Doru Cimpoi |
Doru Cimpoi |
AGROTURISM MUZICAL PE PLAI MIORITIC Aparitia noului album "Zdob si Zdub" stirneste inca o data reactii pozitive la consumatorul de muzica din zona spatiului carpato-danubian. Dupa faimoasele "Hardcore moldovenesc" si "Zdubii bateti tare" publicul devorator de rock (si nu numai) audiaza satisfacut o noua lucrare muzicala conceptuala a basarabenilor prezentata sub titulatura (adecvat selectata) "Agroromantica". Nu ne-am inselat preconizind continuarea orientarii etno-rock a trupei in contextul unui stil totusi mai soft in ceea ce priveste duritatea background-ului instrumental: melodiile (in comparatie cu albumele anterioare) au devenit mai bogate sub aspectul efectelor si a polifoniei instrumentale in timp ce continutul textelor adopta o nota evident mai ironica (la loc de cinste se afla parodiile). Marea majoritate a pieselor, inspirate de indelungata (si fericita) noastra experienta comunista din trecutul nu prea indepartat sau de realitatea din perioada imediat urmatoare, atribuie o nuanta originala de 'haz de necaz' intregului album sudat pe filonul inepuizabil (iata ca cliseul 'izvorul nesecat' folosit ca metafora pentru 'folclor' este perfect aplicabil in cazul nostru) al muzicii populare. Armoniile folclorice originale din 'Sirba de la Chisinau' sau 'Mamaligamania', folclorul de inspiratie proprie/colectiva adaptat sonoritatilor "Zdob si Zdub"('Doina haiducului', 'Hora cosmica' sau 'Primavara') laolalta cu folclorul agro-comunist (parodiat remarcabil in 'Buna dimineata' si 'Tractorul') asistat de laitmotivul 'paharului de vin gustos' capata un nucleu bine determinat in structura albumului. Nu este deloc de neglijat 'componenta rroma' a albumului: piesele "Tigan si O.Z.N." - o 'ipoteza' zdubiana SF asupra originii genei nomade la popoarele de jitani, nitel lacrimogena "Zagaiom ma co roma" - o 'tiganeasca' (probabil) traditionala 'de suflet' si "Videli noci" - un cover al formatiei "Kino", eminenta cenusie a careia, Victor Toi, poate fi considerata James Dean-ul Rusiei, piesa ce a fost stilizata dupa modelul Goran Bregovici, "Zdubii" avindu-i ca invitati pe "Gipsy Trio Erdenko", care au asigurat atmosfera de 'tiganeasca de petrecere'. In totalitatea lor piesele asigura un efect omogen in ciuda aparentei ca diversitatea de sonoritati ar inabusi din fasa osmoza genurilor abordate cu curaj de membrii trupei. Fara teama de a gresi putem sa-i catalogam pe deschizatorii concertelor din Moscova a legendelor vii "Marilyn Manson", "Red Hot Chili Peppers" si "Rage Against The Machine" (bineinteles pastrind proportiile de tot soiul) ca pe un "Phoenix" hazliu si bizar al rock-ului romanesc. Atit originalitatea fiecarui album in parte cit si unitatea conceptului muzical abordate de "Zdob si Zdub" ii situeaza fara dubii undeva in virful piramidei formate din trupele de rock autohtone (haideti sa-i introducem in circuit...daca vor ei?!). De altfel, revenind la "Agroromantica", albumul se impune firesc ca o pata aprinsa de culoare pe fundalul sonor produs de chitcaieli plingarete de felul 'te-am iubit, dar m-ai parasit' si de pisicelile plouate tip 'hai in vie, cine o sa stie'. Poluarile fonice de factura muzicala locala indoielnica invadeaza zi de zi spatiul auditiv al publicului consumator. "Zdob si Zdub" nu cad insa in plasa amatorismului - ei cinta, sa recunoastem, altceva. Iar pe cei 'multi altii' speram sa-i salutam cit de curind cu "buna