Privim spre Chişinău acum, cu toţii, spre un scenariu pe care unii dintre noi îl mai ţin minte, de acum 20 de ani, la Timişoara, Cluj, Bucureşti, Braşov şi alte oraşe româneşti. La Chişinău are loc o revoluţie a tinerilor.
Ca întotdeauna, ei sunt cei care pun piciorul în prag, ei sunt cei care spun “ajunge!”. Alături de lupta pentru libertate, mai are loc o altă luptă, aceea a recunoaşterii unei identităţi pe care comuniştii rusofili din Moldova le-au refuzat-o acestor tineri: identitatea naţională română. Trebuie spus clar acest lucru. Trebuie ţintite bine cu privirea acele steaguri ale Romaniei şi UE, înălţate pe clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei.
Nu există nici o implicare a serviciilor secrete româneşti, există doar o imensă voinţă a acestor tineri de a face parte din poporul român. Aici, puţini dintre noi mai cred că există vreun motiv de a ne mândri că suntem români. Iată, însă, că zeci de mii de tineri din Chişinău ne dau un motiv temeinic de a lua în considerare, în mod serios, această opţiune. Ei vor să aparţină acestui spaţiu, acestei identităţi pe care noi o blamăm.
Ce face, însă, statul român, în faţa acestui strigăt de ajutor, în faţa acestei clamări? Boc invocă “dimensiunea europeană”, Băsescu tace, alţi politicieni vorbesc despre “prudenţă şi calm”. Ca şi cum revoluţiile se desfăşoară cu prudenţă şi calm. Ca şi cum suntem mai întâi europeni ăi abia apoi români. Am cântat de 5 ori la Chişinău. Avem prieteni mulţi acolo. Am văzut ce înseamnă regimul lui Voronin, am văzut frica tinerilor de miliţia moldovenească, am văzut cenzura şi lipsa de libertate. Şi nu cred că au existat provocatori care au distrus clădirile Parlamentului şi Preşedintiei. Cred că toţi acei tineri sunt furioşi, foarte furioşi. Cred că au vrut să distrugă aceste simboluri ale opresiunii şi totalitarismului.
Între timp ni se sugerează să stăm la mâna Rusiei şi a Europei. Să aşteptăm, să vedem, să cugetăm. Ca şi cum setea de libertate stă să aştepte. Ca şi cum vorbirea limbii române trebuie să aştepte bilet de voie de la ruşi şi UE. Iar dacă Voronin acuză statul român de implicare în revolte, atunci noi, cetăţenii români, tinerii români, vrem să îi dăm dreptate: da, noi suntem implicaţi în revoltele de la Chişinău! Da, noi am fost acolo şi le-am spus prietenilor noştri că trebuie să lupte pentru libertate! Da, ne-am implicat şi ne implicăm cât de mult putem! Pentru că nouă nu ne pasă de interese politice, de scheme macro-economice, de discuţii în spatele uşilor închise.
Nouă ne pasă de cei care vor să fie liberi, de cei care vor să facă parte din acelaşi popor cu noi! Pentru Fix, Natalia, Sandu Vakulovski, pentru toţi prietenii noştri de acolo: vă mulţumim că ne-aţi adus aminte de faptul că suntem români! Suntem alături de voi, ne gândim la voi şi sperăm să ne revedem liberi, fără graniţă şi fără dictatură! Iar voi, ceilalţi, în fiecare seară, la ora 19, ieşiţi in cea mai mare piaţă din oraşul vostru şi strigaţi-vă susţinerea pentru tinerii din Basarabia. Revoluţia lor e şi Revoluţia noastră! Libertate şi respect.
http://www.clujeanul.ro/ |
.JPG)
.jpg)
Foto: Yo