Premiile Festivalului de Dramaturgie Contemporană Braşov

Festivalul de Dramaturgie Contemporană – zilele 7,8

Ziua a 7-a de Festival va începe cu un spectacol lectură, după un text contemporan polonez, apărut, în 2011, în volumul Psihoterapolitica – antologie de teatru polonez contemporan (Editura ART). Este vorba de Absint de Magda Fertacz, în traducerea Luizei Săvescu. Această lectură este preambulul unui spectacol ce va fi produs de teatrul gazdă, în regia lui Claudiu Goga şi scenografia Liei Dogaru. „În textele Magdei Fertacz pândeşte cel mai grav dintre pericole, imposibil de ocolit: capcana existenţei, inexorabilă şi implacabilă”, scrie criticul de teatru Piotr Gruszczyński, în articolul ce prefaţează volumul de dramaturgie poloneză. „Textele acestea vorbesc cu propria lor voce, te poartă într-o călătorie intimă, uneori amăgesc şi se hrănesc cu empatia sau naivitatea noastră. Dar acesta este dreptul lor, totul numai şi numai pentru a ne orienta arătându-ne, mai devreme sau mai târziu, că nu mai există cale de întoarcere.”

Ultimul spectacol în concurs, Elling, este o dramatizare realizată de Axel Hellstenius şi Petter Naess, după romanul Fraţi de sânge, parte a unei teatrologii scrise de Ingvar Ambjørnsen: „Nu aveam nici un gând să scriu o serie despre Elling”, mărturiseşte autorul. „Vroiam să scriu o carte despre un om care îi manipulează pe cei din jur. În schimbul lui a apărut Elling, un erou de roman complet diferit de cel la care mă gândisem iniţial. De ce am scris mai multe cărţi? Pentru că nu am scăpat de el.” După Fraţi de sânge s-a realizat scenariul filmului de succes intitulat Elling, care a primit o nominalizare Oscar pentru cel mai bun film străin în 2002, dar şi alte 13 premii şi 3 nominalizări. La Teatrul de Comedie, acest text poartă semnătura regizorului Vlad Massaci.

Ultima seară de Festival, seara de miercuri, 30 decembrie, va începe cu decernarea Premiilor Festivalului. Juriul, format din criticii de teatru Florica Ichim, Doina Papp şi regizorul Radu Alexandru Nica vor acorda, în tradiţia Festivalului, şase distincţii: Premiul pentru regie, Premiul pentru cel mai bun actor, Premiul pentru cea mai bună actriţă, Premiul pentru scenografie, Premiul special al juriului  şi Marele Premiu. Va urma, apoi, Spectacolul de Gală: Măscăriciul, după A.P. Cehov, un spectacol cu Horaţiu Mălăele (cel care semnează şi regia) şi Niculae Urs. Un succes confirmat şi reconfirmat de multe ori până acum, din 2005 de când a avut premiera, şi care, cu siguranţă, va încânta şi publicul braşovean.

Festivalul de Dramaturgie Contemporană – zilele 3, 4

Cea de-a treia zi a Festivalului de Dramaturgie Contemporană, Braşov se deschide cu un spectacol al teatrului gazdă: Vieţaşii. Poveştile celor care ispăşesc pedeapsa capitală, într-o închisoare de maximă siguranţă, au fost surprinse de către jurnalistul Eugen Istodor, în volumul său Vieţaşii de pe Rahova. Din mărturia unor condamnaţi pe viaţă. Regizorul Cătălin Chirilă, împreună cu actorul Ciprian Mistreanu, au extras patru fragmente de viaţă din acest volum, într-un spectacol de teatru-document. Care este justificarea meseviştilor (numiţi aşa de la condamnarea pe care o au: la „muncă silnică pe viaţă”)? Cum se descurcă în spaţiul în care sunt condamnaţi să trăiască şi care este lumea lor? Ce înseamnă acum afară? Şi ce înseamnă trecut? Dar, oare, viitor?... Întrebări la care fiecare dintre cei care au acceptat să vorbească încearcă să răspundă, justificându-se sau nu. „Eu nu greşisem cu nimic când m-am născut, ca s-o fur atât”, spune cel numit acum Lipoveanu...

