Gheorghe Azap

(1939 – 2014)

Oprește-mă la tine

Oprește-mă la tine, când o să-mi vină criza

De a pleca departe făr’ aparat de bord -

Ascunde-mi pijamaua, cravata sau valiza,

Cu lacrimile tale adu-mă de acord.

Aprinde-încălțămintea, ce drumului o cere

Cu gânduri înnodate și pumnul pe toiag

Și din tulpina albă a boiului de miere

Fă-mi piedici iscusite, să mor la tine-n prag.

Ia-mi penele din aripi, când numai lângă tine

Regenerez sorbindu-ți mirozna din pafta -

Șoptește-mi indulgențe hriso-elefantine

Și leagă-mă de scaun cu anemia ta.

Ajută-mă o clipă, când zorile mă strigă

Sărută-mă domestic, sau crâncen, ca un drog

Mai fierbe niște lapte, mai fă-mi o mămăligă,

Oprește-mă la tine – oprește-mă, te rog.

(selecţionerul lunii iulie 2016 la

TIUKpoemul săptămînii

este Robert Şerban)

Valeriu Armeanu

(1946 – 2015)

Căința și orzul

În ce chip

vei fi căutat răcoarea zidului

peste care am plâns?

Asemeni unui copil

golești de vrajă orice mister

și ieși în stradă

pentru a deversa gloria nopții

în districtul unei mici erezii.

și încă văzusem acolo făptura ta

și auzisem șoaptele tale

în care au înverzit căința și orzul.

Tu știi, c-o raniță de primejdii

s-a întors tata de pe front

și sărac, parcă ducea în spate

o colibă de pescar,

poate că de aceea azi

îți iau zâmbetul

ca pe o cuminecătură.

(selecţionerul lunii iulie 2016 la

TIUKpoemul săptămînii

este Robert Şerban)

Pavel Gătăianțu

(1957-2015)

Eu nu sunt soldatul patriei

Eu nu sunt soldatul patriei

Care atunci când are nevoie

Mă asmută ca pe un câine

Sau aşteaptă să stau pe labe

Şi să-i ling praful de pe stema ţării.

La noi boierii dorm de-o veşnicie și

De secole îi rugăm prin colinde

să se trezească

iar ceilalţi dorm în mahmureală

Şi îi invităm solemn prin imn

Să se deştepte

ca apoi să-şi lege atent

chimirul tricolor.

Noi nu ne mai putem salva de noi

Şi atunci pe Domnul în genunchi

Îl rugăm să ne ocrotească.

Eu nu sunt soldatul niciunei patrii.

(selecţionerul lunii iulie 2016 la

TIUKpoemul săptămînii

este Robert Şerban)

Nicolae de Popa

(pseudonimul lui Nicolae Popa, 1940 – 2007)

probabil

într-un fel sau altul dumnezeu o să ne bată pe

fiecare

când o va face – nu știu – probabil în timpul

ceaiului de la ora cinci

destul că viața mi-a fost luată și dusă acolo

unde fermoarul de la rochiță e tot atât de aspru

pedepsit

ca și câinii care scriu poezii despre câini

drept dovadă stă aici bătrâna ce a născut o

câmpie

cât despre sârma de aluminiu – n-aș vrea

cineva să se supere

dar cred că în această noapte hainele

de pe noi vor începe să umble singure prin oraș

(selecţionerul lunii iulie 2016 la

TIUKpoemul săptămînii

este Robert Şerban)