CinemaTiuk!

Cele mai bune filme ruseşti din 2012 (v.ernu)

„Minte-mă frumos” (m.vklvsk)

„Poziția copilului” (m.vklvsk) 

Vasile Ernu

 

Cele mai bune filme ruseşti din 2012

 

2012 nu pare un an deosebit pentru cinematografia rusă. Cel mai important eveniment cinematografic al anului 2012 în Rusia a fost finalizarea multaşteptatului film regizat de Aleksei German – „E greu să fii Dumnezeu”. Lista de mai jos este o selecţie subiectivă (dar am ţinut cont şi de recomandările unor critici de film pe care-i urmăresc), iar ordinea este aleatorie.

 

0. Trudno bîti bogom. Istoria Arkanskoi rezni / Hard to be a God. History of the Arkanar Massacre – regia Aleksei German.

Este cel mai aşteptat film rusesc din ultima perioadă. Aleksei German este poate cel mai mare regizor rus în viaţa (alături de Sokurov) şi este preferatul meu. Cine a văzut „Prietenul meu Ivan Lapşin”, „20 de zile fără război” sau „Hrustalev, maşina!” ştie despre ce vorbesc. La acest ultim film se lucrează de 12 ani şi de cîţiva ani e tot anunţat: „filmul e aproape gata”. Anul acesta (2012) însă chiar a fost văzut de un cerc restrîns, iar lansarea este anunţată în 2013, undeva pe la un festival mare. Cei care l-au văzut spun că avem de-a face cu o capodoperă, iar unii chiar îl compara cu filmul lui Andrei Tarkovski – „Andrei Rubliov”. Mă rog, eu nu cred că ţine comparaţia însă cu siguranţă vom vedea un film mare. Filmul este făcut după cartea fraţilor Strugaţki care poate fi citită şi în română. Să sperăm că îl vom putea vedea anul acesta la TIFF. Eu încă nu l-am văzut, dar sper să “fac rost” de el cît de curînd.

 

1. Jîti/Living – regia Vasily Sigarev.

Un regizor tînăr care vine dinspre teatru. Este la cel de-al 2-lea sau film (a debutat cu „Volciok” / „Titirezul”, 2009) şi este poate cel mai bun film rusesc de anul acesta (German e dincolo de orice categorie). E premiat, lăudat de critică şi cu priză la public. Sigarev se anunţă a fi un regizor important. O să-l urmăresc.

 

2. Ea toje haciu / Şi eu vreau – Alexei Balabanov.

Balabanov este deja un clasic. Din 2 în 2 ani vine cu ceva nou şi de fiecare dată e altceva. La Balabanov îmi place lipsa totală de aere elitiste, ifose intelectualiste şi pretenţia că face “artă”. El face filme bune pentru “popor” şi nu merge la festivaluri. E tipul de regizor care la noi lipseşte. Cine nu a văzut nimic regizat de el recomand „Gruz 200” / „Cargo 200”. Ne place sau nu ne place, Balabanov e un regizor care a marcat cinematografia rusă în ultimii 15 ani. La ruşi acest lucru poate fi verificat simplu: în momentul în care oamenii de rînd dau replici din filmul unui regizor putem vorbi deja de un clasic. Din filmele lui Balabanov se dau demult replici cu aşa numitele “fraze înaripate”. Acest film nu este unul dintre cele mai reuşite filme ale lui Balabanov, dar povestea este bună. În film joacă şi Garkuşa, aşa că avem muzică bună (solistul trupei Aukţion, cu care am făcut acum cîţiva ani un CD la „Născut în URSS”).

 

3. V tumane / În ceaţă – regia Serghei Lozniţa.

Acum 2 ani făcea valuri cu filmul său de debut – „My Joy”. De ştiut: Lozniţa este un regizor care a făcut multe filme documentare foarte bune. Acum vine cu un film despre război care a luat premiul critici (FIPRESCI) la Cannes. Filmul este şi despre partizani, război, colaboraţionism etc. Pe “patrioţi” i-a deranjat foarte tare faptul că partizanii ruşi colaborează în film cu fasciştii. S-a lăsat cu scandal, fireşte. Filmul însă este despre cu totul altceva. Merită văzut. Important: operatorul filmului este Oleg Mutu.

