Am ajuns.
Dumnezeul meu se asaza la marginea patului
isi scoate caietele cartile
un volumas de Nietzsche
descopera o gaura in ciorap
o urma de ruj pe obraz si abia apoi
isi da seama ca scrie intr-o maniera
cu totul si cu totul normala,
chiar foarte improprie genului sau de scriere,
englezeasca si aparent stangace
cu o detasare care poate sa para falsa
putin exagerata
si daca n-ar realiza toate astea
daca nu ar fi constient si daca nu ar face
din stangacia lui si normalitatea cu care o
trateaza un caz
am putea declara acest nume mort
iar poezioarele sale – o farsa
