TraduceriTiuk

Jim Harrison (trad.: Vlad Drăgoi)

Nikola Madzirov (trad.: Denisa Duran)

Jack Spicer (trad.: Andrei Mocuța)

Lovasi András (trad.: Mihók Tamas)

Andrei Sen-Senkov (trad. Oleg Panfil)

 

Jack Spicer

(30 ianuarie 1925 - 17 august 1965) este un poet american inițiator al mișcării avangardiste San Francisco Renaissance, din care au mai făcut parte și poeții Robert Duncan și Robin Blaser. De-a lungul scurtei sale vieți a publicat extrem de puțin, doar șapte broșuri foarte scurte de versuri, iar după moarte a lăsat în urmă un cufăr plin cu manuscrise pe care prietenii săi, Peter Gizzi și Kevin Killian, le-au adunat în volumul My Vocabulary Did This to Me, cuprinzând toată opera poetică a lui Spicer, premiat cu American Book Award în 2009. Dincolo de simpatiile fățiș exprimate pentru cultura gay, Jack Spicer a format și influențat un cerc foarte select de poeți precum Jack Gilbert și Richard Brautigan, ultimul dintre ei dedicându-i celebrul său roman, La pescuit de păstrăvi în America.

Poemele au fost selectate din volumul My Vocabulary Did This to Me, Wesleyan University Press, Connecticut (2008) și sunt traduse de Andrei Mocuța.

 

Poem de dragoste

Pentru tine aș ridica un întreg nou univers în jurul meu.

Asta nu-i o mostră de rahat, e chiar poezie. Rahatul

Apare în poezie doar ca imagine. Rahatul cu care fantomele s-au

ospătat în Odiseea. Ulise le-a dat o muscă uscată și le-a zis

că sunt pe cale să deguste cel mai grozav aperitiv.

„Pentru tine aș ridica un întreg nou univers”, au urlat fantomele,

moarte de foame.

 

Poem de dragoste

Pentru tine aș ridica un întreg nou univers dar în mod cert ți-e

mai ieftin să închiriezi unul. Așa a făcut și Euridice. S-a întors

în infern fără să aibă vreo idee ce fel de casă îi va construi

Orfeu. „Moarte-în-viață și viață-în-moarte.” Cu o săgeată

Înfiptă în spate, președintele Kennedy e mult prea înțepenit ca să

își mai asume vreun rol în istorie. Nu-i prima oară când Eros

Îi strică planurile.

Ți-am oferit mâna mea imaginară și tu îmi oferi mâna ta imaginară,

iar acum ne plimbăm împreună, mână în mână,

peste țărână.

 

Pentru Ebbe

Unele valuri se sparg acolo unde inima bate mai puternic

Unde sângele rătăcește

Viu ca un pește negru

Învățați-i pe tineri să fie tineri

Pe bătrâni

Să fie bătrâni

Pe cei fără inimă

Să înoate în mările în care și-au pierdut credința.

Universul renăscut

Este la fel de fierbinte ca sângele din inimă.

 

Elena: o revizuire

 

Să faci din ea un artefact e ca și cum ai ucide-o

Elena n-a fost zămislită nici de bărbați, nici de istorie

(unele surse arată că ar fi avut un ou în vagin)

Orice i-ar fi dat viață

Este exterior frumuseții ei

Adăpostind-o.

 

Pronosticuri la baseball, 1 aprilie, 1964

Liga națională Liga americană

1. Philadelphia 1. Președintele DeGaulle

2. Los Angeles va fi asasinat

3. Houston de un comunist pe nume

4. San Francisco John Foster Oswald înainte

5. Milwaukee ca Yankeii să fluture

6. St. Louis fanionul

7. Cincinnati

8. Pittsbourgh

9. Chicago

10. New York

 

Fragmente din jurnalul lui Oliver Charming

4 ianuarie 1954:

