Mircea Ivănescu

Mopete și ipostazele

mopete scrie un poem despre mopete

stînd la masă în local, scriind aplicat

un poem despre mopete (mopete are pe masă un tom complicat

cu minunăţii despre evul mediu – şi pete

de cerneală pe degete, de mult ce-şi scoate notiţe).

mopete din poemul pe care îl scrie despre el însuşi

îşi face închipuirile lui despre dînsul şi

crede că este independent - însă bufniţe -

semne ale raţiunii îl pîndesc pe propria lui frunte,

pentru că ele ştiu că el e doar o creaţie

care depinde de orice mică aberaţie

a lui mopete, cînd vrea să se încrunte

fără motiv, şi îl uită, mopete s-a răsturnat

care din ei? el-celălalt? celălalt?

(selecţionerul lunii februarie 2017 la

TIUKpoemul săptămînii

este Iulian Băicuş)

 

Iulian Tănase

Despre tăceri

Există tăceri tot atît de albe şi tot atît de complicate

cît sentimentul de victorie al trupurilor carnivore ale lui Vayenas.

Tăceri melancolice şi tăceri nostalgice

tăceri discrete sau stridente

tăceri sacadate, precipitate, ca preludiile astmice ale morţii.

Tăcerile cărnii învinse, tăceri gestuale

tăcerea dinaintea ridicării cortinei

tăceri calde şi tăceri albe

tăcerile violet.

Şi tăcerile tale.

Tăcerile suprarealiste şi supranerealiste ale poeţilor

tăcerile tăcuţilor şi tăcerile tăcutelor dimineţi

tăcerile celei care tace şi decapitează lalelele

tăcerile lui Blaga mut ca o lebădă

tăcerile platonice ale lui Socrate

tăcerile pitagoreice

tăcerile infinite dinaintea primului cuvînt.

Tăcerile palmelor îmbrăţişate

tăcerile sărutului

tăcerile inegale ale paşilor tăi depărtîndu-se de mine

tăcerile pietrei luînd loc la Masa Tăcerii.

Şi tăcerile tale.

Tăceri gălăgioase, locvace, ipocrite

tăceri care nu pot să tacă

tăceri care îşi privesc cuvintele în oglindă şi zîmbesc.

Tăcerea crimei şi tăcerea pedepsei

tăcerile de lapte ale nou-născutului

tăcerile întunericului, tăcerea după-amiezilor de vară

tăcerile în aversă ale ploii

şi tăcerile albe şi alunecoase ale zăpezii.

Şi tăcerile tale.

Tăcerea spontană dintr-o sală de cinema, atunci cînd personajul principal al filmului moare absurd (dar necesar), lăsînd pe drumuri - pe drumurile de întoarcere spre casă - mai mulţi spectatori trişti şi neconsolaţi.

Tăceri orgolioase şi tăceri păcătoase îmbibate de dorinţă

tăcerea glonţului traversînd absent carnea mirată a victimei

tăcerile cuvîntului tăcere.

Tăcerile de nisip ale oglinzilor părăsite de priviri

tăcerile trupului părăsit de viaţă

tăcerile surde ale celor pentru care sunetul este doar un gest.

Şi tăcerile tale cînd te apropii de mine.

Tăceri vicioase

tăcerile transparente ale tristeţii

tăcerile dionisiace ale sîngelui

tăcerile sangvine ale iubirii

tăcerile monosilabice ale trădării.

Tăcerile numerelor perfecte, tăcerile cifrei 19

tăcerile lui 3, tăcerile lui plus infinit

tăcerile ceasului deşteptător.

Şi tăcerile tale atunci cînd te îndepărtezi de mine.

Tăcerile mecanice ale amorului închiriat la colţ de stradă

tăcerile superioare ale femeilor aparent inabordabile

tăcerile tactile ale gesturilor neutre.

Tăcerea din finalul unui roman, al unei poezii, al unui prieten

tăcerea de catifea verde şi neagră a ochilor tăi

tăcerile epidermice ale umerilor tăi albi cu care tai ferestrele în două.

Tăcerea mieilor, tăcerea Hotelului Lebăda

Tăcerea de cristal a lui Chick Corea & Gary Burton

şi, în fine, tăcerea umbrei mele apropiindu-se de fereastra ta.

(selecţionerul lunii februarie 2017 la

TIUKpoemul săptămînii

este Iulian Băicuş)

 

Mihail Sebastian

Cîntec incert

Nu tu erai în seară şi lumină, nu,

Ci amintirea numai sau poate anotimpul,

Abia te împlineşti din ceasul când te ştiu,

Şi te destrami odată – aerian – cu timpul.

Treci între două vieţi şi clipe inegale,

Împărăţind arar şi îndoielnic peste

Acest minut al arătării tale

Şi nu mai ştiu dacă seară sau amintire este.

Creşti în cuvântul meu şi în cuvânt descreşti,

Precum un zbor nesigur descumpănind pe ape.

De ce te pierzi aici şi-n care lume eşti

În clipa când te simt departe şi aproape?

(18 martie 1928)

(selecţionerul lunii februarie 2017 la

TIUKpoemul săptămînii

este Iulian Băicuş)

 

Nora Iuga

ghicit în cafea

milord

nu se mai poate concura

ceşcuţa japoneză este spartă

şi-n zaţul ăsta negru de cafea

a apărut un câine rău la poartă

 

tu crezi că muşchetarii vor veni

cu trei florete mari la butonieră

să-ţi spună că un nou poète maudit

s-a spânzurat aseară de-o jartieră

 

eroarea stă în movul cardinal

în care lorelei s-a deghizat

când un pescar beţiv dormea-n canal

visându-se un tigru eufrat

 

eşti osândit milord

să îţi cultivi

în fiecare zi muşcata roză

în raiuri caste printre şerpi naivi

cu talpa-ţi netezeşti apoteoza

 

mai mult ce rege şi-ar putea visa

când în triunghi s-a-ntunecat fereastra

milord

nu se mai poate concura

dă-ţi haina jos pune-o-n cuier şi basta

 

(selecţionerul lunii ianuarie 2017 la

TIUKpoemul săptămînii

este Florin Dumitrescu)