CinemaTiuk (nr. 40)

Hoţul de cărţi (m.vklvsk)

Lupul de pe Wall Street (m.vklvsk)

Jeg (m.vklvsk)

Chestii intime (m.vklvsk)

Medicul (m.vklvsk)

Rolul (m.vklvsk)

Profu’ de geografie a băut globul (m.vklvsk)

Closer to the Moon (m.vklvsk)

CinemaTiuk

Mihail Vakulovski

„Rolul”

„Rolul” (Rusia, 2013) este o dramă filmată alb-negru, care poate fi considerată şi film de artă. Nicolai Evlahov, un actor rus, care are un succes nebun în Finlanda, unde locuieşte cu frumoasa lui soţie, devine tot mai neînţeles, refuzînd contract după contract, respingînd roluri mari, refuzînd să joace în cinematografie şi să meargă în turnee cu trupa sa de teatru. Toate i se trag de la o idee nebunească, dostoievskiană, cum ar zice psihologul care intenţionează să-l trimită în Viena la Freud.

Nicolai Evlahov află că a murit cel cu care seamănă foarte tare şi de care se simte legat printr-o istorioară ceva mai veche. Era război civil în Rusia (1919) şi trenul cu albgardiştii cu care fugea de roşii este capturat de aceştia. Comandantul care-i împuşca pe cei care i se păreau mai dubioşi ajunge în faţa lui, doar că observă că-i seamănă atît de tare încît parcă se uită într-un fel de oglindă, aşa că nu are putere să-l împuşte. Acum actorul Evlahov află că acel militar roşu a murit, aşa că nu rezistă tentaţiei să scoată teatrul în stradă, în viaţă, să joace un rol adevărat. Marele actor nu poate pierde „rolul” din viaţa reală, unde regizor e viaţa. Face rost de haine ca ale lui Ignat Plotnikov (ambii jucaţi de acelaşi actor, Maxim Suhanov), trece fraudulos graniţa şi îşi intră atît de bine în rol, încît începe să se poarte ca şi celălalt, să se mişte ca şi celălalt, să se folosească de drepturile celuilalt, să aibă visele celuilalt… Actorul şi-a intrat atît de bine în rol încît sfîrşeşte ca şi celălalt, doar că ultimul lui cuvînt e CORTINA.

Un film în care actorul refuză să joace pe scenă şi pleacă să joace pe scena vieţii, un film în care arta vrea să semene prea mult cu viaţa.

„Rolul”, Rusia, 2013

Regia: Konstantin Lapuşanski

Cu: Maxim Suhanov, Leonid Mozgovoi, Anastasia Şeveleva…

CinemaTiuk

Mihail Vakulovski

„Profu’ de geografie a băut globul”

„Profu’ de geografie a băut globul” este unul din cele mai bune filme ruseşti din 2013, care, deşi a apărut doar la sfîrşitul anului, deja a cucerit multe premii naţionale şi cîteva internaţionale (în Germania, Franţa, Polonia). Filmul (foarte bine primit şi de critica de specialitate, şi de public) este regizat de Alexandr Veledinski, iar scenariul este făcut după romanul cu acelaşi nume al lui Alexei Ivanov, apărut în 2003. Filmul începe foarte impresionant. Un om e prins în tren fără bilet şi nu vrea să plătească amenda. E scos într-o gară, unde îşi ia o bere, în spatele lui fiind un afiş mare pe care scrie „Fericirea nu e peste munţi” (în tren un cerşetor cîntînd „Sunt liber” de Kipelov). E un fost profesor universitar, biolog, care – fiind concediat, din cauza băuturii – îşi caută de muncă. Se angajează la o şcoală din provincie ca profesor de geografie (post liber, de), deşi directoarea adjunctă nu-l simpatizează deloc. Rolul principal e jucat de Constantin Habenski, ales chiar de Alexei Ivanov (scriitorul spune că Habenski seamănă cu omul de pe coperta primei ediţii a romanului), deşi actorul e mai în vîrstă decît protagonistul lui din carte. Apoi, acţiunea în film are loc în actualitate, nu în anii ’90, în rest, scenariul filmului rămîne fidel textului literar. După ce se angajează la şcoală, profu’ îi spune soţiei că dacă ar păstra tot salariul său – şi n-ar bea, n-ar fuma, n-ar mînca şi ar aduna absolut totul – ar reuşi să adune bani pentru o maşină rusească în 152 de ani. Profu’ de geogra e dus de val, ca atunci cînd se trezeşte pe-o barcă, dus de valuri, şi trăieşte dezastrul pe toate planurile: social, profesional, familial. Soţia îi spune că nu-l iubeşte (şi-i arată asta clipă de clipă), la şcoală se luptă cu directoarea adjunctă, cu elevii şi cu propriile idei. Cel mai bun prieten, cu care bea şi deapănă amintiri din trecut, are un roman de dragoste cu nevasta lui, banii abia-i ajung pentru băut şi fumat (şi bea şi fumează, inclusiv la şcoală), iar singurătatea îl copleşeşte, unicul om cu care se înţelege fiind fiica lui, căreia-i citeşte poveşti înainte să adoarmă.