Schimbând registrul, seara de vineri va continua cu spectacolul Teatrului Naţional din Bucureşti, Tectonica sentimentelor de Eric-Emmanuel Schmitt, în regia lui Nicolae Scarlat. Prolific autor francez, Schmitt a fost recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. Scrisă în 2008, piesa este, în stilul binecunoscut a lui Schmitt, o analiză complexă a psihologiei relaţiilor umane, a jocului dintre minciună şi adevăr. Diane îşi suspectează partenerul că nu o iubeşte şi de aceea îl supune unui test... „Nu poţi fi, în acelaşi timp, şi îndrăgostit de cineva şi să ai şi încredere în el.”, mărturiseşte personajul lui Schmitt.

Tot vineri, 25 noiembrie, va avea loc şi vernisajul expoziţiei de fotografie: FOTOdRAME,  semnată de Zomir Dimovici. Interesul artistului fotograf Zomir Dimovici pentru lumea spectacolului este mai mult decât o certitudine. O demonstrează cele două expoziţii de fotografie inspirate de mirajul teatrului de păpuşi, expoziţia-eseu „Chipuri – Timpuri”, rubrica permanentă pe care o deţine în revista Teatrul Azi, „Întâlniri virtuale”, dar, mai ales, numeroasele proiecte pe teme teatrale pe care le-a dezvoltat în emisiunile de televiziune realizate de el. Plecat de ceva ani din România, anul trecut s-a întors pentru a realiza prin intermediul Institutului Cultural Român, expoziţia de fotografie „Oraşul interior”, expusă în tipul Festivalului de Dramaturgie Contemporană şi la Teatrul „Sică Alexandrescu”. În această toamnă, o altă expoziţie ce-i poartă semnătura poate fi privită în foaierul Teatrului „Sică Alexandrescu”. FOTOdRAME vorbeşte, la rândul ei, despre privire. Cea care pătrunde dincolo de imaginea desfăşurată şi îi surprinde esenţa dramatică. Căci fiecare cadru surprins este concentrare imagistică a temei unei piese de teatru, aşa cum a decriptat-o artistul fotograf şi apoi a descoperit-o privind lumea care îl înconjoară.

Seara de sâmbătă este dedicată spectacolului XXL – Fat Pig de Neil LaBute, în regia lui Cristian Juncu. Spectacolul, coproducţie: Asociaţia Culturală Catharsis, Teatrul ACT şi Teatrul „George Ciprian”, Buzău, este prezent în festival cu două reprezentaţii. Neil LaBute este unul dintre cei mai controversaţi dramaturgi, scenarişti şi regizori de teatru şi film din Statele Unite. Nu-l interesează să fie pe placul publicului, să prezinte lucruri, caractere şi situaţii comode, de aceea foarte mulţi au considerat că afişează o onestitate voit crudă. Fără menajamente, dramaturgul dă la o parte măşti pentru a prezenta, în întreaga-i hidoşenie, toată panoplia de orori (meschinăria, brutalitatea, laşitatea, obsesiile, frustrarea, iresponsabilitate ş.a.). Acelaşi lucru face şi în XXL – Fat Pig, piesă nominalizată la Premiul Laurence Olivier pentru cea mai bună Comedie, în 2005. O poveste a iubirii ratate, în care autorul arată cum presiunea societăţii poate omorî o relaţie dintre doi oameni, pentru simplul fapt că femeia nu se încadrează fizic în standardele impuse. Ea este supraponderală.

Festivalul de Dramaturgie Contemporană – zilele 5, 6

Un nou spectacol al Teatrului „Sică Alexandrescu” va fi prezentat în Festivalul de Dramaturgie Contemporană, duminică 27 noiembrie, în ziua a cincea a evenimentului. Metoda G (Metoda Grönholm), în regia lui Cristian Dumitru, este cea mai recentă premieră a teatrului gazdă şi are la baza textul unuia dintre cei mai în vogă autori catalani contemporani, Jordi Galcerán. Metoda Grönholm a fost montată la Teatrul Naţional Catalan, în mai 2003, şi a înregistrat, încă de la debut, un succes fără precedent. În 2004, a avut premiera la Madrid şi, timp de o stagiune, s-a jucat cu succes în ambele oraşe. Această piesă a primit numeroase distincţii în Spania, printre acestea numărându-se: Premiul Max, pentru cea mai bună operă, Premiul Ercilla, pentru cea mai bună creaţie dramatică şi Premiul Mayte, pentru evenimentul teatral care s-a evidenţiat cel mai mult. S-a jucat, printre altele, în Mexic, Argentina şi Venezuela. Au avut loc reprezentaţii la Lisabona şi în alte ţări europene. Recent, regizorul argentinian Marcelo Piñeyro a lansat o adaptare cinematografica (Metoda).