dimineata"! DORU CIMPOI (INCA) O PERECHE PENTRU "VAMA VECHE" Al doilea album al formatiei "Vama Veche" - lansat dupa un an si jumatate (de vacanta, evaluari, turnee, inregistrari) de la aparitia primului - isi propune (dupa cum au declarat membrii ei) o noua abordare a stilului sau muzical. Insusi faptul ca titlul albumului este omonim cu denumirea trupei (in spiritul traditiei formatiilor rock la debutul lor) vrea sa demonstreze ca "V.V." isi doreste o (re)confirmare a valorii sale in muzica rock romaneasca. Dupa primul CD intitulat "Nu am chef azi", mai putin reusit (se remarca doar citeva piese din conglomeratul de sonoritati romano-anglo-americane) era firesc ca "V.V." sa se orienteze spre o conceptie muzicala relativ noua (cu toate ca determinantul 'veche' manipuleaza inselator), diferita de ceea ce a facut formatia pina nu demult. Se pare, insa, ca diferenta se produce doar la nivelul expresiei, fondul raminind acelasi: 'piesele triste cu invelis comic' care etaleaza nepasarea (in aparenta) vesela fata de idealurile spulberate sau manifestele distractiv-revoltatoare continua linia trasata de primul album. In al doilea rind, spiritul de sinteza (atit de caracteristic culturii romanesti) este prezent si pe acest CD, de aceea un 'flanger' alias "Yes" sau "Pink Floyd", clapele sincopate imprumutate din celebra "Dandelion" a "Stones"-ilor in "Hate" sau cover-ul "Hai sa emigram" dupa preferata lui Gorbi "Podmoskovniie vecera" nu mai produc acea reactie alergica la cunoscatorii de rock avizati, devenind componente indispensabile in mecanismul de desfundare a organelor auditive tabacite de uzura pieselor rasascultate ale unor monstri consacrati ca, de pilda, "Led Zeppelin", "Pink Floyd" sau "Doors". Experimentele cu instrumente clasice (de suflat, cu coarde), asociate cu deja 'clasicul' pian al "V.V.", si deschiderea spre diverse genuri muzicale (folclor, retro, pop-rock, rock psihedelic, hardcore) situeaza acest CD la un nivel net superior celui din "Nu am chef azi". La rindul lor, textele, foarte importante pentru cucerirea succesului la devoratorii de muzica reprezentati mai ales (in cazul "V.V.") de pustoaicele de toate virstele, detin o pondere semnificativa in economia albumului. Pe linga 'fuck'-urile din "Hate" sau echivalentele sale romanesti care insotesc tragicomedia din "Hotel Cismigiu", fapt ce constituie un deliciu pentru adolescenti, piesele pastreaza acea continuitate melancolico-(auto)ironica a primului CD (nu intimplator, "Nu am chef azi" apare si pe acest album). Filonul nostalgic, nuantat cu situatii comice, este speculat in marea majoritate a melodiilor, ceea ce se intimpla, de exemplu, in piesele de forta ale albumului 'Vara asta...' si 'Vama Veche', iar intentia epica din unele piese - 'demult, tare demult am iubit o mica fata' ("Ana", unde lirismul clipelor de fericire din trecut se transforma, din pacate, intr-un patetism moralizator inutil) sau 'au trecut ani si viata s-a schimbat' ("Nu am chef azi") - este procedeul care accentueaza regretul dupa vremurile apuse. Piesa "De ce?", dominata de transantul 'm-am saturat', capata forma unui manifest de fronda familiala, schimbind putin atmosfera generala de 'haz de necaz'. Nota distincta a CD-ului o constituie,insa, piesa psihedelica, suficient de elaborata, "Copilul si Durerea", in rest, albumul este dominat de biografic - evenimentele se deruleaza in cadrul fatalului 'triunghi al dragostei': eu(tu;el) - ea1(iubirea