Miercuri, 14 noiembrie, ora 19.00

SALA MARE

Teatrul Naţional Bucureşti

Băiatul din ultima bancă

de Juan Mayorga

traducerea: Luminiţa Voina-Răuţ

Distribuţia:

Germán /  Mihai Călin

Juana, soţia lui Germán / Brânduşa Mircea

Rafa, tatăl / Dan Tudor

Ester, soţia lui Rafa / Diana Dumbravă

Claudio, elevul lui Germán / Rareş Florin Stoica

Rafa, elevul lui Germán / Andrei Chiran

Regia: Theodor Cristian Popescu
Scenografia: Liliana Cenean, Ştefan Caragiu

Durata: 2h (fără pauză)

„Profesorul de literatură Germán (Mihai Călin) îşi urăşte sincer elevii, aproape analfabeţi funcţional, ale căror compuneri despre cum şi-au petrecut sfârşitul de săptămână le citeşte oripilat. Până când descoperă o lucrare, a lui Claudio cel din ultima bancă (Rareş Stoi­ca), încheiată cu «va urma», în care tânărul îşi povesteşte propriile înclinaţii voyeuriste faţă de familia colegului său, Rafa (Andrei Chiran). Evident, ultima bancă e locul din care vezi tot şi nu eşti văzut de nimeni. Germán se transformă, încetul cu încetul, într-un maestru al lui Claudio, pe care încearcă să-l înveţe să privească viaţa celorlalţi ridicând-o la grad de ficţiune (tema privirii e introdusă iniţial şi susţinută ulterior şi de faptul că soţia lui Germán, Juana – Brânduşa Mircea –, se ocupă de o galerie de artă mai mult sau mai puţin conceptuală, fără succes). Asta, în timp ce existenţa familială a lui Rafa, a mamei lui, Ester (Diana Dumbravă), şi a tatălui, Rafa «cel mare» (Dan Tudor), se desfăşoară pe coordonatele clasice ale bur­gheziei capitaliste modeste; piesa, însă, mizează pe o fundamentală ambiguitate – ceea ce «joacă» familia lui Rafa este ceea ce vede Claudio (estetica bate faptele), evoluând echilibristic de la voyeurismul iniţial spre constructul ficţional (dacă realitatea, până la urmă, se răzbună pe literatură rămâne discutabil).

Iulia Popovici (Observatorul cultural – nr. 613/ 2012)

Luni, 12 noiembrie, ora 19.00

SALA MARE

Teatrul „Sică Alexandrescu”, Braşov

Absint

de Magda Fertacz

Traducerea: Luiza Săvescu

Distribuția: 

Karolina / Iulia Popescu

Mama / Viorica Geantă-Chelbea

Tatăl / Mihai Bica

Aproape soțul / Marius Cordoș

Copilul din burtă / Demis Muraru

Un câine șchiop / Ciprian Mistreanu

Regia: Claudiu Goga

Scenografia: Lia Dogaru

Durata: 1h 50’ (fără pauză)

„Se prea poate ca, într-o altă lectură scenică, Absint să fie percepută drept expresia unui mal de vivre greu de localizat, imposibil de combătut, un fel de in the mood for dying cu valoare exponenţială, în care s-ar regăsi generaţia Karolinei, tânăra cool ce şi-a pus capăt zilelor încă înainte de a fi intrat în scenă. Departe de a lua forma unui manifest agresiv şi monocord, Absint – cel montat în premieră de Claudiu Goga la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov – este totodată ceva mai mult şi ceva mai puţin de-atât. Aş spune că, înainte de orice, e o poveste despre  încercarea eşuată de a vieţui pur şi simplu, aşa cum o fac, după toate indiciile, părinţii şi toţi ceilalţi din anturajul Karolinei. Cei care trăiesc, adică, fără orizont şi fără să-şi adreseze vreodată întrebarea: Oare ce n-a fost bine?. De aici, spaţiul amplu acordat de regizor registrului domestic, scenelor de infern conjugal, traiului cotidian al unei familii câtuşi de puţin cool. De aici, tonul nu scrâşnit, ci amar-ghiduş al spectacolului, preaomenescul atotizbăvitor pe care îl emană mai ales portretele părinţilor, graţie acestor minunaţi actori care sunt Viorica Geantă-Chelbea şi Mihai Bica.”

