: Da, au fost patru morti si foarte mult singe. Un tinar: Ce rau imi pare ca nu am venit la timp mai ales ca-i cunosteam destul de bine pe Romi si Julia. O, cite nopti am petrecut impreuna! Cite nopti am stat treji impreuna cintind la chitara la flacara unui rug! Cite beri am baut impreuna cu Romi si Julia! Am intirziat si de data asta din cauza nenorocitului asta de serviciu si nu am reusit sa vad cum au murit Julia si Romi. O, daca ati sti cit de tare regret! Politistul: Te inteleg, tinere, insa nefericitul eveniment s-a consumat deja. Nu vezi, nu a mai ramas nimeni? Tinarul: Nu-mi merge deloc in ultima vreme. Prezentatorul de televiziune: Poate vei avea noroc altadata. Domnilor, cu aceste regrete tardive ale acestui tinar care nu a putut fi prezent la timp la locul accidentului emisiunea noastra se incheie. Ne vom revedea peste o jumatate de ora sa urmarim in direct niste crime abominale care vor fi savirsite pe Aleea Violetelor la numarul 14 de un tip chel, intre doua virste si cu burta. Va asteptam. Politistul: Tu de ce mai stai? De ce nu pleci? Doar totul s-a terminat. Cu bine. S-a terminat perfect. Hai sa mergem la un ceai! Prezentatorul de televiziune: Sa mergem. Dar sa se care mai intii lumea fiindca mi-am agatat pantalonii in fund, de un cui iesit din scaun, si am o gaura uriasa. Politistul: Hai sa plecam asa. Tu vei merge in fata, iar eu in spatele tau, astfel incit nimeni nu va vedea nimic. Hai, mergi in fata mea. Dar nu te indeparta prea mult. Violonistul: Domnilor, nu va suparati, nu ati vazut niste ciini pe aici? Sub lumina stretoscopului apar admiratorii celor care au murit in accident. Acestia scandeaza numele lui Romi si al Juliei si flutura placarde deasupra capului pe care sunt scrise numele celor care au murit in accident. Sint entuziasmati si euforici. Fac o galagie de nedescris si se indreapta spre piata din centrul orasului.
SCENA 10
Acasa, la Maria si la Matei. Maria: Te astept de la opt cu masa intinsa fara sa ma ating de mincare. Dar, in sfirsit, te-ai intors. Chiar, cum a fost? Matei: Ca de obicei. Nimic deosebit. Cu exceptia doar a citorva mici incidente. Maria: Si nici din casa nu am putut iesi pentru ca m-ai lasat fara rochie. Aceasta este singura rochie cu care puteam sa ies in oras. A fost frumos? A fost lume multa? Matei: Au fost foarte multi. Ba chiar neasteptat de multi. De ce ai pus tocmai sapte platouri la masa? Maria: Ai uitat? I-am invitat asta-seara, la cina , pe Julia cu Romi, si pe Riciard cu cei doi pusti ai lui. Totusi, cum a fost? Haide, povesteste-mi? Matei: Ti-am mai spus, nu a fost nimic deosebit. Nimic iesit din comun. Doar cu o sigura deosebire. Un tinar plingea ca a ratat nefericita intimplare, ca a venit prea tirziu, si nu a mai prins nici un cadavru. Pe bune, chiar plingea. Maria: Da, curios. Vrei sa spui ca lumea s-a implicat cu adevarat. Matei: Din nefericire, da. Maria: Haide sa mincam pentru ca invitatii nostri intirzie. Cind vor veni, vom mai minca o data, impreuna cu ei. Matei: Nu, eu nu am sa maninc pina nu o sa vina si ei pentru ca Romi si Julia, dar si Riciard Florescu sint cei mai buni prieteni ai mei. Maria: Totusi, tu nu ai mincat nimic de dimineata. Cum ai reusit sa rezisti? Cum mai poti rezista si acum in fata blidelor astea aburinde? Matei: Nu stiu cum, dar pot. Pentru prietenii mei sint in stare sa fac orice. Chiar si sa nu maninc citeva zile. Maria: Au intirziat deja o jumatate de ora. Ei trebuiau sa soseasca la ora opt, iar acum e opt si jumatate. Nu-i mai asteptam. Eu nu mai rezist. Am sa ma apuc sa maninc. Matei: Iar eu nu am sa ma ating de mincare pina nu o sa vina Romi si Julia, dar si Riciard Florescu cu cei doi pusti ai sai. Maria: Bine, atunci sa-i mai asteptam. Dar ce sa facem pina vor veni? Matei: Eu m-as apuca sa citesc