Seara va continua cu o lansarea de carte: Actorii care ard fără rest de Miruna Runcan, Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” – Revista Teatrul Azi, 2011, o culegere de eseuri-portret dedicate câtorva dintre slujitorii scenei actuale din România, de vârste şi stiluri diferite, jucând atât în capitală cât şi în provincie. Pentru publicul braşovean va fi o întâlnire de suflet, trei dintre actorii prezentaţi fiind actori care au făcut istorie în teatrul braşovean: Mircea Andreescu, Dan Săndulescu, Costache Babii.

            Ultimul spectacol din seara de duminică va fi prezentat de către Teatrul Odeon, din Bucureşti. Cunoscutul actor de teatru şi film, Ion Sapdaru, a scris acest text, aşa cum mărturiseşte, plecând de la poveştile de viaţă ale unor omeni simpli. Natură moartă cu nepot obez, în regia lui Eugen Făt, se joacă cu mare succes fiind invitat, de asemenea, la numeroase festivaluri din ţară.

Ziua a şasea de Festival va începe cu un eveniment inedit pentru spectatorii teatrului din  Braşov. O întâlnire cu una dintre cele mai mari actriţe ale scenei româneşti, doamna Mariana Mihuţ, care va fi prezentă aici pentru lansarea volumului dedicat carierei sale artistice: Cu şi despre Mariana Mihuţ de Mircea Morariu, Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” – Revista Teatrul Azi, 2011.

Parte a unei generaţii admirabile de artişti (a câta generaţie de aur a teatrului românesc a fost promoţia anului 1964?), Mariana Mihuţ şi-a început cariera cu o seamă de remarcabile spectacole pe scena Teatrului Giuleşti (azi Odeon), însă a intuit că locul adevăratei, deplinei formări şi realizări profesionale nu poate fi decât marea şcoală, şcoala vie de la „Bulandra”  şi neobositul ei animator, Liviu Ciulei, alături de Lucian Pintilie. Cartea se străduieşte să desluşească chimia acestei relaţii speciale dintre o proeminentă instituţie de spectacole şi o galerie de mari actori. Să pună în evidenţă felul în care aceşti mari actori, călăuziţi de persoana dar, îndeosebi, de spiritul, de pedagogia teatrală specifice lui Liviu Ciulei, şi-au afirmat individualităţile şi profilul creator într-un inegalabil spirit de echipă, de trupă. Gândit sub forma unui dialog comentat cu marea actriţă, volumul porneşte de la impresionanta ei fişă de creaţie (teatrală şi cinematografică), spre a surprinde o devenire deloc la voia întâmplării, perfect controlată de spiritul critic ce o caracterizează. Spre a releva, cu alte cuvinte, credo-ul de viaţă şi crezul artistic al Marianei Mihuţ, caracterul de exemplaritate al unei cariere artistice exemplare.

Seara se va încheia  cu un spectacol în afara concursului, Cui i-e frică de Virginia Woolf?

de Edward Albee, produs de Teatrul de Comedie, Bucureşti. Spectacolul a fost prezent şi anul trecut în Festival, interpreţii principali fiind recompensaţi cu Premiul pentru cea mai bună actriţă (Emilia Popescu) şi, respectiv, Premiul pentru creativitate interpretativă (Ştefan Bănică).

Festivalul de Dramaturgie Contemporană, Braşov – zilele 1 şi 2

Prima filă din programul Festivalului de Dramaturgie Contemporană Braşov (ce se deschide miercuri, 23 noiembrie, ora 19.00) este ocupată, anul acesta de către recenta premieră a Teatrului „Bulandra”: Meşteşugul vieţii de Hanoch Levin, în regia lui Felix Alexa. Scriitorul, dramaturgul şi regizorul israelian Hanoch Levin este considerat a fi unul dintre cei mai originali şi inovatori scriitori ai epocii sale, o întreagă generaţie de spectatori crescând cu textele şi spectacolele sale. S-a concentrat, cu precădere, către analizarea societăţii israeliene, cu tot ce cuprinde ea: lumea politicului, cutumele religioase, structurile sociale. Atitudinea pe care a avut-o în comentariile sale artistice l-a plasat în centrul a numeroase scandaluri, declanşate fie de către autorităţi, fie de o parte conservatoare a spectatorilor care, în semn de protest, au demonstrat încercând să boicoteze de multe ori prezentarea spectacolelor lui Hanoch Levin.  Dincolo de stricta localizare a subiectelor abordate, complexitatea tratării lor a făcut ca opera autorului israelian să rezoneze dincolo de graniţele ţării sale.