ratata; amanta; prietena pina la casatorie; vara; marea) - ea2(prietena dupa casatorie; sotia; casnicia ipocrita). In ceea ce ne priveste, suntem in asteptarea celui de-al treilea album (EP-ul "Nu ne mai trageti pe dreapta", continind piesa omonima plus preluari remixate de pe albumele anterioare nu poate fi, desigur, considerat album), care va completa cealalta fata a triunghiului. Speram ca experienta acumulata de componentii formatiei sa ne aduca un album si mai bun (nu o simpla continuare insipida gen tele(audio)novela), pentru ca cine stie, cunoaste: 'gaina batrina(veche) face zeama(vama) buna". Deocamdata sa-i iubim 'asa cum sunt'. DORU CIMPOI | |
Cu A
da Milea, la Bucharest În timpul Tîrgului de Carte, unde ne pierdeam noi vremea, în capitala patriei noastre se întîmplau și alte chestii, unele dintre care chiar mai interesante decît ce se putea vedea la tîrg: lansări, edituri, pupături, certuri și altele, unii cumpărau și cărți, unii le scriau pă loc. În una din serile care-mi mai rămîneau după acest tîrg despre care vă tot vorbeam am avut de ales între Gioni Răducanu și Ada Milea și a fost tare frumos. Am făcut și fotografii. Concertul, organizat special de ziua națională a României, a avut loc, normal, pe 1 decembrie(2001J), în cadrul festivalului independent de teatru UNDERGREENACT, la Teatrul Luni, adică în bar 22 și s-a numit "A da Milea?" Ca de obicei, Ada Milea a făcut shaw, interpretînd cîntece din Aberații sonore, Republica Socialistă România și probabil din viitorul album, pe care îl așteptăm și pe care promitem că-l vom comenta cum apare, dar dacă nu va ieși înaintea numărului 2 - vă promitem altceva - un eseu pe marginea primelor două albume ale Adei Milea, care ne place foarte mult și pe care o puteți admira chiar aici, pînă una alta - în fotografiile făcute de noi. (Mihai Vakulovski) |
|
"ARDE FOCUL - DĂ-I CU ROCKUL" Prin '97, în Chișinău, la Teatrul de Vară de lângă Lacul Komsomolist, a avut loc rock-maratonul Mâine începe azi. Au fost vreo 12 ore de rock, cu aproape toate formațiile rock din R.Moldova. Nu a lipsit de la acel maraton nici un ingredient de concert rock: în 1 rând - muzică f. bună mai veche, mai nouă, diferite direcții rock; în al 2-lea rând - băutură și drogulețe, în al 3-lea rând - gaborii împuțiți și în al 4-lea rând - mardeală cu bulanu'n cap de la amintiții în punctul 3. Începuse atunci o ploiță dar băieții n-au plecat acasă de bună voie. Doar polițaii se plimbau și dacă vedeau pe cineva mai dubios îl aruncau la început peste gardul teatrului (+ câțiva pumni & bulane în bot și în spate) apoi dacă acel cineva se încăpățâna și se întorcea la concert - iarăși o bătaie și de data aceasta îl duceau la secția de Scârbe, unde țin-te bine, frate La un moment dat când un rocker vestit după ce fusese aruncat se întorsese, gunoiștile au vrut să-l prindă iarăși și să-i fackă felu'. Atunci alți băieți l-au ajutat să fugă (că era cam rupt săracu'), publicul împiedica polițaii să-i ajungă. Au fost vreo 15 minute de maraton (sport de data asta) până au prins rockerul și l-au băgat într-un maxi-taxi. De altfel, mașinile scârbelor nu mai reaușeau să-i tot ducă pe toți. Ziceai că-și fuck griji că n-o să prindă troleele. Nici artiștii n-au scăpat - un membru al trupei Gândul mâței a fost ciomăgit și dus după ce a ieșit de pe scenă. Motivul: că se juca cu o mână tăiată de la un mort. Pe atunci era student la medicină, astfel a reușit să