Victor Ţvetov

 

puzzle

stau cu mama în acelaşi pat la ai mei 22 la ai ei 44

sub aceeaşi plapumă pe spate lipiţi cu umerii şi picioarele

privim televizorul talk-show-uri ieftine şi neinteresante

stau cu mama

încerc să zic cel din stânga nu avea dreptate

şi că baba o fost chemată să facă scandal

şi nimic nu se întâmpla măcar nu clintim

îl aşteptăm pe tata să vină

şi eu să fiu în centru

lipiţi bine unu de altul

ca un puzzle

 

 

(selecţionerul lunii martie 2014 la

TIUKpoemul săptămînii

e Alexandru Vakulovski)

 

 

Ion BUZU

Rigor mortis

Taică-meu îmi spune să vin deoparte,

are să-mi vorbească ceva.

Îmi spune că este o găină moartă

într-un sac de polietilenă

şi trebuie să o arunc în pîrău, în noaptea asta,

cîinii ce vagabondează pe acolo au să o mănînce.

De îngropat e imposibil, pămîntul e îngheţat.

Îmi zice că a rămas afară şi a îngheţat, acum

trebuie să scăpăm de ea.

Au trecut 3 zile şi tot nu am aruncat pasărea moartă;

apoi într-o noapte, la ora 2,

am ieşit din casă, mi-am îmbrăcat fesul,

am pipăit sacii cu gunoi şi simt într-unul

ceva tare, e trupul găinii în starea de rigor mortis,

apuc sacul şi mă furişez pe stradă în şlapi,

nu văd nimic şi încerc să ghicesc drumul spre pîrău,

sper să-l nimeresc;

merg din ce în ce mai grăbit,

încep să mă gîndesc cum o maşină va opri lîngă mine

şi tipii din ea mă vor prinde cum încerc să scap de cadavrul ăsta,

mă apuc de fugit,

o iau printre ierburi mari şi uscate,

un şlap se împiedică de ele şi rămîne în urmă,

nu mă opresc, fug cu un picior desculţ,

trebuie să scap de cadavru,

mă opresc undeva de unde se aude cum curge apa,

cred că ăsta e locul,

arunc trupul păsării în starea de rigor mortis,

acesta se rostogoleşte zgomotos,

cîţiva cîini se apucă de lătrat, eu mă culc la pămînt

şi aştept pînă se potolesc;

mă ridic şi pornesc spre casă

gîndindu-mă

al cui cadavru va fi următorul,

aruncat în pîrău, pe furiş, la 2 noaptea,

pentru cîinii care vagabondează pe aici.

(selecţionerul lunii martie 2014 la

TIUKpoemul săptămînii

e Alexandru Vakulovski)

 

Nicoleta Papp

pastel

se aud salvările

cum îşi fac loc

ca nişte clopote

care bat la ore fixe

de trei ori

ceara se prelinge pe

lumânări

când

vântul adie

printre ferestre

se rup cu degetele

cele ce au fost

suliţe întoarse

 

(selecţionerul lunii martie 2014 la

TIUKpoemul săptămînii

e Alexandru Vakulovski)

 

 

Hose Pablo

D i m i n e a ţ a

toate dimineţile mele

au fost nişte cârtiţe care m-au înspăimântat

au fost straşnice ca

o înghiţitură de vodkă ca o auroră boreală

pe care nimeni dintre voi n-a văzut-o

 

dimineţile mele au fost pătrate dreptunghiulare şi triunghiulare

mirosind a portocală mirosind a beţii crâncene

mirosind a sămânţă proaspăt împroşcată în gură

un miros fad – aducând a nimeni

dimineţile mele se zbat acum într-o toaletă de ţară

unde numai hârtia tăvălită într-un ungher dictează regulile

numai dezgustul este marele Rege şi marele Mântuitor

acum eu primesc ajutor de la instanţe

vorbesc despre

viermii din carnea mea care mă fecundează

care încearcă din răsputeri să mă menţină în viaţă

chiar dacă voi aţi leşinat şi aţi căzut ca nişte bârne la pămînt /

/ dimineţile mele /

sunt împrăştiate pe glob ca şi cum

nişte zaruri ar fi împrăştiate pe o masă plină de sânge

eu nu sunt idiot aşa că pot să văd cum dimineţile mele

se fut între ele iar eu sunt Plodul lor Adevărat

 

 

noaptea se învârte în jurul meu aşa proaspătă / îmi înclei telefonul mobil

ca să sun dimineţilor mele

se aşterne frica se întorc datoriile se concepe sfârşitul lumii

dimineţile mele curăţă o portocală putrezită pe dinlăuntru

dar nimic nu zgârie nimic nu pătrunde în sânge / în stomac

la fel de sigur ca dimineţile mele

nu e nevoie să mor / nu vreau să mă nasc din nou

nu e nevoie să apuc literatura de gât

vreau să ştiu doar că noaptea asta îmi este fidelă

detest şi voi milita împotriva ciorapilor murdari

împotriva obiectelor din cameră care te ignoră

împotriva dimineţii care te surprinde

împotriva celor care spun: nu mai vreau să beau

şi mai ales nu-mi place când iubirile mi se strecoară sub piele

pătrund direct în centru

dimineţile mele scormonind într-o rană aproape închegată

dimineţile mele parcând aşa atent într-o noapte geroasă

de parca s-ar crede utile

 

 

 

dimineaţa e un mic dans care mă învăluie

care se desfăşoară în jurul meu iar eu nu mă pot mişca

au căzut stele / m-am masturbat / mi-am pus o dorinţă

sunt tolănit în pat şi cred că-i moartea aproape

îmi imaginez că duc gunoiul şi viaţa e un reboot

amintirea se înfăşoară în jurul gâtului meu ca şi cum

dimineţile mele încă n-au apăsat DELETE

ca şi cum încă nu m-au vomitat

puritatea domină acest spaţiu plin de grăsime

eu caut un vierme lungit pe trupul cuiva

se cunosc planete / se învârt neuronii în jurul meu

dimineţile mele fac Mega Party iar eu sunt injectat în vinele unui bolnav

se aştern regretele peste mine

ca o crustă pe care o tot freci / de care vrei sa scapi

eu nu ştiu ce însemnaţi voi pentru mine

oare / dimineţile mele / nu sunteţi un gândac pe care

l-ar strivi un om rău

dimineţile mele le ascund sub limbă / sub pat

sub orice pereche de chiloţi plini de sămânţă uscată / sub orice pachet de ţigări

aruncat îndărăt / sub amintirile mici şi plăcute

dimineţile mele mă învăluie ele mă agresează / ele mă Fecundează

(selecţionerul lunii martie 2014 la

TIUKpoemul săptămînii

e Alexandru Vakulovski)