Lucian PARFENE

proză


     

 

 

Poveste cu bărboşi

Doi bărboşi mergeau pe stradă unul în spatelel celuilalt. Cel din faţă avea barbă roşie iar cel din spate avea barbă alba. După puţin timp cei doi s-au oprit instantaneu. Cel cu barba alba a început să se scarpine meticulos în urechea dreaptă iar cel cu barba roşie în urechea stîngă. Apoi au făcut amîndoi la stînga şi au intrat în parc.
Cel cu barba roşie s-a aşezat pe o banca de metal veche şi şi-a pus picorul drept peste piciorul stîng. A scos o ţigară şi a aprins-o tacticos cu chibritul. Cel cu barba albă s-a aşezat pe o bancă nouă de lemn montată de primărie anul trecul. S-a aşezat picior peste picor însă invers decît primul, stîngul peste dreptul. A scos o ţigară din pachet şi a aprins-o grăbit cu bricheta. Intre timp în parc a mai apărut un bărbat cu barba de culoarea cafelei.
Bărboşii de pe bănci l-au privit cu insistenţă cîteva clipe de parcă l-ar fi cunoscut de undeva. Cel cu barba de culoarea cafelei a făcut acelaşi lucru dar nepărîndui cunoscuţi s-a aşezat la rîndul lui pe o bancă veche de metal, apoi a scos o pipă şi a început să pufăie. Mai întîi a tuşit cel cu barba albă, apoi la cîteva secunde cel cu barba roşie şi în cele din urmă cel cu barba de culoarea cafelei.
Dintr-o dată un copil a ieşit de după nişte tufe si a început să privească speriat în jur. Cei trei bărboşi au privit la rîndul lor copilul care a scos un ţipăt de disperare şi a sărit înapoi în boschete.
Ciudaţi mai sunt copii din ziua a spus cel cu barba albă celui cu barba roşie. Da, da... i-a răspuns acesta. Oare ce l-o fi speriat? a intervenit în discuţie cel cu barba de culoarea cafelei. Cine ştie? a răspuns cel cu barba roşie

 

Miăiţă

Miăiţă unicul fiu al mamei sale de meserie croitoreasă a fost chemat cum se întîmplă mai cu toţii fii de croitorese la armată. Miăiţă al nostru a răspuns promt ordinului şi destinul la condus la UM 00 s.a.m.d unde ca toţi fii de croitorese nu a avut o soartă prea bună.
L-au măsurat, l-au pus să completeze pătrăţelele lipsă, să alerge în jurul unităţii cu masca de gaze pe figură apoi căpitanul a dat verdictul.
-Măi pui dă oreşean... ne-ata la grajd...ţeles...
Şi Miăiţă al nostru (pardon al vostru că din moment ce scriu de el nu mai e al meu) a ajuns să se ocupe de întreţinerea singurei vaci din unitate. La început lucrurile au mers bine apoi s-a întîmplat prima mare nenorocitre din viaţa sa. Miăiţă a adormit şi vaca a murit. A găsit-o spînzurată de funia cu care o legase de gardul unităţii. Don sergent i-a găsit apoi o altă îndeletnicire mai exact Miăiţă a fost trimis la cocină. Scoafa unităţii beneficia acum de îngrijirile atente ale puiului de oreşean (a unităţii pe naiba - dar asta rămîne între noi şi don colonel). După numai trei zile a avut loc a doua crimă.
Conform raportului scroafa a decedat din motive personale, sau de sănatate. La autopsie s-a descoperit că în lăturile adimistrate s-au strecurat din greşeală o substanţă interzisă pînă şi de U.E. Mare belea pe capul fiului de croitoreasă care a fost retrogradat la coteţul unităţii. Cele zece găini (cam palide şi şontîce)l-au făcut din Miăiţă responsabil de genocid. De n-ar fi fost otrava pentru şoareci poate nu ajungea şef peste cele două coşmelii din lemn vopsite în portocaliu.
Sătul de atîte crime Miăiţă şi-a luat foarte în serios misiunea de supraveghere şi întreţinere a latrinelor. Dar soarta este uneori nedreaptă cu oamenii, mai ales cînd aceştia sunt fii de croitorese.
L-au plîns toţi camarazii, s-au tras zece salve, a fost o înmormîntare cum nu s-a mai vazut. Cu fanfară, cu două taburi în frunte şi două înapoi, trei plutoane îmbrăcate în haine de paradă mergînd agale după camionul vopsit special în negru, aşa a fost condus pe ultimul drum maiorul Axinte de la brigada a doua înecat în toaleta unităţii pe data de 23 august 2005, ora 18,30, fiul unei bucătărese şi al unui ceasornicar care şi-a slujit cu demnitate patria pînă la supremul sacrificiu. Cît despre Miăiţă nu se prea mai ştie mare lucru. În mod sigur există un raport în care se precizează că la pomana de 40 de zile a maiorului Axinte el a fost singurul care a supraveţuit unei fatale toxiinfecţii alimentare care a ras de pe faţa pămîntului U.M. 00 s.a.m.d


E-mail: revista_tiuk@yahoo.com Redactia: M. Vakulovski, A. Vakulovski, C. Trambitas, D. Crudu,
© Copyright pentru grafica Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster Viorel Ciama