Dialoguri Tiuk!

Radu Pavel GHEO (m.vklvsk)

Mihnea BLIDARIU/Luna Amară (m.vklvsk)

Călin POP/Celelalte Cuvinte (m.vklvsk)

Ştefan MANASIA (andra rotaru)

Sorin BĂDULESCU/E.M.I.L.&Pzfi (m.vklvsk)

TRAVKA (m.vklvsk)

Corneliu STROE (m.vklvsk)

Sergo/Guerrillas (m.vklvsk)

Dan SPULBER (m.vklvsk)

Andy GHOST/Altar (m.vklvsk)

Circuitul Carpaţilor pe bicicletă

Interviu cu Dan Spulber,

realizat de Mihail Vakulovski

- Salutare, Dan. Abia te-ai întors dintr-o călătorie foarte interesantă, numită „Circuitul Carpaţilor pe bicicletă”. Despre ce e vorba, mai concret?

- Salutare. Ideea ne-a venit cu un an înainte, la o tură de bicicletă în Vatra Dornei. Ne-am dorit şi, iată, am reuşit să realizăm un circuit complet al Carpaților, urmărind trasee de creastă accesibile cu bicicleta.

- De cînd practici cicloturismul?

- Practic mountain biking... de cînd l-am descoperit… e... de vreo 10 ani?!

- Mountainbike România se încadrează într-o serie de inițiative ale Asociației de Ecoturism din România (AER), care au ca scop dezvoltarea şi promovarea potențialului ecoturistic al României. După ce aţi parcurs Circuitul Carpaţilor, ce părere aveţi despre potenţialul ecoturistic al României? E/poate fi interesant şi pentru străini?

- Potențialul ecoturistic al României este uriaș, încă avem locuri prea puțin atinse de civilizație, unde oamenii simpli de la ţară au păstrat tradițiile, obiceiurile... sunt nenumărate locuri unde poți mînca 100% natural, poți vorbi, gîndi şi respira „ţărăneşte”, ca pe vremuri... Desigur, pentru străini ceea ce marea majoritate consideră „rămas în urmă” este frumusețe, originalitate, wild şi nedescoperit, România ar putea fi una dintre cele mai fermecătoare destinații din acest punct de vedere. Străinii sunt conștienți că şi ei au avut toate acestea, însă din nefericire le-au pierdut... de aceea e bine să învăţăm ca noi să facem altfel şi cam asta intenționăm... noi nu suntem marea majoritate!

- Cum aţi ales traseul?

- Traseul a fost conceput datorită muncii şi experienței lui Bogdan (Bogdan Florescu – n.n.) în cartografiere... a avut 6 puncte de bază – zone cunoscute lui Bogdan, unde, de altfel, a şi făcut hărți de-a lungul timpului; după aceea a unit cele 6 puncte şi le-a transformat în 6 etape. Pentru orientare, am folosit un sistem de navigație conceput de Bogdan şi adaptat ca aplicație pentru smart-phone... fără acest sistem parcurgerea acestui circuit nu ar fi fost posibilă!

- Aţi avut multe peripeţii… mai ciudate? Am văzut în jurnalul de călătorie în direct că vi s-au tot întîmplat chestii… neprevăzute…

- Cînd pleci la o astfel de tură-expediție, neprevăzutul devine normalitate... nu e nimic ciudat în a da nas în nas cu ursoaica cu pui, în a-ţi petrece o zi întreagă pentru a ieși dintr-o rîpă, în a dormi unde te prinde noaptea sau în a fi lămurit pe unde te afli de o băbuţă uitată de timp!

- Tot mergînd prin munţi cred că vedeaţi mereu peisaje frumoase. Aţi făcut multe fotografii? Aparatul foto nu vă oprea prea des din drum?

- Peisajele erau atît de frumoase, mereu, pretutindeni... am făcut multe fotografii, iar cînd pleci la o tură de-o lună de-acasă în necunoscut, crede-mă, nu te grăbești nicăieri!

- Scrieţi în jurnal că v-aţi bucurat cînd v-aţi apropiat de casă. Ce înseamnă sfîrşitul traseului pentru un sportiv care practică cicloturismul?

- Realizarea în sine m-a bucurat enorm, am ajuns cu bine, am evadat din cotidian, am pedalat o lună – pedalatul a devenit cotidian, iar acum sfîrşitul turei ne-a întors la „civilizație” – am trecut parcă de la o dimensiune la alta!

