TraduceriTiuk

Serghei Esenin

 

(1895-1925)

 

CÎNTUL CĂŢELEI

(traducere din rusă de Igor Creţu)

 

Sub rogojini bălaie,

În zorii abia îngînaţi,

Căţeaua fată în paie

Şapte căţei roşcaţi.

 

Ea nu contenea să-i alinte,

Îi tot netezea duios,

Şi sub pîntecul ei fierbinte

Omăturl mustea pe jos.

 

Iar cînd găinile seara,

Se strîng în pătul posac,

Iese stăpînul afară

Şi-i bagă pe toţi în sac.

 

Şi prin nămeţi, tăcută,

Ea fugea după sacul plin, -

Şi mult încă unda zbătută

Nu-şi mai găsea alin.

 

Tîrziu, cum venea ea una,

Lingînd de pe blană sudori,

Îi păru de-odată luna

Că-i unul din puişori.

 

Ea sta aşa în neştire,

Cu ochii în cer scîncea,

Iar luna scădea subţire

Şi se topi în vîlcea.

 

Şi surd, ca pietrele grele,

Zvîrlite de haz în ea,

S-au prelins din ochii căţelei

Stele de aur pe nea.

 

 

 

 

 

 

SCRISOARE MAMEI

(traducere din rusă de George Lesnea)

 

Tu tot mai trăieşti, bătrînă mamă?

Ţie cu supunere mă-nchin!

Mica-ţi casă seara de aramă

Lumineaz-o paşnic şi senin.

 

Mi se scrie că eşti tulburată,

Că ţi-e dor de mine ne-ncetat,

Că ades baţi drumul supărată,

În paltonul vechi şi demodat.

 

În albastre seri ţi se năzare

Gînd pustiu, ce lacrimii dă val, -

Că la crîşmă, într-o-ncăierare,

Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.

 

Mamă, nu-i nimic! Delirul fură

Gîndul tău, ducîndu-l spre prăpăd;

Nu-s beţiv chiar în aşa măsură

Ca, pierind, să nu te mai revăd.

 

Ca-n trecut mi-e inima duioasă,

Am un vis, un vis pe care-l storc:

Să mă smulg din dorul ce m-apasă

Şi la noi acasă să mă-ntorc.

 

Eu voi reveni pe cînd răsfaţă

Pomii-n floare satul meu tăcut.

Dar să nu mă scoli de dimineaţă,

Cum opt ani în urmă ai făcut.

 

Nu trezi deşertăciunea cruntă,

Nici regretul că mă risipesc.

Prea devreme, pierdere şi trudă,

Mi-a fost dat trăind să pătimesc.

 

Să mă rog tu nu-mi mai da poveţe!

Nu-i nevoie! Duse-s cîte-au fost.

Numai tu-mi eşti reazăm la tristeţe,

Numai tu dai vieţii mele rost.

 

Fie-ţi deci neliniştea uitată,

Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,

Nu mai bate drumul supărată,

În paltonul vechi şi demodat.

Grigori Oster

s-a născut la 27 noiembrie 1947 la Odessa. Este poet, prozator, dramaturg, scenarist și prezentator TV. E cunoscut mai ales datorită „sfaturilor nocive” pentru copii, editate în două volume.

***

Dacă ceaiul din pahar

Nicidecum nu se răcește

Și nu mai ai chef

Să sufli în el,

Varsă-l peste picioare.

Pe genunchii opăriți

Ceaiul se răcește imediat.

***

Nu urca pe masă

cu încălțămintea murdară,

Ca nimeni să nu găsească în farfuria lui

Urmele tale.

Un vânător pitic, dar inteligent

Doar desculț, printre pahare

Se strecoară cu talent

Spre tortul de sărbătoare.

***

La adânci bătrâneți,

Când vei muri

Și va trebui să te înfățișezi

înaintea lui Dumnezeu,

Să-i povestești cum mama

Te târa dis-de-dimineață

La grădiniță…

Iar El, doar pentru aceste chinuri

Îți va ierta toate păcatele.

***

Dacă te-ai îndrăgostit la nebunie,

Păstrează-ți nefericita iubire.

De ce-ar trebui să iubești

un singur băiat?

Mai bine să te îndrăgostești de câțiva-

E mai probabil

Ca măcar unul dintre ei să-ți prețuiască

Inima cinstită.

***

Niciodată și nicăieri

Să nu acorzi atenție fetelor,

Nu le lăsa în pace,

Niciodată și nicăieri.

Mai bine le pui piedici,

Le sperii de după colț,

Ca să înțeleagă

Că nu-ți pasă de ele.

Dacă ai întâlnit o fată-

arată-i limba.

Ca nu cumva să creadă

Că ești îndrăgostit de ea.