Andreea Dumitru (Teatrul Azi – nr. 3, 4 / 2012)

Marţi, 13 noiembrie, ora 19.00

SALA MARE

Teatrul de Comedie Bucureşti

Spiritul de familie

de Eric Assous

traducerea: Radu Beligan şi Liviu Dorneanu

Distribuţia:

Ivan / Marius Florea Vizante

Mathilde / Lamia Beligan

Francky / Marius Drogeanu

Nicole / Dorina Chiriac

David / Sandu Pop

Christelle / Delia Seceleanu

Thalia / Mirela Zeta

Regia:  Radu Beligan
Decorul: Puiu Antemir
Costumele: Lia Manţoc

Muzica: Răzvan Diaconu

Durata: 1h 50 min (fără pauză)

„Ingredientele principale sunt cele ale majorităţii comediilor: minciuna, lucrurile ascunse, vinovăţia, aspectele mai puţin plăcute ale vieţii unui cuplu. Este vorba şi despre dificultatea de a comunica. Cei trei fraţi se iubesc, sunt solidari, dar fiecare are ceva de reproşat celuilalt. În situaţia neplăcută în care se află fiecare, susţinut de ceilalţi doi, încearcă să-şi salveze pielea. Încurcătura rocambolescă este însoţită de neîncredere, nervozitate, gelozie şi este susţinută în mod egal de protagonişti, fiecare dintre ei îmbogăţind intriga. Éric Assous a creat personaje recognoscibile de către spectator, care îi seamănă sau seamănă celor din jurul lui.

În spectacolul Teatrului de Comedie, jalonat, de la un capăt la altul de hohote râs, se remarcă ritmul susţinut al acţiunii, care nu permite tensiunii să scadă niciun moment, balul perfect orchestrat al replicilor, prospeţimea montării care au caracterizat şi creaţiile regizorale anterioare ale maestrului Beligan. Umorul lui Éric Assous se întâlneşte cu cel al regizorului, iar rigoarea acestuia din urmă se răsfrânge în modul magistral în care a condus jocul actorilor. Succesul unui spectacol stă în chimia dezvoltată între actori, în nuanţarea jocului în această comedie de situaţie care depăşeşte gagurile facile şi primul nivel de umor.”

Victoria Anghelescu (cotidianul.ro – 25 martie 2012)

Duminică, 11 noiembrie, ora 19.00

SALA MARE

ArCub, Centrul de Proiecte Culturale ale Primăriei Municipiului Bucureşti

Cină cu prieteni

de Donald Margulies

traducerea: Irina Velcescu

Distribuţia:

Beth / Cerasela Iosifescu

Tom / Vlad Zamfirescu

Karen / Nadiana Sălăgean

Gabe / Marius Cordoş

Regia: Claudiu Goga

Scenografia: Lia Dogaru

Durata: 2 ore (fără pauză)

„Ca şi în scriitură – autorul Donald Margulies a practicat şi arta colajului – şi în spectacol, fiecare situaţie presupune o reasamblare a aceloraşi piese de puzzle, care îşi schimbă mereu desenul în funcţie de poveste şi de cei pe care îi implică direct. Cu aceiaşi protagonişti, puşi în alt context, în doi, în trei, în atâtea combinaţii care să poată nuanţa o infinitate de atitudini, de gânduri, de ce se spune şi de ce se simte cu adevărat, de ce se face şi de ce trebuie amendat. Chiar dacă există mereu un previzibil în această ţesătură, mi se pare că tocmai aici stă istoria piesei şi miza unui regizor subtil şi împătimit de arta actorului cum este Claudiu Goga. Performanţa regizorului este susţinută de performanţa actorilor. Nimeni nu caută un ce nemaiauzit, ci un cum al rafinamentului şi al creaţiei. Când spun nimeni, mă gândesc la acest autor inteligent şi la acest regizor cu clasă. 

Claudiu Goga construieşte cu o minuţie fantastică, cu fiecare actor, personajul acestuia. Fără trucuri, fără aproape nimic care ar putea să aducă pe scenă un detaliu, un şablon, o intenţie din alte roluri. E ca şi cum ar modela o plastilină nouă, proaspătă, neobosită de alte frământări. Iar Cerasela Iosifescu, Vlad Zamfirescu, Nadiana Sălăgean şi Marius Cordoş – pentru prima oară în această formulă pe scenă – simt că regizorului îi pasă de arta lor, de ce poartă în ei şi nu au scos la suprafaţă până acum.”

Marina Constantinescu  (România literară  - nr. 7/ 2012)