Acum că-i am pe Graham Macarel, pe S. și pe psihiatru, mai am nevoie doar de un înger. Totuși, nu-i la îndemâna oricui să inventeze un înger. Lot a fost ultimul care a inventat un înger. S-a plictisit de iubitul lui, de copiii lor și de locuitorii imensei și nisipoasei băi turcești în care locuiau cu toții. A inventat un înger, dar apoi toată lumea a trebuit să-l ucidă. Erau nevoiți să-l ucidă nu pentru că îngerul ar fi fost la fel de periculos precum o bombă cu hidrogen (ceea ce era) și nici pentru că îngerul era la fel de frumos precum un uragan din Florida (ceea ce iar era), dar pentru că îngerul era un străin, iar evreilor și homosexualilor le stă în obișnuință să omoare străinii. Aproape c-au prins îngerul în hornul casei lui Lot, iar un marinar a reușit să-l apuce de vintre; însă curând focul și pucioasa s-au abătut asupra orașului și Lot a șters-o împreună cu iubitul lui pe un drum pustiu, cu câte o valiză sub braț. Iubitul și-a întors privirea pentru a se asigura că îngerul nu-i urmărește și a fost preschimbat pe loc într-un stâlp de sare. E foarte dificil să sugi falusul unei statui ori să te bucuri de beneficiile sodomiei cu un stâlp de sare. Lot l-a lăsat în urmă și și-a văzut singur de drum, cu îngerul cocoțat în spatele lui.

Să-mi fie învățătură de minte. Există invenții ce nu sunt utile nici măcar pentru făcut sex.

13 ianuarie 1954:

Mac m-a rugat să-i spun o poveste asemănătoare celei cu Lot, zice că-l ajută la cursuri, așa că i-am spus povestea lui Noe.

Într-o seară, Noe bea într-un bar și din greșeală și-a răsturnat paharul. I-a cerut ospătarului o cârpă să șteargă băltoaca, iar ospătarul i-a dat-o, însă când a terminat de șters tejgheaua din lemn de mahon, era la fel de udă ca înainte. L-a chemat pe ospătar și l-a rugat să șteargă și el barul cu o cârpă nouă. S-a întâmplat același lucru, de fapt băltoaca părea să fie și mai mare. Știa Noe ce știa. S-a pus să asambleze câteva mese laolaltă și a construit o arcă…

14 ianuarie 1954:

… Mac m-a implorat să-i spun pe cine a luat Noe cu el în arcă. N-am putut s-o fac, bineînțeles. Ar fi prea crud. Noe n-a luat pe nimeni, nici nevasta, nici pe Mac, nici pe S., nici psihiatrul, doar un porumbel care să-l anunțe când vor da de uscat. Nu mai ai nevoie de nimeni după ce îți construiești arca. Dar Mac e prea tânăr să înțeleagă asta fără să plângă, iar S., cu care m-am întâlnit noaptea trecută, mi-a zis că are impresia că arca e, de fapt, o carte.

 

Orașul Boston

Orașul Boston e plin de muște cu cap de broască și polițiști englezi. Cu o zi în urmă am văzut leșul lui Emily Dickinson plutind pe râul Charles.

Dumnezeule Mare, mă simt atât de singur când sunt mort. Dumnezeule Mare, există vreo divinitate pe care s-o pot venera? Dumnezeu stă în Boston ca o statuie publică. Dumnezeule Mare, există vreun Dumnezeu căruia să-mi jur iubirea? Sau dragostea – e atât de plictisitor și trist să fii singur în Boston.

Acum Emily Dickinson plutește pe râul Charles ca o prințesă indiană. Acum sălbaticii despuiați ies din morminte. Acum Duhul Sfânt îndeasă găinaț în nările Domnului. Acum totul se oprește.

 

Lovasi András

(trad.: Mihók Tamas)

 

Zár az égbolt

1. Maradunk élve, valamit mondunk,

Mi okunk van rá, aki megáll

Homokos, vizes síkon, az tudja:

Tovább kell menni, szétnézni kár,

Nem ott a parton van az a balkon

Szomorú nővel, aki talán

Szeretni tudna egy ilyen bajszost,

Aki egy cseppet se mediterrán.

R.: Igyekezz, az égbolt zár!

2. Talán egy déli tengeren télen

Nyirkos vaskorlát, langyos eső,

Jól van, majd holnap, elhagyott csónak

Aljában alszom, (és) elhever ő

Valami ágyon Magyarországon,

Balatonszárszón közelebbről,

Mindenki alszik, aki haragszik,

Csak abban dolgozik némi erő.