***

Dacă s-a întâmplat ceva

Și nimeni nu-și recunoaște vina,

Nu te du acolo, pentru că

Tu vei rămâne vinovat de toate.

Ascunde-te,

Apoi mergi acasă

Și ai grijă să nu spui nimănui

Ce-ai văzut.

***

Zâmbește și nu răspunde

La înjurăturile pe care le auzi,

Să te prefaci că, în general,

Îți sunt străine acele cuvinte.

Lasă-l pe acel incult

Să te certe,

Nu-i răspunde, ci continuă

Să-l lovești peste grumaz.

***

Nu vă supărați pe cel

Care vă lovește cu mâinile,

Aveți grijă să-i mulțumiți

De fiecare dată.

Pentru că, neobosit,

v-a lovit doar cu palma,

deși ar fi putut să ia în mână

o nuia sau chiar o cărămidă.

***

Să-ți bați prietenii neîncetat,

Zilnic, câte jumătate de oră,

Și vei avea mușchi

Tari precum cărămida.

Cu mâinile tale puternice,

Atunci când vor năvăli dușmanii

Îți vei putea salva amicii

La nevoie.

***

Dacă cel mai bun prieten al tău

A alunecat și a căzut,

Să-l arăți cu degetul

Și să râzi, ținându-te de burtă.

Lasă-l în băltoacă,

să vadă

că nu te-ai întristat deloc.

Un prieten adevărat

Nu-și indispune amicii.

***

Dacă încă nu ți-ai ales

Drumul în viață

Și nici nu știi

cu ce să începi,

Sparge becurile din scară,

Oamenii îți vor fi recunoscători,

Așa îi ajuți

Să economisească energia electrică.

***

Înainte de a urca în autobuz,

Bandajează-ți un picior

Și nu vei mai fi nevoit

Să cedezi locul cuiva.

***

Dacă sora ta mai mică

S-a pierdut prin grădină

Și țipă, pentru că nu poate găsi

Drumul înapoi,

Ascunde-te pe aproape

Și atunci ai să vezi

Cum părinții își caută

Pruncii prin varză.

***

Uitați-vă la voi.

Chiar nu vă este rușine?

Mergeți de vă culcați,

Probabil s-a întunecat de-a binelea.

***

Dacă mama,

spălându-și copilul,

Își dă seama deodată

Că nu e feciorul ei,

Ci o fetiță străină,

Să nu se enerveze,

Să fie calmă,

Pentru că

între copiii murdari

Nu e nicio diferență.

***

Când vei îmbătrâni,

Să te plimbi pe jos,

Să nu urci în autobuz, oricum

Va trebui să stai în picioare.

Rar mai găsești un prostănac

Care să-ți cedeze locul.

Acele vremi frumoase

Nu se mai întorc.

***

Dacă ești fierbinte precum un ceainic

Sau agitat, ca un covor,

Roagă pe cineva să te răcească,

Sau să te bată.

***

Dacă v-ați hotărât

Să deturnați un avion,

Ca să zburați în Occident

Și nu știți cum să speriați piloții,

Citiți-le știri

din ziarul de astăzi.

Atunci ei vor accepta să zburați împreună

Oriunde doriți.

***

Dacă cineva,

La telefon,

V-a numit neghiob

Și a pus receptorul,

fără să mai aștepte un răspuns,

Formați un număr

La întâmplare,

Iar celui care vă răspunde,

Spuneți-i:

-Ce tâmpit mai ești!

***

Dacă te-ai hotărât

Să arunci ceva din cap,

Mai întâi asigură-te

Că nu e vreun copil pe aproape.

***

Dacă-ți vin în minte

Tot felul de idei,

Încuie imediat ușa

Și sună la poliție.

Traducere & prezentare: Virgil Botnaru

Kino / Victor Ţoi

„Vreau schimbare”

(traducere de Mihail Vakulovski)

În loc de căldură – verdele sticlei,

În loc de foc – fum,

O zi a fost scoasă din plasa calendarului.

Soarele roşu arde de tot,

Ziua se topeşte odată cu el,

Peste oraşul ars pică umbra.

Inimile noastre cer schimbare,

Ochii noştri cer schimbare,

În rîsul şi-n plînsul nostru

Şi-n sîngele ce ne curge în vene

Aşteptăm o schimbare, schimbare.

Lumina electrică ne lungeşte ziua,

Cutia de chibrituri e goală,

Iar în bucătărie arde gazul înflorit albăstrui.

Ţigări avem, ceaiu-i pe masă,

E o schemă simplă

Şi în rest nu mai avem nimic, totul e în noi.

Inimile noastre cer schimbare,

Ochii noştri cer schimbare,

În rîsul şi-n plînsul nostru

Şi-n sîngele ce ne curge în vene

Aşteptăm o schimbare, schimbare.

