Diana CORCAN

data nasterii: 06.12.1969
locul nasterii: Braila
ocupatia: liber-profesionist
a publicat in: Luceafarul, Poezia, Literatorul, Porto-Franco, Antares
este prezenta in Antologia de Poezie Braileana Contemporana...


     

                                                Primul tablou suprarealist

 

                                    Un drum
                                    si-o stranie femeie infasurata-n umbra
                                    vanata de noapte
                                    in stabilimente
                                    lilieci cusuti de vii
                                    aripa langa aripa
                                    ca-ntr-o panza de Dali.

 

 

                                                Al doilea tablou suprarealist

 

                                    Un drum
                                    si-o stranie femeie care apare
                                    si dispare
                                    intr-o noapte
                                    de avangarda
                                    luna pune
                                    o laba rece pe spinare
                                    ( in drum cresc cimpanzei
                                    cu gust de
                                    banana )
                                    pelerina-femeie se pierde
                                    ca un detaliu.

 

                                               

                                      Obsesia de rosu

 

                                    Bolta construita din spirale si
                                    nituri
                                    luna ca o congestie
                                    la intrare
                                    in cimitirul incandescent
                                    catei rosii cu spinarile
                                    goale.

                                    Fitil aprins
                                    o linie subtire
                                    sangele.

 

                                               

 

                                                Prin cimitirul de fier vechi

 

                                    Umblam goala
                                    prin cimitirul de fier vechi
                                    o mana lunga
                                    ca un tigaret aprins in noapte
                                    ma pipaia indecent
                                    ( o urma de laba dintata
                                    pe sanul meu drept se plimba fara graba ).

 

                                    Umblam goala
                                    un Picasso incestuos
                                    siluia
                                    fierul in arta
                                    lasam pasi in zig-zag
                                    ca o fiara inseland alta forma de fiara
                                    ma-njumatateam
                                    indecent.

 

                                    Lasam dupa gratii
                                    o femeie roscata
                                    cum e rugina.

 

 

                                                Magie barbara

 

                                    Sa infundam in pantecele cailor
                                    maruntaiele ce le atarna
                                    ca niste violate siraguri lunare.
                                    {n tine
                                    femeia cu aureola germana
                                    femeia cu coloana vertebrala din perle
                                    femeia cu pata sidefie pe umar
                                    s-a asezat in litiera
                                    experimentand impreunarea cu zeii
                                    chiar acolo sub luna.

 

                                    Din pantece atarna perlele
                                    Ca un desfrau.

 

                                    {ntr-o magie barbara
                                    cosmarul vine de departe
                                    sa vrajeasca ierburile.

 

 

               Salvarea sau alunecarea miriapodului
                                                inspre noapte

 

                                    Lumina controlase toate
                                    ungherele stinghere
                                    ( ca un aspirator amfibie rodea algele putrezite
                                    pe fundul tacerii )
                                    incercase sa patrunda in vene
                                    se impotrivise sangele
                                    ca un reflex rubiniu.
                                    O priveam pe ascuns
                                    printre gene
                                    innegrite de fum
                                    o multime de semne
                                    ca niste idiograme
                                    o ploaie de ace
                                    rasucite adanc.
                                    Poate ar fi trebuit sa-i spun
                                    sa sunt rea,
                                    sunt supravegheata de la kilometri distanta
                                    am o zebra pe fata
                                    am in spate un tovaras de drum
                                    care-mi numara pasii.

                                    {n landul de dupa usa ma simteam la
                                    adapost.
                                    Lumina se retragea in conducte si fire
                                    Vedeam spatele zilei.

                                    Priveam ceasurile
                                    incepeau sa atarne moi,
                                    ca o lingusire.

 

 

 

                      Sinuciderea A.V.