Cintareata Cheala. Maria: Iarasi Cintareata Cheala. De vreun an de zile o citesti si tot inca nu ai terminat-o. Matei: Pina vor veni ei, am s-o termin. Maria: Asa imi spui in fiecare zi. Si eu ce-am sa fac cit vei citi tu? La mine nu te gindesti deloc? Matei: Bine, hai sa jucam carti pina ei vor veni. Maria: Hai. Matei: Si sa ne uitam la televizor... pina ei vor veni. Maria: Bine, deschide televizorul. Deschid televizorul. Se transmite un buletin de stiri. Matei: Ce? Imposibil? Nu poate fi adevarat. Este exclus. Nu se poate. Nu-mi vine sa cred. Arunca o farfurie de podea. Matei: Nu este adevarat. Nu vreau sa cred una ca asta. Cum, tocmai ei? Nu cred. Nu pot sa cred asa ceva! Maria: Matei, ce s-a intimplat? Ce s-a intimplat, Matei? Matei se prabuseste intr-un fotoliu, cu capul in palme. Matei: Uita-te la televizor! Prezentatorul de televiziune: (in cadrul buletinului de stiri) Va anuntam o veste tragica. Astazi, la ora sapte si jumatate, la intersectia strazilor Vlahuta cu Alecsandri s-a petrecut unul dintre cele mai sinistre accidente rutiere din ultima vreme. O masina Dacia, de culoare alba, a fost lovita de un camion. Au murit patru persoane, un cuplu, Julia si Romi, si doi pusti de sase ani. A supravietuit numai soferul camionului, Ricirad Florescu, care a fost dus, aproape in coma, la spital. Iata interviul pe care i l-am luat chiar imediat dupa accident. Maria: Nu se poate. Nu-mi vine sa cred: Julia si Romi si cei doi pusti ai lui Riciard Florescu au murit. Matei: Nici mie nu-mi vine sa cred. Maria: Au murit Romi si Julia si cei doi pusti ai lui Riciard, iar Riciard a fost dus la spital, intr-o stare grava. Au murit in timp ce noi ii asteptam la cina. Cum au murit? Cum au putut sa moara? Tu nu ti-ai dat seama doar ai fost acolo? Matei: Nu mi-am dat seama de nimic. Maria: Au murit la ora sapte si jumatate in timp ce veneau la noi. Cu totii veneau la noi, dar din directii opuse, pentru ca locuiau in colturi diferite ale orasului. Ii asteptam la masa. Julia, Romi si cei doi pusti ai lui Riciard au murit. S-au ciocnit unii de altii, intelegi?! Merge buimacita prin camera. Maria: Dacia in care erau Julia si Romi si camionul in care erau Riciard si cei doi copii ai sai cu care am baut aseara, s-au lovit in timp ce veneau spre noi. Matei, tu doar ai fost acolo, chiar nu ti-ai dat seama ce s-a petrecut? Matei: Nu am putut face legatura ca cei care au murit sunt cei pe care-i asteptam la masa in seara asta. Maria: Au murit pe loc. Degeaba ii mai asteptam la masa. Umbla buimacita prin camera. Maria: Pentru ca invitatii nostri nu au putut veni la cina, haide sa ne asezam, dragul meu, si sa mincam noi. Primul sfirsit ( cade cortina) SCENA 12 Prezentatorul de televiziune, cu o camera video in mina, isi imbraca o camasa. Prezentatorul de televiziune: Domnilor, vreau sa va anunt ca peste o jumatate de ora va avea loc o crima deosebit de singeroasa pe Aleea Violetelor la numarul 14, o crima savirsita de domnul chel, cu burta, care vinde ciocolata la taraba a paisprezecea de la bazar. Va asteptam acolo. Domnilor, o parte a operatorilor nostri de televiziune il filmeaza pas cu pas pe vinzatorul de ciocolata, iar o alta echipa filmeaza victimele acestuia care inca nu au habar de ceea ce-o sa li se intimple. Domnilor, uitati-va pe ecran. Domnilor, a mai ramas o jumatate de ora pina se va produce infricosatoarea crima. Va asteptam la fata locului!
Domnul fara nume se intoarce in fuga si stinge lumina. Al doilea sfirsit (cade cortina) SCENA 12 Domnul fara nume aprinde din nou lumina. Pe scena e doar violonistul. Violonistul incepe sa cinte. Al treilea Sfirsit (cade cortina)
CORTINA |
||
|
E-mail: revista_tiuk@yahoo.com Redactia: Mihail Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Carmina Trambitas, Dumitru Crudu, |