Matei Hutopilă

frații și surorile

alegorie

eram la un moment dat noi dar apoi au venit ei și

ne-au dat dumicați în gură gata mestecați și

ne-au pupat pe gură și

ne-au dat limba și credința lor și de toate

colorate și

niciodată n-au vrut să-nțeleagă că cum s-ar zice nu ai dreptul decît

asupra pamîntului de sub tine

și azi așa, mîine așa, țara noastră a rămas în noi

și atît

din huțulie au mai rămas numele de familie

și atît

(selecţionerul lunii august 2014 la

TIUKpoemul săptămînii

e O. Nimigean)

Dan Ciupureanu

În numele fratelui

Nu înțeleg de ce i se mulțumește lui Dumnezeu

nu ți-a dat nimic

i-o fi plăcut poezia cu îngerii care se masturbau în fața icoanei

așteptam împreună ca doi copii să pice și-al doilea turn

suntem la unison și de-aia-mi dă

poate există și-mi apreciază sinceritatea

s-o fi săturat și el de atîtea milogeli și mulțumiri

una-două cu doamne-ajută o avea și el problemele lui

mie mi-ar fi mai la îndemînă să mă rog fratelui meu

mi-a promis că ne ia casă la țară să plantăm roșii

l-am mințit că acesta va fi și visul meu

aș vrea doar să-mi cresc cîinele la curte

și să vezi cum e la umbră cu picioarele-n lighean.

(selecţionerul lunii august 2014 la

TIUKpoemul săptămînii

e O. Nimigean)

Adina Dabija

Minerii sunt sexy? – ciorapii mei de mătase în calea năvălitorilor!

Oh, dacă ar avea sîni de consistenţa salariilor,

minerii ar fi sexy,

oftează funcţionarul cu fundul revărsat

pe revista aceea.

Oh, dacă, în loc de cărbunii superiori pe care îi au

pe post de creier,

minerii ar avea cărbuni inferiori,

tipii ar fi într-adevăr sexy,

oftează femeile în faţa televizoarelor,

făcînd videosex la capătul lopeţilor cu care minerii

își extrag creierul şi apoi

ciomăgesc sticleţii care le blochează

revărsarea spre Bucureşti,

unde femeile îi așteaptă pentru a ieşi

la un film, la un pansat, la o lovitură de stat.

Eu lupt. Fac striptease pe autostrada Bucureşti-Piteşti,

și-mi arunc ciorapii de mătase în calea năvălitorilor.

(selecţionerul lunii august 2014 la

TIUKpoemul săptămînii

e O. Nimigean)

Emil Brumaru

Ne logodeam cu un inel din iarbă…

Ne logodeam cu un inel din iarbă…

Făcut pe-ascuns, doar Îngerul să ştie,

Şi fluturi în ciorchini, din flori ce-mbie,

În aer clocoteau, roua să fiarbă

Prin şanţuri sfîrîia de-atîtea pofte

Unse ca untdelemnul pe patlagini,

Apa fîntînilor din vis, cărată-n cofe

Scotea aburi de-argint, muind paragini

Numai de noi hălăduite-n taină;

Căci amîndoi eram în pielea goală

Şi bîiguiam cuvinte-abia iscate,

Cu sufletele într-o dulce halandală

Şi pipăindu-ne aripile din spate

Înfăşurate-atunci, semeţe, -n soare,

Ca nici o vidmă să nu ne doboare…

(din volumul “Ne logodim cu un inel din iarbă…”, Eis Art, 2008. Foto: VDN)

(selecţionerul lunii iulie 2014 la

TIUKpoemul săptămînii

e Veronica D. Niculescu)