Vlad Ioviţă

***

Era o scară albă şi-un cais,

Era o galopare de fructe în abis.

Şi-un fruct voia pe altul să-l ajungă,

Rostogolindu-se pe scara lungă.

Era un cer văratic şi-un liman.

Era un hopa-hup şi-un dans aerian.

Iar mai apoi era o fată

Dormind pe dunga de nisip cu scoici brodată.

(selecţionerul lunii octombrie 2016 la

TIUKpoemul săptămînii

este Dumitru Crudu)

Dimitrie Stelaru

Înger vagabond

Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea,
Noi n-am avut alt soare decât Umilinţa;
Dar până când, înger vagabond, până când
Trupul acesta gol şi flămând?

Ne-am răsturnat oasele pe lespezile bisericilor,
Prin păduri la marginea oraşelor -
Nimeni nu ne-a primit niciodată,
Nimeni, nimeni...
Cu fiecare îndărătnicie murim
Şi rana mâinilor caută pâinea aruncată.

Marii judecători ne-au închis
Stăruind în ceaţa legilor lor;
Pe frunţile noastre galbene au scris:
"Vagabonzi, hoţi, nebuni. Lepădaţii noroadelor.
Casa lor e temniţa. Puneţi lacăte bune fiarelor."

Odată-poate cu înfriguratele zori vom sângera
Şi spânzurătorile ne vor ridica la cer.
Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!
Într-o zi vom avea şi noi sărbătoare -
Vom avea pâine, pâine
Şi-un kilogram de izmă pe masă.

(selecţionerul lunii septembrie 2016 la

TIUKpoemul săptămînii

este Andrei Crăciun)

Cristian Popescu

Telefonul din colțul străzii

Noaptea, dacă introduci în telefonul din colţul străzii o scoică în loc de monedă, o scoică mică, albă, neciobită, culeasă vara, pe plajă, în loc de ton vei auzi minunatul sunet al valurilor. Apoi poţi forma orice număr şi-ţi va răspunde, te va chema în glas de sirenă.
Noaptea, dacă introduci în telefonul din colţ o petală de trandafir în loc de monedă, în loc să auzi tonul vei simţi minunatul miros de fân cosit şi liliac înflorit. Formând orice număr o voce blândă de bătrână îţi va explica liniştit cum se face cea mai grozavă dulceaţă de trandafiri.
Noaptea, dacă sufli în telefonul din colţ fum de ţigară în loc să introduci o monedă, în loc de ton din receptor va izvorî ceaţa, ceaţa caldă care te va cuprinde întreg, va umple încet strada, casele, se va agăţa de crengi ca pânzele de păianjen.
Noaptea, dacă introduci în telefonul din colţul străzii o monedă de un leu, trebuie câteodată să baţi cu pumnii în telefon până iţi vine tonul şi formând numărul de acasă îţi va răspunde nevasta: că unde umbli până la ora aia, că ea nu-ţi mai încălzeşte mâncarea, că ea te lasă.

(selecţionerul lunii septembrie 2016 la

TIUKpoemul săptămînii

este Andrei Crăciun)

Constant Tonegaru

Femeia cafenie

Femeia pe care la Brăila am iubit-o
într-o cameră de hotel
purta pantofi verzi din piele de șarpe
și avea nasul turtit. Era o mulatră.
Cum venise aici, habar n-am.
părinții, bunicii purtaseră poate odată
în nări un inel.

Gura îi era ca o ventuză.
Sânii fierbinți ca niște pâini.
Ochii tulburi.
Îmi era trupul claviatura pentru dânsa.
Numai mâinile îi erau reci,
reci de gheață
și degetele cu vârfuri rotunde
alunecau pe mine ca boabe de struguri.

Îmi șoptea:
- La Peru mi-a fost amant un spaniol.
La Santa Clava avea plantații de zahăr.
Un altul cu favoriți în U.S.A.
cincizeci de puțuri cu petrol la Smakover,
dar amorul pentru pielea mea cafenie
s-a lichidat cu două destupări de pistol.

Am iubit la Brăila o mulatră.
M-a iubit?... M-a mințit?
Vedea - cine știe - în mine un altul?
Avea sâni fierbinți si mâini reci de gheață
Era prin noiembrie. Pe Dunăre dospea ceața.
În port la lumini de fanare
robii descărcau un vapor de lignit.

(selecţionerul lunii septembrie 2016 la

TIUKpoemul săptămînii

este Andrei Crăciun)