POEM
asta e ţeasta mea crăpată
ăsta e creierul meu
mîncat pe jumătate de viermi
şi umed de atîtea ploi în două cu ceaţă
asta e Srebrenica - între două stînci
ruinele caselor în aşteptarea celor care nu vor mai veni
drumuri şi cărări înverzite doar calea
spre minele de argint curată
şi urmele celora care L-au vîndut încă o dată
şi sîngele celora care L-au iubit cu ţeasta crăpată
POEM
Ah, ce ştiţi voi, tu gringo, despre război şi suferinţele noastre ?
Ha! Eu, gringo? – român basarabean care nici patria
nu şi-o cunoaşte nici limba,
jumătate slav, jumătate cine, rătăcit pe aici şi e adevărat – cine
să cunoască sîngele vostru şi durerea dar cine
s-o cumpere: un kilogram de
Srebrenica, juma de Višegrad şi 300 gr. de Goražde?
Dar cine să alerge aşa buimăcit
oferind: ”ćevapi, ćevapi, ćevapi…*?”
Moartea să vă pape,
dragii mei,
moartea!
*Ćevapi sînt asemănători micilor, doar că sînt puşi într-o chiflă împreună cu ceapă, puţine condimente şi ceva iaurt simplu – e un fel de hamburger balcanic.
POEM
Braţele tale umede lungi cum mă cuprind în ceaţă
frunzele albe umflate cum plutesc pe Drina cum
privirea ta aţintită spre mine
şi capul sucit dragostea mea pluteşte
în toamna în care
am refuzat să iubesc
şi să cred.
St. BOSNIA BLUES (remix)
de asupra Sarajevo
minaretele džamijelor* ca nişte mădulare erecte
în aşteptarea fericirii promise tu de asupra mea rugîndu-te
dragostea mea musulmană
nu
trebuie să-mi vorbeşti despre iubire
iubeşte-mă
acum şi aici
nu
veşnic şi
nu
doar pe mine
gîndeşte cîtă dragoste
doamne
să te speli să ne spălăm
de sînge
*Dzamija (sîrbo-croata) – moscheie în Bosnia.
MIRAREA DE A MURI ÎNT-UN FEL ANUME
moartea are să vină pe neaşteptate
din partea prietenilor care au mers cu tine la şcoală
din partea vecinilor pe care îi ştiai de mic
din partea primei tale dragoste cu care ai fost fericit
mirarea poate va fi mai mare decît durerea
mirarea care goleşte cutia toracică într-atît
încît vei muri înainte de a arde de viu
împreună cu alţii ca tine în casa
de pe strada Pionerska 23, Višegrad,
cu o vedere spectaculoasă asupra Drinei
FLASH ÎN SARAJEVO
caută-mi numele, altul, ceva
să-mi aducă aminte de viaţă
ca nişte cioburi
memoria mea nu
reţine decît sclipiri şi nici
sunete
cel puţin
să-mi amintesc
dacă sîngele acesta este al meu
* * * * *
într-o iarnă aspră
viscolea aşa încît nu mai vedeam
casele de peste drum
conturul lor, nesigur
dragoste fără cuvinte fără
bun venit sau adio
doar lemnul care trosneşte în sobă
Jan Garbarek şi Ustad Fateh Ali Khan
cu Ragas&Sagas
sticla de vin pe podea şi hainele noastre
obosite
în pat
nu-ţi vedeam decît silueta
sentimentul unui ireal fericit
de parcă eram invincibil
la hotarul somnului, al morţii
cu o mînă pe abdomenul tău alb
şi cu alta
* * * * *
”ochii tăi…” - ce haios! atîtea poeme au fost scrise
junii atinşi de aknea vulgaris se zvîrcoleau în lumina lor
cu mîinile în buzunare, transpirînd, ce hilară
deschiderea ta lumii pentru toate fiinţele
pentru toate gîzele atrase irezistibil de culoare, formă, miros
mă gîndesc la trecerea anilor, la lacrimile care
ne sar înapoi în pupile iar marea
ne lasă picături de sare pe pleoape, la încheieturi
să avem ce linge noaptea, să cunoaştem răspunsul
la întrebarea dacă avem ce regreta acum
cînd privirea ta luminoasă e departe
iar soarele mîngîie cicadele de pe insula Lokrum
* * * * *
cuvintele fragmentate, dezmembrate
peste gloanţele rătăcite şuierînd noaptea de asupra tranşeelor
unde aşteptam uzi din cauza ploii, din cauza urinei
gîndurile despre ceea ce a fost, visele despre ceea ce poate o data va fi
într-o deranjantă incapacitate de finalizare
aiurea, haotice, după cum şi viaţa mea, m-am gîndit, în sfîrşit
şi această idee, da, cum să nu, m-a lovit drept în frunte
ca un glonţ care mi-ar sparge craniul, exploadîndu-mi lumina şi zarea, atunci
să-mi aduc aminte ironic de ”bullet in your head”
şi explorările mele sub tricoul tău cu ”Rage Against The Machine”
deci mă întorc la zîmbetul tău
care nu îmi provoacă la moment decît o uşoară mirare
că am fost cîndva altul, că lumea era alta
şi că, foarte probabil, te-am iubit şi ţi-am mîngîiat sînii mari
amintirea aceasta fragilă în camionul armatei HV-637-BB
abia pîlpîind ca ţigările umede ale recruţilor tineri
mulţi dintre care nici nu te vor cunoaşte
muţi dintre care chiar mîine nu vor mai vorbi
BĂRBIERUL CU FAŢA DEFORMATĂ
Iar aceasta se povestea: în aşteptarea curioasă şi electrizantă
gata să erupă în rîsetele lor, după cum numai de 2-3 ani
apăsau pe trăgaci, speriaţi,
de orice sunet venit din tranşeele adverse.