Meşteşulul vieţii face parte din categoria pieselor nepolitice, dramaturgul fiind interesat, de data aceasta, de relaţiile de familie. Yona şi Leviva Popoch sunt căsătoriţi de 30 de ani. Relaţia îi sufocă. Bărbatul îşi consideră soţia ca fiind sursa nefericirii sale, piedica în calea împlinirii personale. În casa vecină stă Gunkel, vecinul burlac, sufocat la rându-l său, de singurătate. El vede în relaţia vecinilor idealul oricărui om…  Autorul israelian îl pune pe spectator/cititor în situaţii de viaţă recognoscibile, ceea ce de obicei îl face pe acesta să empatizeze uşor, dar, în acelaşi timp, îl obligă să recunoască lucruri greu de recunoscut. Şi, poate, acest joc al atracţiei şi respingerii este cheia succesului scrierilor lui Hanoch Levin.

Tot despre relaţii, trasate însă, cu tuşa stilului Yasminei Reza, se vorbeşte în spectacolul Omul Hazardului, prezentat de Teatrul „Nottara”, în a doua zi de festival.  Regia este semnată de Cristian Juncu, regizor aflat la a doua apropiere de universul autoarei franceze, după Artă, montat la Teatrul „Bulandra” şi prezentat anul trecut şi la Festivalul de Dramaturgie Contemporană.

Un bărbat şi o femeie stau faţă în faţă într-un compartiment de tren, pe ruta Paris-Frankfurt. El este un scriitor celebru. Ea o avidă cititoare, îndrăgostită de opera lui, şi şocată de această întâlnire întâmplătoare. De-a lungul călătoriei, cei doi meditează, invocând, prin monologuri separate, filosofia lor de viaţă. Abia la final, ajung să-şi vorbească. Femeia prinde curajul să-i spună autorului pe nume şi încearcă să afle dacă imaginea pe care şi-a făcut-o despre el, de-a lungul timpului, se va suprapune cu realitatea.

Stilul personal al Yasminei Reza este inconfundabil, pentru cei care sunt familiarizaţi mai mult cu dramaturgia franceză contemporană. Uzând de un discurs ideatic sofisticat, autoarea observă şi disecă vieţile personajelor sale, cu plăcerea unui copil care descoperă şi încearcă să înţeleagă lumea. „Piesele mele, spune autoarea, sunt privite  de multe ori, ca nişte comedii, dar, în esenţă, ele sunt cu adevărat nişte tragedii.”

*

Primul eveniment din seria lansărilor de carte  va avea loc tot în a doua zi de festival. Două volume editate de către Editura ICR, în 2011: Silvan. Portretistul - album bilingv şi George Löwendal, un aristocrat în luminile rampei, Editura ICR, 2011, vor fi prezentate publicului braşovean, după ce au fost lansate acum câteva săptămâni şi în  cadrul Festivalului Naţional de Teatru.

Istoricul şi criticul de artă Adrian Silvan Ionescu a adunat în albumul Silvan. Portretistul o parte importantă din creaţia tatălui său, celebrul portretist Silvan (1909–1999), cronicar în imagini al vieţii cultural-artistice româneşti şi internaţionale de-a lungul a peste şapte decenii. Figuri memorabile precum: Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, George Bacovia, Ion Minulescu, Octavian Goga, Nicolae Labiş, Marin Sorescu, Sică Alexandrescu, Lucia Sturdza Bulandra, Gr. Vasiliu Birlic, Toma Caragiu, George Enescu, Dinu Lipatti, Yehudi Menuhin, Herbert von Karajan, Luciano Pavarotti, Ion Caramitru, Radu Beligan, pot fi întâlnite în paginile acestei cărţi.

Pictor, grafician, pedagog şi maestru al primelor generaţii de artişti plastici din România postbelică, George Baron Löwendal (1897, Sankt-Petersburg–1964, Bucureşti) a fost şi un remarcabil om de teatru. Născut într-o familie danezo-rusă cu origini nobiliare, format în Rusia avangardelor artistice, s-a afirmat ca pictor decorator în Bucureştiul anilor ’20, devenind, ulterior, timp de aproape un deceniu, scenograful Teatrului Naţional din Cernăuţi. Albumul dedicat personalităţii lui George Löwendal, publicat în două ediţii, în limba română şi în limba engleză: George Löwendal, un aristocrat în luminile rampei şi George Löwendal, an Aristocrat in the Limelight , invită la redescoperirea unui artist vizionar, reflectând impactul operei sale nu doar în epocă, ci şi în contextul teatrului de astăzi.