Nu ne putem lăuda cu înţelepciunea privirii,

Nici cu gesturile îndemînatice ale mînii,

Nici nu avem nevoie de aşa ceva

Pentru a ne înţelege unii pe alţii.

Ţigări avem, ceaiu-i pe masă

Şi aici cercul se închide

Şi de-odată ni se face frică să schimbăm ceva.

Inimile noastre cer schimbare,

Ochii noştri cer schimbare,

În rîsul şi-n plînsul nostru

Şi-n sîngele ce ne curge în vene

Aşteptăm o schimbare, schimbare.

Inimile noastre cer schimbare,

Ochii noştri cer schimbare,

În rîsul şi-n plînsul nostru

Şi-n sîngele ce ne curge în vene

Aşteptăm o schimbare, schimbare.

Igor Holin

(1920-1999)

Scriitor rus, una din cele mai interesante figuri din undergroundul rusesc contemporan

(traducere de Mihail Vakulovski)

***

Nefericitule

Mi-e milă de tine

Te-au

Mîngîiat pe cap

Cum ai permis asta

Cum am putut să te jelesc

***

Mama

Cine a rostit acest cuvînt

Eu

Aţi înnebunit

Aţi uitat

Că-n societatea noastră

Acest cuvînt

Este

Strict interzis

***

Forma Universului

Forma Pămîntului

Forma Sistemului Solar

Forma corpului meu

Forma sunetului

Forma timpului

***

Eu pe Eul meu

Îl duc în palme

Îl dădăcesc

Ca pe un prunc

Eu

Voi rosti un vechi adevăr

Pentru mine

Nu există nimic mai de preţ

Decît eul meu

***

Oameni

Lăsaţi-mă

În pace

Sînt

Mai de încredere

Decît un mort

Eu sînt Eu

Mă compar

Cu tot Universul

Eu sînt Einstein

Cu Teoria Relativităţii cu tot

Sînt blocul nefinisat de 11 etaje

Cu apartamentul meu

De la etajul doi

Sînt Puşkin

Cu poemele şi poeziile sale cu tot

Eu sînt tu

Eu sunt Eu

***

Soarele

Cît de departe doarme

E imposibil să te întinzi să-l pupi

***

Aici e îngropat trupul Marusei

N-a fost măritată niciodată.

Se spune că nu a vrut.

A făcut 22 de avorturi.

La sfîrşitul vieţii arăta ca dracu’.

***

Uite-aici, pe colţ, e o staţie de tramvai,

Uite-aici locuieşte contabila Raia,

Uite-aici, în raiul lu’ Raia, îi jurai iubire,

Uite-aici ne-am căsătorit pe 25 mai,

Uite-aici, în septembrie, fugind din rai,

Eram să ajung sub roţile de tramvai.

***

Ea vinde la alimentară cvas,

Pe copii îi înjură cu voce de bas

Şi pe soţ îl înşeală cu Vlas

***

A băut vodcă. Şi beat ca pula

S-a băgat s-o pupe pe vecina Iulia.

Boris Grebenşcikov/Akvarium

Mamă, eu nu mai pot să beau

(traducere de Mihail Vakulovski)

Mamă, eu nu mai pot să beau

Mamă, varsă tot ce e pe masă –

Eu nu mai pot să beau

Pe mine e un puternic arcan

Îmi fac cruce cînd văd un pahar

Să susţin această minciună nu mai am har

Mamă, eu nu mai pot să beau

Patrioţii vor spune că fac o greşeală fatală

Că practic mi-am vîndut ţara natală

Lor le e uşor, dar eu văd cum se subţiază aţa

Văd cum îmi trece viaţa

N-am făcut-o pe prostu’

35 de ani mi-am ştiut rostu’

Dar n-am cum să otrăvesc străinul din mine

Mamă, eu nu mai pot să beau

Mamă, eu nu mai pot să beau

Mamă, eu nu mai pot să beau

Mamă, sună-i pe toţi prietenii mei

Spune-le – eu nu mai pot să beau

Asta-i marginea prăpastiei

Spre care merg cu picioarele goale pe lama sabiei

M-am săturat să evit duşmanii adevărului

Mamă, eu nu mai pot să beau

Spune-le fraţilor că deja sunt mare

Spune-i surorii că sufletul mă doare

Aş fi putut să fiu un om obişnuit

Dar am pierdut acest rol

Am intrat într-o pădure fără capăt

Mă uit în sus, dar norii nu se văd

La biserică să spui că la toate uşile e un diavol –

Demonul Alcool

Mamă, eu nu mai pot să beau

Mamă, varsă tot ce e pe masă –

Eu nu mai pot să beau

Pe mine e un puternic arcan

Îmi fac cruce cînd văd un pahar

Să susţin această minciună nu mai am har

Mamă, eu nu mai pot să beau