O dramă rusească actuală & contemporană, pe care – cel puţin din punct de vedere social – o înţelegem perfect şi noi, căci şi la noi un profesor de liceu nu prea poate să adune bani de casă sau maşină din salariu, şi elevii noştri-s cam ca elevii ruşi ş.a.m.d.… Filmul e social-psihologic, dar are multă acţiune, un subiect foarte bine gîndit, o regie impecabilă, actori care-şi joacă foarte bine rolurile (inclusiv copiii!). Iar muzica filmului e realizată de membrul formaţiei rock Aquarium, un fel de Phoenix al ruşilor, o trupă cult care, în comparaţie cu Phoenix, a fost mereu actuală şi în vîrful tuturor topurilor, de la apariţie şi pînă acum. În afara muzicii pe care a prelucrat-o Alexei Zubarev, mai auzim şi multe alte piese ruseşti celebre, de la clasice şi rock la şanson. Nu vă povestesc filmul şi nu vă spun cum şi dacă se descurcă profu’ pînă la urmă, pentru că e un film care merită văzut. Vizionare utilă!

„Profu’ de geografie a băut globul”/Географ глобус пропил (Dramă, Rusia, 2013)

Regie: Alexandr Veledinski

Cu: Constantin Habenski, Elena Leadova, Al. Robak…

CinemaTiuk

Mihail Vakulovski

Medicul

„Medicul” e o dramă social-existenţială făcută de regizorul de teatru Vladimir Pankov, după piesa cu acelaşi nume al Ilenei Isaeva, piesă scrisă pe baza unor istorii adevărate, din cariera unui medic rus, Andrei Gherner. Filmul e şi musical, iar compoziţiile sunt realizate de acelaşi Vladimir Pankov. Ruşii l-au etichetat oficial drept comedie, dar o fi comedie în stilul medicului Cehov, ale cărui „comedii” erau mai mult de plîns decît de rîs.

Personajul principal este Andrei, un medic tînăr, trimis după absolvirea facultății într-un spital sătesc. Viitorii colegi îi fac o primire tradiţională – îl îmbată şi îl culcă într-o cadă. De aici încolo tînărul medic munceşte, adică face cunoştinţă cu realităţile din sistemul medical rusesc (foarte apropiat de cel românesc, de altfel): lipsa medicamentelor şi a aparaturii, medici blazaţi şi corupţi, pacienţi demenţi ş.a.m.d. Filmul are un narator – Andrei matur, care ori e la microfon, ori se învîrte printre personajele din trecutul lui, printre care şi… el în tinereţe. Aici se vede mîna de regizor teatral a lui Vladimir Pankov, care controlează cu multă îndemînare şi profesionalism scenariul. Îmi place cum descoperim problemele sistemului sanitar – prin cazuri concrete, filmul fiind împărţit în părţi, ca-n literatură. La cîteva săptămîni după ce descalecă-n sat, chirurgul Andrei e chemat – urgent – să ajute o femeie să nască, pentru că popularul ginecolog Roma dispare exact cînd e cea mai mare nevoie de el. Între două infirmiere se scremea şi urla o femeie, în picioare, „pentru că aşa e ajutată de legea gravitaţiei”, a explicat bătrîna infirmieră, „e adevărat că nu prindem mereu copilul”, a adăugat ea (umor rusesc, la ce vă aşteptaţi?). Chestii de Tolstoievski, cum ar veni. Filmul ne copleşeşte cu istorioare foarte dure, violenţe, situaţii cinice, ironie rusească, mai neagră decît orice ironie neagră englezească.

Filmul e artistic, dar poate fi văzut şi ca un manifest social, pentru că în „Medicul” explodează – cîntat, ţipat, povestit, jucat şi trăit – toate problemele social medicale ale Rusiei contemporane, un realism magic rusesc. Practic e o istorie metonimică a ţării, cum ar zice Vîsoţkii – „căci toată istoria ţării e istoria bolii”. O dramo-comedie plină de perle memorabile şi de istorioare cu tîlc, un film de văzut neapărat.

Medicul/ДОКТОР (Rusia, 2013)

Regia: Vladimir Pankov. Cu: Andrei Zavodiuk, Alisa Estina, Pavel Akimkin…