Ruslan CARTA

SEPTEMBRIE '03

bunica paralitica doarme
intr-un pat cu rotile, printre
cearceafuri nelinistite.
respira incet, deschide ochii,
face pe ea. bunica in gand
incearca sa arate a ceva viu.
ma strange cu degetele
imputite de urina; si acum,
deseori, imi amintesc oala ei.

bunica paralitica doarme
in patul cu rotile negre,
prapastioase, fara sa inghita
paine, fara sa poata bea.
din cand in cand scutura
pleoapele ca pe un termometru.
din cand in cand, mercurul
verzui imi sareaza obrajii
iar gandurile mi se aduna pe creier
ca niste cheaguri de sange.

in timp ce bunica paralitica
doarme, ma prefac rusinat
ca nu simt mirosul acela. rusinat
fata de cei nascuti intr-un an
cu moartea, de trupul meu de carne
cazut din trupul ei de pamant.




ZI DE CURATENIE


fiecare simbata de la sfirsitul lunii,
ma gaseste depanand,
galetile pline ochi
de pe fundul negru-verzui al fantanii.

la fiecare galeata scoasa,
una cade,
chiar inainte sa o prind cu mana. si prabusindu-se,
valuri inalte sar
si spala doua tuburi jumatate.

in mijlocul curtii, intre buzele de fier
ale ligheanelor, apa ce reusesc sa o scot
se incalzeste la soare.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


numai eu stiu cum am scobit pana acasa,
incercind sa dezlipesc guma din tricou

bunica l-a pus in lighean si l-a spalat.

sosita de la arie, matusa angela
si-a aruncat broboada transpirata in coada sapei

bunica a pus-o in lighean si a spalat-o.

unchiul s-a intors de pe front
si si-a lepadat ciorapii innamoliti sub divan

bunica i-a pus in lighean si i-a spalat.

pentru ca se mai putea spala ceva in apa aceea
iar bunica nu voia s-o arunce,
am chemat trei vecine mai in varsta,
au pus-o pe bunica in lighean si-au spalat-o.

zoaiele le-au aruncat sub gard.
ligheanul l-au intors cu gura in jos.

bunica a ramas acolo pe pamintul ud.