                                                                                    ( pentru 12 nov. )

                                    Lupii cu picioare subtiri insemnasera podeaua
                                    12 masuri intr-un arpegiu umed
                                    fara nici o scapare din piele
                                    rataceam
                                    mobilat in toamna
                                    Ma intorceam acasa
                                    gradinile scazusera
                                    privirea stergea ploaia
                                    imi smulgeam spranceana
                                    ca un sentiment
                                    si asteptam ca ochiul sa se verse
                                    in haos
                                    {mi imaginam o scena de iluzionism
                                    in care sa dispara podeaua
                                    si-aveam metaniere niste umbre
                                    care ma tineau de maini
                                    Intram direct in glorie
                                    Modernii vorbeau despre o expozitie
                                    cu resturi de amprente,
                                    pe hartia de ambalaj de sezon
                                    un demon nebun
                                    punea semnele.

 

                                    Ma-ntorceam acasa ud
                                    cu lupii ascunsi in strigat
                                    ca de la o scena de vanatoare.

 

                     

                     

 

 

 

 

                      Pictura de gen

 

                                    Bunicul meu a fost un ucigas cu barba
                                    pana dincolo de mormant
                                    rebelii spun ca si-a cumparat
                                    bot de lup
                                    ca sa se-nhaiteze cu ei;
                                    in odaia in care statea
                                    in genunchi ca un preot mayas
                                    vindea lei
                                    pe Vitelul de Aur
                                    convertea portocali blestemati

 

                                    Bunicul meu, un pelican cu
                                    barba
                                    noaptea pandea;
                                    unde scartaia mobila
                                    isi facea un semn,
                                    unde aparea o stea in frunte
                                    o manca lacom
                                    si niciodata nu se aseza deplin
                                    jumatate lichid
                                    ca o apa
                                    participa la vanatoarea lui.

 

 

                                   

Lui Edvard Munch

 

Vantul pulverizand

cearsafuri de frunze solare
pipaie urletul pe pod
cu buricele degetelor.

 

Nu-i inca gata
e ora cand taurul doarme
cu o masca de fier
peste rat.

 

Copite de fier,
insomniile,
defloreaza toti ochii
cu limba lor aspra.

 

Soarele e ranit in jugulara,
amintiri stridente, galbene
si o esarfa de pod
peste vant
ca o rana.

 

Idiot, cavalerul
cu o moara-n spinare
danseaza la brat
cu picioarele podului.

 

           

 

 

Autodafe sau sinuciderea unei umbre

 

                        Cand raman singura
                        se  instaureaza tipatul
ca o tacere
                        {ntr-un colt
                        o fata inalta si slaba
se joaca cu niste matanii de blana
35 de lemuri
plini de neliniste
de aceeasi parte a zidului
strigand apelul
in mijlocul arborelui e o fiara
albastra
ca un evantai de ochi
strangandu-se -ntr-unul
ca un ecou
care tipand
se aduna,
se iau de mana
isi acopera puzderia
de ochi
cu o rana ciudata
cu o demascata rastignire de pod.

O fata inalta si slaba explodeaza
in spatiu.
Pe pod
labe de lumina,
albastre.

 

 

 

 

 

 

 

Pisici siderale

 

Am facut cu mine ce-am vrut.

M-am arcuit peste pod
am umbrit lenes
soarele greu ca un bulgare copt
aproape ca torceam
podurile minteau
inca mint
ca niste cingatori
nu vor decat sa prinda
talia.

Merg pe strada
ma insfaca de ceafa
un frig
ridic ochii
explodeaza vrabiile
a nins.

Noaptea, corabia isi intinde
catargele
si se prinde de maluri
la ora cand trec misionarii
se alearga pe pod
pisici siderale.

 

                                   

 

 

                                    Foc tropical

 

De-ai sti moartea cum ma
bantuie
ca o malarie nelinistita,
pe marginea ei stau lupi tineri, gelosi
„ Vrem sa ne dansezi ca o fiara
vrajita”
imi intind pene ucise de pasari, talismane
cu plopi
pe parchet, in oglinzi, sus pe geamuri
luna se despica in trasnet,
lupii tineri, dependenti de risipa
trec prin glazvand
urca pana la creier
si rod
„Ia o doza”, imi spun
imi latra ciudat, ca din alta tara
freaca-te cu ea pe par, pe spinare
ai numai arsuri.