Deci, aceasta se povestea:
istoria tentativei nereuşite de sinucidere
a bărbierului din localitatea necunoscută din Bosnia
aproape de frontieră, la cîţiva kilometri de Bosanska Gradiška.
Bărbierul era tînăr, avea o prietenă nu tocmai
frumoasă, dar pe care o iubea. Într-o zi
află că îl înşeală cu taică-său, ia pistolul,
îl pune în gură şi trage.
Dar nu moare – glonţul îi deformează faţă, spărgîndu-i
maxilarul şi ieşind lîngă ochi,
după care vorbeşte încet, abia împletecind limba în gură, cu toate acestea
a continuat relaţia cu fata dar şi meseria de bărbier în localitatea mică unde
clienţii îi ofereau sfaturi cum să-i reuşească o sinucidere.
Deci, aceasta s-a povestit, iar istoria bărbierului nenorocit
a fost întreruptă de replici şi rîsetele lor şi ea
zîmbea la fel şi rîdea, gropiţele ei atît de
în afară contextului, a gropilor comune, a acestui război.
Tot atunci, ca s-o ai doar pentru tine
chiar în lumea aceasta, ai spus: mîine mă voi tunde
la bărbierul cu faţa deformată
şi cînd îmi va rade barba îl voi întreba dacă îl înşeală prietena. Ea
te-a privit mai atent şi ai înţeles că următoarea noapte va fi a ta.
Ai ştiut, la fel, că vei pleca în zori, numai nu
cunoşteai ce-ţi va spune bărbierul, acolo, aproape de graniţă, şi că
după aceasta niciodată nu te vei întoarce acolo
de unde ai pornit.
POEMUL UMILINŢEI
Acolo, pe malul pietros al Drinei,
unde paralizat rugam prin staţia ”Motorola” să vină cineva
să mă scoată din rahat, da,
era puţin ironic-literar în acel context
să revăd linia de subiect din Ivo Andrić*.
Ca mai apoi să citesc poemul umilinţei:
”Modificări degenerativ distrofice în discurile intervertebrale lombare. Protruzie anulară L4-L5 dorsal central (0,4x1,3cm), cu îngustarea canalelor medular şi radicular e (>> st.). Ligamentul longitudinal dorsal dislocat la nivelele L4-L5. Prolabări de nuclei pulpoşi în corpurile vertebrale adiacente.”
Şi să exclam:
“Cînd nu voi putea merge
cel puţin să mă pot pişa
de unul singur,
cel puţin atîta lucru!”
O, deşartă vanitate a bărbatului
pe malul pietros al Drinei,
unde atîţia au fost omorîţi!
*Ivo Andrić – scriitor iugoslav, laureat al Premiului Nobel, romanul cel mai cunoscut fiind ”Podul peste Drina”.
* * * * *
doar drumurile să-ţi cunoască durerea iar moartea
să te privească din umbra-i răcoritoare fără a te chema vreodată
blestemul cunoaşterii sînt buzele uriaşe de cangur albastru ca cerul
care goleşte cutia toracică şi creierul ţi-l ascute ca pe un briceag
taieţi venele în necrezare şi cu un efort de sfidare a celui ce eşti
nimeni nu va zîmbi ironic văzînd că nu vei muri
pentru că ştiu foarte bine – durerea ta ţi-o cunosc drumurile
iar moartea doar te priveşte cu ceva admiraţie şi puţină compătimire
POEM PENTRU CEI PLECAŢI, PENTRU CEI RĂMAŞI
Eu am venit şi am plecat, ei au rămas
în sacii cenuşii, în morga din Tuzla
aşteptînd cuminţi analiza ADN
să-şi găsească numele, să intre în pămînt.
Eu am venit şi am plecat, ei au rămas
în sacii cenuşii, în morga din Tuzla
de parcă ar fi burek* în pekarna*
impersonali, să vină cineva flămînd, să-i mănînce.
Ei au trăit şi au murit, eu am rămas
cu privirea aţintită la gaura sacului
unde viaţa mea şi credinţa ca pe o
sfoară, balansînd.
*burek (Sîrbo-Croată) – o plăcintă cu carne tocată, care se consumă de obicei cu iaurt obişnuit.
*pekarna (Sîrbo-Croată) – brutărie. |
