Vineri, 25 noiembrie, ora 19.00

SALA MARE

Teatrul Naţional Bucureşti

Tectonica sentimentelor

de Eric-Emmanuel Schmitt

Traducerea: Alice Georgescu

Distribuţia:

Diane / Ilinca Goia

Richard / Liviu Lucaci

Doamna Pommeray / Tamara Creţulescu
Rodica / Carmen Ionescu

Elina / Valentina Zaharia

Regia: Nicolae Scarlat
Scenografia: Ştefania Cenean

Durata: 2h 30’ (cu pauză)

„Totul porneşte de la orgoliu, care dă naştere la o concurenţă în... dragoste. Or, la dragoste «ajungi numai prin umilinţă».

Suntem în faţa unor ravagii provocate de o tânără ambiţioasă, Diana, atunci când îşi imaginează că Richard nu o iubeşte suficient de mult. Implicaţiile le vizează pe cele cinci personaje ale piesei. 

Repercusiunile se ţin lanţ, iar viaţa fiecăruia este zdruncinată în momentul în care sentimentele îşi schimbă cursul. Este o comedie crudă, dar contradicţiile iau amploare şi încep a fi dezghiocate raporturile amoroase. Spectatorul este implicat, fără voia sa, emoţional.

Nicolae Scarlat a potrivit foarte bine interpreţii pe roluri: Ilinca Goia, Liviu Lucaci, Tamara Creţulescu, Carmen Ionescu şi Valentina Zaharia. Spectacolul îi pune încă o dată în valoare pe primii patru actori, dar reprezintă şi «botezul» pe scena profesionistă a Valentinei Zaharia, tânăra care convinge datorită talentului şi perseverenţei cu care şi-a realizat personajul.”

Maria Sârbu (Jurnalul naţional, 26 noiembrie 2009)

Joi, 24 noiembrie, ora 19.00

SALA MARE

Teatrul „Nottara”, Bucureşti

Omul hazardului

de Yasmina Reza

Traducerea: Violeta Popa

Distribuţia:

Marta / Catrinel Dumitrescu

Paul Parsky / Emil Hossu

şi Mircea Diaconu, George Alexandru, Constantin Cojocaru, Ruxandra Sireteanu, Bogdan Vodă, Doru Mareş, Cristina Florea, Cosmin Ardeleanu, Vasile Barbos, Beatrice Peter

Regia: Cristian Juncu
Scenografia: Cosmin Ardeleanu

Video design & VJ: Cinty Ionescu

Durata: 1h 20’

„În trenul de Frankfurt, un cunoscut scriitor, ajuns la vârsta dificilă, acrit, şi o femeie între două vârste, ingenuă îndrăgostită de opera lui, înlănţuie o serie de monoloage interioare. El, despre viaţa şi opera sa, ea, despre propria viaţă şi despre opera lui. Abia în final, cei doi ajung să dialogheze. [...]

Emil Hossu, în rolul domnului Paul Parsky, are toate datele personajului, de la prestanţa scenică la vocea modulată, care permite trecerea firească de la amar, cuvântul des repetat ce-i defineşte starea de spirit, la enervare; de la urmele de satisfacţie, la îngrijorarea oarecum ipohondră legată de starea tranzitului său intestinal; de la mirarea uşor dispreţuitoare pentru călătoarea care nu citeşte, la interesul crescând pentru femeia care, în sfârşit, scoate din geantă ultimul său roman. Interes dublat de nelinişte, de curiozitate.

La rândul ei, Catrinel Dumitrescu joacă inteligent rolul femeii ce oscilează între intelectualitate şi admiraţia bovarică pentru scriitor, între ingenuitate şi dorinţa de schimbare: «Iubesc călătoriile. Ajungând la Frankfurt, voi fi alta: persoana care soseşte este întotdeauna alta».”

Victoria Anghelescu (Cotidianul, 12 ianuarie 2011)

Vineri, 25 noiembrie, ora 17.00

SALA STUDIO

Teatrul „Sică Alexandrescu” Braşov

Vieţaşii

după Vieţaşii de pe Rahova. Din mărturia unor condamnați pe viață de Eugen Istodor

Cu:

Ciprian Mistreanu

Regia: Cătălin Chirilă

Durata: 1h 15’

„Am intrat în închisoarea Rahova, din București, pe secția pușcăriașilor pe viață. Din supralicitare. Era într-un octombrie. (...)

Le spunem meseviști, de la «muncă silnică pe viață». Suntem în eroare. Nu depun nici o muncă. Au eticheta de viețași. Nici aici nu avem dreptate. După 20 de ani de zacere în pușcărie, legea le dă o comisie de analiză a purtării lor. Comisia le poate da drumul. Se întorc printre noi.

Vom crede că ei, închiși după trei-patru rânduri de gratii, se sufocă. Se descurcă pe metru pătrat de cușcă mai bine decât mulți dintre noi pe hectare. Bănuim că, dacă au ucis, stau țepeni în cuștile lor ani lungi. Or, ei mișcă. Se aerisesc, se plimbă, joacă fotbal, șeptică, pocher. Pun lumea la cale. Merg la Club, la spectacole sau la făcut artă. Merg la Regina-Mamă, comandantul închisorii, Carmen Mihail, să se plângă. Merg în camera comandanților lor, Mihaela Bonațiu și Mihail Cosmescu, să-și ceară drepturile: norma de țigări, norma de pixuri, norma de discuții cu cineva care iese zilnic afară. Merg la biserică, la spovedanie cu popa. Merg la doctor. Ajung la vorbitor, unde vin sectele, mai rar rudele. Stau atârnați de geamuri pentru a tranzacționa cafea, țigări, pleisteișănuri, izmene, cd-uri, felicitări pentru o iubită, pentru a se ține în formă.”

(fragment din volumul Viețașii de pe Rahova. Din mărturiile unor condamnați pe viață

de Eugen Istodor)

Miercuri, 23 noiembrie, ora 19.00

SALA MARE

Teatrul „Bulandra”, Bucureşti

Meşteşugul vieţii

de Hanoch Levin

Traducerea: Moscu Alacalay și Denise Idel

Cu:

Răzvan Vasilescu

Dana Dogaru

Dan Aștilean

Regia: Felix Alexa
Decorul: Nina Brumuşilă
Muzica: Ada Milea

Durata: 1h 20’

„O comedie mai mult amară decât neagră sau, mai degrabă, o dramă cu accente de umor cinic, povestea pusă în scenă de Felix Alexa vorbeşte în mic despre traumele unei căsnicii eşuate şi în mare despre traumele unei existenţe (individuale şi nu numai) eşuate… În decorul realizat de Nina Brumuşilă – interiorul dezolant al unei încăperi banale, din care tavanul lipseşte –, doi oameni, soţ şi soţie, desfac în miez de noapte, cu o cruzime care stârneşte râsul, iţele unei căsnicii de 30 de ani din care n-a mai rămas decât cenuşa. Tocmai acest sentiment de cenuşă îl creează decorul, iar regia, timp de o oră şi jumătate, se joacă în permanenţă cu un firicel de jăratic care pâlpâie vag, creându-i spectatorului starea de aşteptare fără să-i trădeze vreo clipă dacă se va stinge sau se va aprinde totul din nou. Un singur indiciu, totuşi… camera în mijlocul căreia se află două paturi simple şi a cărei senzaţie de sordid este accentuată crud în cele câteva intermezzo cu melodiile Adei Milea, când lumina devine galbenă şi chinuitor de tristă.”

Monica Andronescu (Yorick, 24 octombrie 2011)