R.: Igyekezz, az égbolt zár!

3. Úgy volt pedig, hogy ki fogjuk bírni,

Kíváncsi voltál, hogy kibírod-e,

Úgy volt, hogy mindig a másik hal meg,

Más bolondul meg, mi meg sose,

Egy mutatványom van még, ha látom,

Hogy sokan néztek, megmutatom,

Nálam egy fénykép, tessék csak nézzék,

Bálnák a parton, de minek vajon?

R.: Igyekezz, az égbolt zár!

 

Cad storuri

1. Noi vom fi tot vii, vom spune chestii,

Ce treabă-am avea, cel în popas

Pe-ape, nisipuri netede știe:

Mergi mai departe, nu-i de rămas,

Nu-i țărmu-acela, nu e parcela

Tristei femei ce poate-ntr-un an

Da-s-ar mustății tipului care

Nu e deloc de prin Mediteran.

R.: Peste ceruri storuri cad!

2. Iarna pe-o mare sudică poate

Gard ud de ploaie, nu am catarg,

Lasă-mă-n barcă, de mâine parcă

Bine-mersi voi crede, în larg,

Pe-un pat maghiar, că mă înconjoară

Balatonszárszó în lung și-n lat,

Lumea grămadă doarme, din sfadă

Forțe în unii mai moțăie, bat.

R.: Peste ceruri storuri cad!

3. Vorba era că „până la capăt”

Nu era cazu’ să te-ndoiești

Vorba era că celălalt moare

Altu-o ia razna, iar noi în veci.

Vă dau de știre:-o scamatorie

Mi-a mai rămas, fiți măcar zece

Am dat de-o farsă, o poză arsă:

Pe țărm balene, oare de ce?

R.: Peste ceruri storuri cad!

Track (cover)

 

 

Dal teázáshoz

Autó fordul, széken a ruhád

az utcát, szerintem át

Fogsz ázni, mondom, ha ott állsz a gangon

Dobsz a galamboknak, hadd dobogjon

Valamiért a szívük

Legyen céljuk, ne mindig higgyük

Hogy mind csak eszköz arra

Hogy ez a város le legyen szarva

És legyen attól rendbe' minden

Hogy esik az eső, és attól frissen

Kinőtt fejes káposztához

Hasonlítson reggel a város

Te is új legyél benne

Zöld, mint egy mozgalom, és egyre

Ugorj az autók elé

Ki a könnyekkel, kifelé!

Érezd, hogy lehet, hogy most vagy

És nemcsak egy tévedés hozhat

Változást, ki kell, hogy jöjjön

A bőrödből a nődre egy ködmön

Ha fázik, mert tél lesz, és tényleg

Hátha igaz, hogy felőled élhet

Minden, amit gyilkolni szoktál

Hadd használjon el, amit hordtál… eddig.

Hadd álljon meg benned az élet

Hogy megkérdezd: Élet, mi végre kérlek,

Hogy annyira keményen meneteltél

Engem – mint birka – lelegeltél

Tisztellek, küzdesz meg minden

Csak valld be nekem, hogy nincsen

Szükséged immáron másra

Csak a kezedben a dáma párra

Hogy megemeld ismét a tétet

És nyerjél még egy pár évet

Csinálj még egy pár dolgot

Amit valaki fontosnak mondott!

 

De ceainărie

Haine ții pe scaun, mașina

Vezi cum virează, of-vai clima,

Strada nu iartă, vei fi ud leoarcă,

Scapi porumbeilor hrană, să bată

Inima lor, motivată,

Are-un scop, nu credem că toată

Împroșcătura lor e

Semn că orașu-i cloaca de glorie.

Totu-i ok și pus pe roate,

Căci plouă și noi vedem de departe

Că seamănă a varză creață

Acest oraș într-o dimineață.

Tu, la fel, să fii verde,

Ca o răscoală, vei pierde

Lacrimi, dă-le afară,

Aruncă-te pe șine-n gară!

Simte, cum de-acum ești oare

Și nu vin doar dintr-o eroare

Mari schimbări, cum s-ar preface

Pielea ta pe-a ei în cojoace

Căci iarna-i aproape și-ngheață,

Poate nu-i fals, rămâne în viață

Tot ce-ți place ție-a ucide

Tot ce-ai tras azi îți va decide... soarta.