ciordească organul. Apoi, ultima formație care a cântat a fost practic smulsă de pe scenă, fiindcă unul din ei întrebase publicul dacă poate cineva să-i împrumute o țigară cu iarbă, că lui i se terminase. Muzicanții erau rugați de gabori să zică la public să nu mai bea. Roman Iagupov ne-a îndemnat pe toți să nu mai bem tot felu' de rahaturi după care a cântat Hardcore moldovenesc: "Da' noi am fost la pădure și am băut jin!" De atunci au trecut ani Aș vrea să vă vorbesc despre Zdob și Zdub și Gândul Mâței - 2 formații ce erau atunci la începutul carierei. ZDOB ȘI ZDUB Ieșiți în aparență de nicăieri, Zdob și Zdub chiar de la primul album a devenit cea mai importantă formație rock din R. Moldova. Intrând direct și în topurile rock britanice, ceea ce nu reușise până atunci nici o formație moldovenească. Luați sub aripioara lui Igor Dânga - creierul Cuibul-ui, băieții cu denumirea Noice au cântat în deschideri, apoi și-au schimbat componența, denumirea în Zdob și Zdub și au scos primul album - Hardcore moldovenesc. Albumul a avut două variante: rusă și română, dar, paradox, rușii cumpărau mai mult varianta românească. Zdob și Zdub a reușit să-și creeze un sound ce se deosebea total de rockul moldovenesc care atunci era doar o anexă a rockului rusesc. Rețeta succesului lor a fost o combinație de rock rusesc, folclor moldovenesc (influența Cuibul) și rock (nu numai) de ultima oră occidental. Hardcore Moldovenesc - un manifest al libertății tinerilor, a ruperii din noroiul lumii comuniste, o rupere nu prin negare, ci prin afirmarea propriei lumi - mult mai deschise și necomplexate. Cuvintele de pe HM sunt parcă scuipate, țipate, instrumentele sunt chinuite de ai impresia că iată-iată strunele, bețele, coardele vocale au să se rupă, iar boxele au să explodeze. Parcă asculți un album Sepultura în colaborare cu Cipress Hill. Muzica și cuvintele i-au șocat pe "bătrâni", din această cauză ZșiZ parcă nu ar exista pentru presa din RM. Doar, așa, uneori cineva își amintește de ei pentru a le cere socoteală că nu știu limba română sau că-s neserioși atunci când acordă interviuri în Țară ș.a. Aiurea. În R. Moldova încă nu s-a făcut simțită trecerea de la rockul underground la rockul liber. Iar titluri de piese ca Ucide-l frumos sau cuvinte despre dragoste ca și "calul călărește iapa și totu-i frumos" sau "o curvă bătrână bea rom lapte iaurt și mișcă cu buzele în fiecare zi multe penisuri" sunt privite ca ceva total imoral, inadmisibil În HM motivele cotidiene câștigă în fața motivelor folclorice. Vedem lumea noastră cu "automate și pistoale, e drogată toată lumea" , cu nebuni (Pacienții și Sanitarii - piesă intertextuală cu Zbor deasupra unui cuib de cuci), cu gândaci ("tarakanâ, patanțui so mnoi" ), cu "schizofrenia în orașul tău", cu "nevoia de odihnă - un pic", cu încercarea de a evada - "Ia haciu letati, ia haciu kuriti!" - desigur cu ajutorul umorului, ironiei, drogurilor și beției. E un teritoriu foarte mare, care, însă, înainte de ZșiZ n-a fost ocupat de nimeni. Hitul albumului e Hardcore moldovenesc - o combinație de motive populare și cotidiene, cu alte cuvinte: "hardcore - la izvor!". Al 2-lea album a apărut iarăși în 2 variante: Tabăra noastră - la Chișinău și Zdubii bateți tare - la București. Diferența e că piesele din rusă au fost traduse în Zdubii bateți tare. Spre deosebire de HM, acest album e cu și mai multă ironie, și mai multe influențe populare - moldovenești, țigănești, evreiești. Cuvintele nu mai sunt scuipate, în schimb băieții trec la un rock mai puțin dur. Multe piese sunt parcă remixuri hard după cântecele de petrecere din satele Moldovei. Hăitura te face să crezi că urăturile au fost scrise special pentru ZșiZ. Albumul se termină cu un remix la Hardcore moldovenesc - ceea ce ne demonstrează că poți să bei "jin" la nesfârșit și să cânți la chitară hardcore moldovenesc, să mergi la Europa cu tabăra noastră și să bei jin, să mănânci cu Jenică nuci și să bei jin, să furi pătlăjele și să bei jin, să scârghești cântec de jăle și să bei jin, să citești despre haiduci și să bei jin, să faci pește cu mujdei și să bei jin Titlul celui de-al treilea album ZșiZ - Agroromantica - ne arată clar direcția și starea în care au intrat băieții pentru realizarea acestui proiect. În 1 rând componenta populară din muzica lor se accentuează. În al 2-lea rând, paralel cu primul, ironia și parodia sunt aduse la extremă, uneori nu mai știi unde e pe bune și unde e la mișto. Prima piesă a albumului, Bună dimineața, ne trimite direct în anii de înflorire a socialismului și a utopiei comuniste din R. Moldova și URSS. Atât muzica cât și cuvintele sunt intertextuale cu acea perioadă. Ca și glasul inconfundabil (aproape nemuritor) al prezentatorului de la Radio Moldova Programul 1 care anunță ora (9) cu care începe piesa. E un nou tip de folclor cu copyright-ul ZșiZ. Un folclor urban în care "dulce-i viața", în care "înflorește dragostea, cântă pasărea măiastră". Toată logica unor astfel de piese din anii '70 parodiate de ZșiZ e de genul: "bună dimineața, lume, vă salut căci vă iubesc". Puteți urmări videoclipul la Atomic. Un tip de folclor rural din perioada socialistă găsim în și Tractorul și Mămăligamania. Agroromantica e o combinație ciudată de hardcore și folclor. Dacă toți deja recunosc că rap-ul vine de la negri, se pare că Zdubii vor să ne convingă că hardcore-ul vine de la moldoveni. Piesele cele mai convingătoare (și cele mai reușite, cred eu) sunt Sârba de la Chișinău, Hora cosmică, Țigan și OZN, Primăvara, Tractorul. O componentă slab afișată în penultimul album - muzica populară țigănească este aici un punct puternic. Cel puțin cantitativ în Zagaiom ma co roma și calitativ în Videli noci, o piesă de-al unuia din tătucii rockului rusesc - Victor Țoi. Piesa e în colaborare cu Gypsy Trio Erdenko. Dacă nu ai ști cuvintele de la varianta originală, nu ți-ai da seama că e piesa lui Țoi. Videli noci a fost o bucată bună de an în fruntea topurilor rusești. Trebuie să observăm că în lexicul Zdubilor apar expresii din rusă și engleză. Iată câteva exemple: "everybody hai la horă", "țiganii și inaplanetiani" etc. Acest lucru face ca parodierea să sune și mai haios. Cu acest album componența ZșiZ s-a mai mărit. Pe lângă Roman Iagupov - voce, țuruiac, buhai, fluier, iorgafon, Mihai Gâncu - chitară bas, Sviatoslav Staruș - chitară, Andrei Cebotari - percuție, s-au alăturat Victor Dandeș - trombon, fluier, caval, acordeon și Valeriu Mazilu - trompetă. Adevărul e că trompeta și trombonul sunt niște instrumente esențiale în folclorul moldovenesc și nu puteau lipsi tocmai la Zdob și Zdub. Deși e mai comercial (parodiază muzica comercială), Agroromantica nu cade nici pe departe în kitsch. Băieții de la ZșiZ au destul umor și ironie pentru a nu face acest lucru. Să sperăm că ironia nu îi va părăsi nici în continuare, de altfel - așteptăm o simfonie rock promisă (demult) de ZșiZ. GÂNDUL MÂȚEI Deși cântă de mult timp, băieții de la Gândul mâței de-abia în 2000 au scos pe piață primul album (și singurul, deocamdată). Văzându-i în concert acum 4-5 ani eram sigur că imediat va apărea și vreun album de-al lor. Practic i-am auzit prima oară în același timp când s-au lansat și Zdubii. ZșiZ între timp au devenit cunoscuți și în România și Rusia, iar Gândul mâței - deși cu o popularitate foarte mare în Chișinău, nu sunt cunoscuți în afară. Desigur din cauza lipsei albumelor. Când i-am văzut prima oară erau niște copii teribili care cântau excepțional. Din acea perioadă e piesa Kotlete - și nu s-a învechit deloc, din contra, e unul din hiturile albumului de debut Cu gândul la EA Îmi mai amintesc o piesă Ieși fa-n drum, care din nefericire n-a încăput aici. Cu gândul la EA e o compilație Gândul mâței. Cu piese mai noi, mai vechi, din direcții muzicale diferite. Așa se explică că pe album sunt piese care parcă aparțin formațiilor diferite, la vârste diferite. Alături de piese hardcore și postpunk ca În jurul nostru, La Ciocana, Kotlete vedem/auzim piese cu influențe psihedelice, doom (gen Anathema) ca My Christmas Day, Requiem, Liberty și jazz (iarăși Dânga de la Cuibul!) - Intro. Albumul începe tare cu În jurul nostru - un hardcore cu picioarele în cotidian ("în jurul nostru - doar golani, în jurul nostru - doar băieți fără de bani,( ) în jurul nostru - doar războaie, în jurul nostru - pământul chiar în trei se-ndoaie,( ) în jurul nostru - curve pe la colțuri, în jurul nostru - băieți ce poartă moțuri( )în jurul nostru totul e pustiu, în jurul nostru - nimeni nu mai este viu" ). Urmează La Ciocana - (Ciocana fiind un cartier ghetou din Chișinău) o piesă în același stil de cartier ("La Ciocana - se bea vin cu cana, ( ) fetițele-s-'n blană, ( ) eu ascult Nirvana,( ) mă bate mama!" ), care face ca de câte ori o să mergi la Ciocana să-ți amintești de Gândul mâței, la fel ca atunci când mergi în Sălăjan și-ți amintești de La Familia. Numai tu e o piesă scrisă parcă de un blazat îndrăgostit care trece de la "un foc și o țigară" la "căci mi-ai plăcut numai tu". De altfel, sunt mai multe piese cu texte asemănătoare, cu această doză de blazare și dragoste. Fata mea începe cu: "Afară-i vânt și fum, băieții se drogheză-n drum" ca să continue cu "orice nu s-ar întâmpla tu vei fi iubita mea". Găsim pe album și câteva piese cu influență populară. Kotlete e inspirată de folclorul contemporan, de aici și ironia și graiul moldovenesc din piesă ("Eu îs cu Vanea! /Întrăm în ristoran și-aista-i meniu?/ Noi vrem cotlete cu garoh chiar amu. / Oleacă măcar niște salată sau slănină / ori niște ouă de cal în smântână / ( )Jiu sau mort eu vreu cotlete!). Nae e culeasă din folclorul studențesc ( "Nae s-a născut în paie mititel și tare-n coaie" ). Hostropăț e o combinație de muzică populară, texte ce țin de realitatea noastră (preistorică) și sound-ul dur GM. Băieții-s și instrumentaliști foarte buni. Pe lângă muzica pe care o fac, trompeta sună bestial, dar, din păcate, ZșiZ l-au și furat deja pe trompetistul Valerică de la Gândul Mâței. Să sperăm ca acest lucru să nu-i împiedice (mult) și să lanseze (cât mai repede) un al doilea album, suntem siguri de calitatea lui. Și să sperăm să-i vedem la București, Cluj Că merită, pe bune! Out (Decât să citești astea - mai bine să asculți câte o piesă de GM și ZșiZ) (Alexandru Vakulovski) |
E-mail: revista_tiuk@yahoo.com |