 

4. Posledneea skazka Ritî / Ultima poveste a Ritei – regia Renata Litvinova.

Renata Litvinova este o actriţă foarte apreciată în Rusia. E o actriţă specială, puţin prea elegantă pentru a deveni foarte populară. Însă “lumea bună” o place. Acum vine cu un film în regie proprie. Eu o bănuiesc că este foarte influenţată de o regizoare genială: Kira Muratova. Şi chiar dacă Renata nu e Kira, filmul merită văzut. Are ceva deosebit şi o imagine foarte bună. Personal nu cred însă că Litvinova va face carieră în regie. Dar cine ştie… Muzica este făcută de Zemfira, o cîntăreaţă foarte talentată.

 

5. Orda / Hoarda – regia Andrei Proşkin.

Văzut, plăcut. Filmul e făcut bine din punct de vedere tehnic, cu toate că nu am înţeles clar ce a vrut să zică cu povestea asta. Hoarda de aur, sec. XIV, viaţa “normală” a hanului. Obiceiuri, decoruri, chipuri stranii, dar vizual arată bine. Se tot omoară între ei, dar mama e elementul care ţine puterea în frîu. Mama hanului orbeşte la un moment dat şi hanul cere să fie aduşi toţi vrăjitorii şi vracii din Imperiu. Nimeni nu reuşeşte să o vindece. Merg în knezatele ruseşti şi îl aduc pe cel mai mare “vrajitor al ruşilor”: Mitropolitul Moscovei Alexei. Aici e speculată relaţia creştini ortodocşi – păgîni, dar nu foarte deranjant ca la alte filme de pe filiera conservatoare pravoslavnică. O să placă mediului tradiţionalist de la noi. Alexei se pare că nu rezolvă problema, dar Hoarda pînă la urmă se autodistruge…

 

6. Belîi tigr / Tigrul alb – regia Karen Şahnazarov.

Şahnazarov a făcut în anii 80 cîteva filme geniale. Recomand „Curierul” şi „Oraşul Zero”. A mai făcut cîteva filme bune, dar şi-a pierdut din forţă. A regizat şi destule filme slabe în perioada postsovietică. Acum vine cu un film despre război al cărui erou este un tanc supranumit Tigrul alb. Ştiu că filmul este propus să reprezinte Rusia la Oscar. Nici o şansă…

 

7. Kokoko – regia Avdodia Smirnova

Intelectuali, provincie, centru. Curge bine, temă bună. Ceva lipseşte, dar nu ştiu ce.

 

8. Dirijorul – regia Pavel Lungin

Lungin e cunoscut la noi pentru filmele „Ţarul” şi „Insula”. Eu cred însă că „Taxi Blues” este cel mai bun film al sau. Lungin face filme tot mai frumoase, dar merge într-o direcţie care mie nu-mi place prea mult. Important e însă faptul că Lungin explorează teme mari. În ultimul film avem un artist, un tată, un copil, un terorist. Toţi sînt legaţi între ei şi totul se întîmplă în Israel. Muzica este bună: „Patimile după Matei” sună foarte bine. De fapt, muzica este elementul cheie.

 

9. Izmena / Betrayal – Kiril Serebrennikov.

Serebrennikov este şi regizor de teatru. În 2008 a regizat un film bun pe care l-am văzut recent: „Iurev deni”. „Izmena” este un film şi mai bun. Familie, relaţii, trădare, schimbare, dramă. Filmul a fost premiat la festivalul de la Veneţia.