Lasă-ți viața să se oprească

Întreabă-ți-o: Viață, mi-e de-o povață,

Că m-ai cotropit cu ritmul tău iute

M-ai păscut în marș de cornute

Ai stofă, coloană, de toate

Și, cinste ție, iei carte

Îți vine încă o damă

Tragi nădejde și orice teamă

Dispare, dar miza-i mai mare,

Câștigă-ți ani, drept urmare,

Apucă-te de-acele chestii

Despre care alții au impresii.

Track

 

 

Húsrágó, hídverő

És most nincs más, hát jöjj elő

Húsrágó, hídverő, félkarral ölelő

Itt elveszett este egy bogár a testbe

Hogyha új trükköt nem csinálsz

Holnap kijön egy óriás

Téged megesz, engem elás

És nem csinál semmi mást

Ez a kurva nagy óriás

Mindentől messze, a szívhez közel

Csinálj csodát, én meg elhiszem hogy

kell egy rendszer, ami nem mozog

És megígérte Anyu is, hogy megkapod

Mert a karod csak egy holt ág, vágd el és szaladj

Egyvonalban vannak most a szíved meg az agyad

Húsrágó, hídverő ne sírj a versen

Én idáig jöttem, most dolgozzon a lelkem

 

Drag fârtat creofag

Și-acum, gata, dă-te-n vileag

Drag fârtat creofag, al patimilor pribeag

În trupul cu fusta e-ascunsă lăcusta

Dacă nu faci azi un trucaj

Iese mâine un uriaș

Ne înghite cu curaj

Și-apoi ne îngroapă sub pavaj

Matahala de uriaș

Foarte departe, aproape de cord

Fă minuni iar eu mă voi încrede

Într-un sistem nou de neclinit

Și ți-a promis și Mami că îl vei primi

Căci un vreasc mort ți-e și brațul, taie-l și dă-i foc

Creierul și inima îți joacă-același joc

Drag fârtat creofag, nu plânge-n versuri

Azi sufletul dă, și-mi stă în loc restul.

Track

 

 

Zsákmányállat

1. Úgyse hiszi senki el magának,

Hogy amit lát, az tényleg van,

Hanem várja, hogy a valódi látványt

Jelző kürtszó felharsan.

2. Szól a kürt, ellibben a függöny,

Amit most látsz, az tényleg van.

Kár, hogy mikor körbenéznél,

A szélben a mécsesed ellobban.

3. És támad akkor olyan sötét,

Amiben az élők kezét

Többet nem találod,

És ami elér, azt ütöd-vágod.

4. Zsákmányállat máját mosod

Egy névtelen patakban,

Körülötted olajfoltok

Mézeskalácsszív alakban.

5. És úgy nézed az arcod benne,

Mint régen a céllövöldében

Az a lány, akinek lőttél egyet

Finom utalásféleképpen.

6. Úgyse hiszi senki el magának,

Hogy amit lát, az tényleg van,

Hanem várja, hogy a valódi látványt

Jelző kürtszó felharsan.

7. És támad akkor olyan sötét,

Amiben az élők kezét

Többet nem találod,

És ami elér, azt ütöd-vágod.

8. Biztos helyről régről tudom,

Hogy a Föld tányér és hogy azon

Az emberek és a kövek

Lesznek a mannához a köret.

9. És támad akkor olyan sötét,

Amiben az élők kezét

Többet nem találod,

És ami elér, azt ütöd-vágod.

 

Ficatul prăzii

1. Oricum nimeni nu are să creadă

Dacă ceva văzut chiar e,

Ci așteaptă să răsune glasul

Buciumelor oculare.

2. Bucium sună, vânt adie,

Ceea ce vezi acum chiar e,

Dar te-ntorci și dintr-odată

Opaițul nu-ți mai arde.

3. Va răsări-atunci și bezna-n

Care bâjbâi după glezna

Celor vii și totul

La o parte dai cu cotul.

4. Și-acum speli ficatul prăzii

Într-un lac cald, anonim,

Pete de ulei, bucăți din

Turte dulci ca niște inimi.

5. Și-ți privești ca fata chipul

De la poligonul unde

Ai tras în locul ei cu tirul

Doar pentru a-i răspunde.