 

 

 

Supravietuire

 

Fata de umbra de pe perete
atat de subtire, de trecatoare ca se vedeau
prin ea cum trec obiecte puternce
ca niste tauri
avantajul era ca aveam o armura
de oase
juca elastic o mana cand imi mangaia
barba
fugea un picior cand dorea sa inlature
balta.

Eram un fel de jucarie cu dinti
care se loveau sistematic incercand
sa tina prada.
si-n plus fata de umbra din perete
atat de neputincioasa, de slaba ca nu
putea sa pulseze, sa fie calda,
eu locuiam intr-un fel de oglinzi
care multiplicau la nesfarsit un ins
cu care ma intalneam la ziare,
la targ, la parada
cand ne ingropam parintii, armura
lua lopata si sapa un tunel.

Era o noapte gripata cu zi
un fel de pulbere de rezonanta
de gri
si eu, un colaj sidefiu
ma straduiam
sa ma lipesc de peretele viu.

 

 

 

            Societate secreta

 

Se coborau atunci in mine
ca-ntr-o hala uriasa
liliecii cu spitele arse.
multi stiau ca am o schimnicie a mea
un fel de viata secreta
in care migreaza jabouri de fum
de la talpa spre crestet
totul se auzea prin fiintele negre
ce-mi bateau in perete
cu o mana sub coasta
era si o femeie lucioasa
ca o picatura de sulf
avea pe solduri o salba
intre pulpe o iedera moale de lut
ma asigura, o sa ne mutam
impreuna sub case,
o vreme.

 

 

 

Resuscitare

                                   
Atunci incepu Alla sa se legene
avand langa drum o multime de plopi
aseza fantomele cuminti
in risipa
si scria in jurnal:
iubitii mei plopi,
ca un semn contemporan
cineva confunda laserul cu lumina
de luna
in mare taina
Alla construia
o rochie ruseasca
bantuita de trandafiri ca de-o
crima
Alla intindea mana patata
spre plopi
pe locul unde cresteau degete de pian
roz
pe abdomenul ei mut
cu pianisti cu tot
se trezea armonia unui concert
intrerupt.

Dupa 30 de ani, Alla mai spusese:
ma pregatesc de un drum
Se pregatea sa petreaca o sarbatoare
imperiala
sub o piatra.

 

 

 

 

Stăpînul lupanarului

 

Infestat de amorul vicios
-tocmai coborîseră ochii pe glezne
şi priveau de acolo cleios, pe sub arcade de semne
renunţasem la tot pentru ea
într-o baie turcească asuda
o pădure întreagă de nuri
ca să fur sentimente
renunţasem la mîini.

iubita mea se deghiza în trepte
azi era una, mîine alta se rezema
de cea plecată şi o învăţa să fugă
cu voaletele pline de ochi
iubita mea, pudrată în galben şi
în verde de mătase cu salamandrică
dexteritate se deghiza
şi inventa un sîn albastru
la noapte vreau să dorm într-un
păun, ţipa
iubita mea
se scufunda în miere
şi-i creşteau ceasuri dulci
sub piele, cînd pleca.

toate se petreceau cu noi
şi arlechinul pe geam îmi făcea semne
ciudate
gelos,îmi întindea o pereche de mîini
împreunate într-o gură care striga:
ai renunţat la toate.

între el şi noi se lăfăia o perdea cu 24 de ore baroce.

 

 


E-mail: revista_tiuk@yahoo.com Redactia: M. Vakulovski, A. Vakulovski, C. Trambitas, D. Crudu
© Copyright pentru grafica Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster Viorel Ciama