 

10. Vechnoe Vozvraschenie / Veşnica reîntoarcere – regia Kira Muratova.

Am mai povestit cu alte ocazii de Kira Muratova. Este născută în Basarabia, la Soroca (1934), şi are un obicei bun: toate filmele şi le face la studioul de film Odessa. Practic este un film ucrainean, pentru că este produs în Odessa pe bani ucraineni. Actorii însă vorbesc în limba rusă, cu actori ruşi, iar Kira Muratova este rusoaică şi încă una genială. Filmele ei nu sînt uşor digerabile şi nici nu se găsesc prea lejer, dar merită efortul. Pe acest ultim film încă nu l-am văzut, dar Muratova nu face filme proaste. Şi de ceva vreme are o pasiune pentru actriţa Renata Litvinova (de care am vorbit mai sus). Kira Muratova este un regizor de talia lui Fellini sau German, aşa că merită să faceţi “săpături” în căutarea filmelor ei.

 

11. Daneţ deli / Dansul Deli – regia Ivan Vyrypaev.

Despre film mi-a spus amicul Vladimir Bulat, care ştie bine ce se întîmplă în Rusia în domeniul artelor. Iată ce zice el (şi mulţumesc pentru informaţie): Ivan Vyrypaev e unul dintre “copiii teribili” ai cinema-ului rusesc. ”Euforia” lui a rulat și la București. Acum a revenit, în 2012, cu „Dansul Deli” – care m-a încîntat; este o transpunere ”teatrală” în film a 7 filmulețe scurte, pe care le unește o discuție (de fapt) despre dansul contemporan, discuție care copleșește moartea celor apropiați, iubirea, suferința, trădarea, tragediile lumii…

Mihail Vakulovski

 

„Minte-mă frumos”

 

„Minte-mă frumos” este o comedie românească foarte frumoasă şi actuală, cu personaje de aici şi acum, pe care le putem întîlni pe stradă, cum ar veni, cu un subiect haios, virtualo-existenţial, artişti faini, cu mult umor şi bine făcut. Mie îmi plac filmele româneşti din ultima vreme, aşa că am rămas plăcut surprins cînd am văzut la casa de bilete că mai e un singur loc; noroc că îmi comandasem locurile dinainte, pe net. Publicul a avut dreptate să aleagă să vină la film, pentru că s-a rîs în continuu în sală, e adevărat că uneori se rîdea şi de cîte un rîs mai creţ (ştiţi voi). Un nou film cu Andi Vasluianu în rolul principal, genial, ca de obicei, dar cu totul altfel decît în celelalte filme, primul cu care îţi vine să-l compari fiind, fireşte, recentul „Despre oameni şi melci”, considerat de către regizor comedie, dar care e mai degrabă o tragi-comedie. Comedie-comedie e „Minte-mă frumos”, un film la care rîzi de povestea filmului, de jocul actorilor, de glumele şi mişto-urile atît de româneşti, de situaţiile în care cad personajele… În centrul naraţiunii sunt patru tineri care se află la început de carieră, fireşte, dar fiecare se visează altcineva. Toni, un haker foarte activ, jucat de Marius Damian, agaţă pe facebook o super tipă, crede el – aşa cum ea crede că a agăţat un tip foarte simpatic. De fapt, şi unul, şi celălalt mint, punîndu-şi la avatar poza celui mai bun prieten – el a lui Dani, interpretat de Andi Vasluianu, iar Oana (Antoaneta Zaharia) – a Danei (Diana Dumitrescu). El zice că e broker, iar ea – că ePR. De fapt, el lucrează la o firmă de cablu, iar ea învaţă arta cofetăriei. Cînd lumea virtuală devine prea strîmtă, cei doi tineri durdulii îi roagă pe prietenii lor mai arătoşi să se ducă la întîlnire în locul lor şi aşa se întîlnesc Dani (în timpul liber – gigolo) şi Dana. Ce se întîmplă mai departe – aflaţi dacă vă duceţi la film – merită! Vizionare plăcută!

 

România, 2012

Scenariu: Adrian Lustig

Regia: Iura Luncaşu

Cu: Andi Vasluianu, Diana Dumitrescu, Antoaneta Zaharia, Damian Marius, Loredana Groza…