6. Oricum nimeni nu are să creadă

Dacă ceva văzut chiar e,

Ci așteaptă să răsune glasul

Buciumelor oculare.

7. Va răsări-atunci și bezna-n,

Care bâjbâi după glezna

Celor vii și totul

La o parte dai cu cotul.

8. Surse sigure-mi spun mie,

Că pământu-i farfurie,

Pe ea pietre, dar și oameni

Vor fi garnitură manei.

9. Va răsări-atunci și bezna-n

Care bâjbâi după glezna

Celor vii și totul

La o parte dai cu cotul.

Track

 

 

 

Traduceri din NIKOLA MADZIROV

 

Poetul macedonean Nikola Madzirov (n. 1973) este considerat una din cele mai puternice voci lirice ale Europei. A publicat volumele de versuri Locked in the City (1999), Somewhere nowhere (1999), Relocated Stone ( 2007) - deţinătoare ale mai multor premii internaţionale, şi antologia Remnants of Another Age, publicată atît de BOA Editions, New York (2011), cât şi de Bloodaxe Books (UK, 2013) și de Vagabond Press (Australia, 2013), în traducerea lui: Peggy Reid, Graham Reid, Magdalena Horvat şi Adam Reed.

Poezia sa a fost tradusă în peste treizeci de limbi și publicată în antologii din SUA, Europa, America Latină și Asia.

„Există perioade (acum) când tânjim exact după genul ăsta de puritate. Poezia nu se dezvoltă, ci se naşte din nou şi din nou. E dincolo de puterea noastră de a înţelege de ce sună atât de fragil, de delicat şi de proaspăt.” Tomaz Salamun

„Volumul lui Nikola Madzirov, Fărâme dintr-o altă epocă, are un titlu cât se poate de potrivit pentru că aceste poeme par să izvorască dintr-un alt timp, reflectând o sensibilitate neobişnuit de înţeleaptă şi de atentă. Pe măsură ce citim aceste poeme, ele încep să ne locuiască, şi nu avem decât de câştigat deschizându-ne în faţa lor. Madzirov e un suflet rar şi un poet adevărat.” Carolyn Forché

 

Umbrele trec pe lângă noi

Ne vom întâlni într-o zi

ca o barcă de hârtie şi

un pepene verde pus la răcit într-un râu.

Neliniştea lumii va fi

cu noi. Palmele noastre

vor acoperi soarele şi ne vom

apropia unul de altul cu lanterne în mâini.

Într-o zi, vântul nu-şi va mai

schimba direcţia.

Mesteacănul îşi va scutura frunzele

în pantofii noştri de pe prag.

Lupii ne vor lua urma

inocenței.

Fluturii îşi vor lăsa

pulberea pe obrajii noştri.

O bătrână va spune poveşti

despre noi, în sala de aşteptare, în fiecare dimineaţă.

Până şi ceea ce spun acum

a fost spus deja: aşteptăm să bată vântul

ca două steaguri aflate pe graniţă.

Într-o zi, toate umbrele

vor trece pe lângă noi.

 

Cerul se deschide

Am moştenit o casă fără număr,

cu niște cuiburi părăsite

şi cu fisuri în pereţi ca venele

unui îndrăgostit excitat.

Ăsta-i locul în care dorm și vântul,

și cuvintele absenţelor

comprimate. E vară

şi se simte un miros de cimbrișor călcat în picioare.

Călugării termină de spus rugăciunile,

cerul se deschide să intre puţin aer

în sufletele noastre.

Copacii sunt verzi, noi suntem invizibili

şi numai astfel pot fi ei văzuţi:

copiii noştri nenăscuţi, precum şi noaptea

care-i face pe îngeri

încă şi mai puri.

 

Ce-i de făcut?

Să trăiești fără motiv sau fără trebuință,

să-i îmbrățișezi pe infractorii

despovărați de iubire,

să ridici lumânarea de pe mormintele năruite

și să spui câteva cuvinte

când nu bate vântul,

să deschizi ușa ruginită a lumii

și să pleci cu pași ușori.

Să-ți revii după ce compasul timpului

ne-a străpuns inimile.

 

Traducere de Denisa Duran