Nicoleta Cliveț
Ultima direcție (lansarea cărții lui A. Bodiu Direcția optzeci în poezia română)

Pe 26 noiembrie 2001, s-a lansat, la Casa Baiulescu din Brașov, volumul lui Andrei Bodiu - Direcția optzeci în poezia română (Edit. Paralela 45, 2000), despre care au vorbit Gheorghe Crăciun, Adrian Lăcătuș și Florin Șindrilaru. Apărută cu un an în urmă, cartea este la origine o teză de doctorat, ce se cuvenea mai întîi susținută, și abia apoi propusă publicului larg. Cît de larg, rămîne de văzut. Cert e că studenții filologi de la "Transilvania" o au deja în bibliografie ("din păcate", cum spunea Gh. Crăciun, gîndindu-se probabil că o consacrare didactică atît de rapidă, de timpurie ar putea avea și unele dezavantaje). Oricum, locul comun al lansării a fost comparația cu Trafic-ul de frontieră… al lui Adrian Oțoiu, volum despre proza optzecistă. În plus, Gh. Crăciun, după ce a muștruluit "semicritica" de azi, incapabilă să-și pună la punct aparatul conceptual și înregimentările generaționiste (capitol la care domnia-sa poate să facă oricînd niște sugestii demne de tot interesul!), a elogiat pragmatismul metodei critice a poetului Andrei Bodiu, lipsa parti-pris-urilor, "gravitatea" tonului și uzul frecvent al citatului (dovadă, zice-se, că A. Bodiu îi crede pe poeți pe cuvînt). Un observator răutăcios și cîrcotaș, care mai citește și presa literară din cînd în cînd, ar fi zis că întregul discurs s-a derulat "în contra direcției" cronicii lui C. Rogozanu din România literară. Despre "o etică a interpretării" și o austeritate a stilului bodian a vorbit, profesoral, A. Lăcătuș, marcînd în plus alte două elemente: contextualizarea fenomenului poetic analizat și atractivitatea unei lecturi ce nu procură atît plăcere, cît neliniște. O altă bilă în urna Direcției optzeci… a fost pusă de F. Șindrilaru, căruia cartea i-a mers la suflet, chiar dacă uneori i s-a părut "obositor de bine fundamentată".
Pe scurt, lansările Paralelei 45 se încadrează deja într-un tipic: se vorbește convingător și șarmant numai despre cărți apărute aici (inclusiv atunci cînd se fac trimiteri, comparații etc.), fără aluzii sau înțepături la adresa concurenței, cu desăvîrșire ignorată. În fond, această formă de narcisism editorial rămîne una benignă.