- Care a fost scopul călătoriei? Recomanzi şi altora traseul pe care l-aţi urmat? Ce sfaturi le-ai da?

- Scopul călătoriei „Mountainbike România” a fost (şi mai este, pentru că vrem ca proiectul să continue) descoperirea şi promovarea potențialului ecoturistic al Carpaților românești! Desigur, vrem ca acest circuit (după ce-l mai finisăm) să devină „cap de listă” pentru iubitorii de mountain biking şi aventură de la noi şi din străinătate! Sfaturi? Trei din cele mai importante ar fi – să fie familiarizat cu muntele – traseul ajunge chiar şi la 2400 m altitudine: bune cunoștințe din p.d.v. tehnic; un sistem de navigare foarte performant.

- Ce hobby-uri mai ai? Ce-ţi place să faci în timpul liber?

- Pentru mine mountain biking-ul nu este un hobby – e un mod de viață! Mă îndrept spre natură...

(3 septembrie 2011)

„Noul album Altar – masiv, agresiv, cu un sound de excepție, un album metal, o producție de nivel internațional”,

interviu cu Andy GHOST,

realizat de Mihail Vakulovski

- Salutare, Andy, şi La Mulţi Ani! Sînteţi într-un turneu „ALTAR – 20 de ani”, nu e ciudat ca voi, atît de tineri, să împliniţi 20 de ani ca formaţie? Îţi mai aminteşti cum era prima perioadă Altar?

- Salut Mihai, mulțumim pentru urare. Da, suntem în turneul „ALTAR – 20 de ani”. Pe 13 mai am organizat la Cluj, în Irish & Music Pub, primul concert din seria acestui eveniment, a ieşit extraordinar de bine şi asta mulţumită faptului că am fost susținuți de niște prieteni adevărați, organizatorii de la Unusual Suspects şi partenerii media, care ne-au ajutat foarte mult. Publicul a fost în delir! Am văzut tineri de 14-15 ani în primele rânduri savurând fiecare moment, dar i-am revăzut şi pe mulți care sunt deja veterani la concertele Altar. Am continuat pe 20 mai la Clubul Rockstadt din Braşov, în 21 mai am avut la Music Hall din Bucureşti, iar pe data de 22 mai am cântat la Heaven’s Hell din Constanţa.

Da, noi ne simțim tineri, încă suntem entuziaști in tot ceea ce facem. Nici nu ne-am dat seama că a trecut vremea aşa de repede:), e ciudat – într-adevăr – să conștientizezi că – hei, au trecut 20 de ani de la înființarea trupei!

Prima perioadă Altar? Hmm... amintiri plăcute, vise mari, revoluție muzicală românească, mult mai mulți rockeri la concerte, era o atmosferă energizantă. Primele concerte, primele recunoașteri la diferite festivaluri rock din ţară, mai târziu, in ’93, primul album, „The Last Warning”, primele apariții la televiziunea națională, primele intrări în topurile naţionale de muzică, mulți fani, multe fane, fan cluburi prin ţară, apreciere, succes... adică exact ce-şi doreşte o trupă rock, însă toate astea au venit prin multă muncă şi dedicare. Am avut parte de  multă distracție, împlinire şi emoții puternice, am întâlnit oameni extraordinar de talentați, oameni de succes de la care am avut ceva de învăţat. Prima perioadă a deschis posibilitatea următoarelor perioade de maturizare a trupei Altar, dar şi a fiecăruia pe plan personal.

- Ce veţi cînta în turneu? Aveţi un playlist special? Invitaţi? Alte surprize?

- Vom cânta piese de pe fiecare album de-al nostru, vom trece pas cu pas prin toate cele 4 materiale discografice Altar, vom cânta cele mai cunoscute piese, începând de la Prophecy, Prison of Death, Alone, Stop the Silence, Mr. President, Become Another Man, trecând prin Born Again, Memories, Atitudine, Născut Învingător, Protest, Singur Împotriva Tuturor si până la piesele care vor apărea pe următorul nostru album, şi anume Make Yourself Heard, Under Control, Invasion, plus câteva surprize...

La Cluj i-am avut invitați pe supertobarul Janky Zsolt, primul toboșar al trupei, pe marele compozitor şi chitarist Szedlacsek K. Nimrod, cel cu care am înregistrat primele 3 albume, pe genialul chitarist Călin Boca aka F.G, cel care a apărut pe albumul Respect, pe super talentatul Maja Mihai aka Majone del Tone, cel care a fost alături de noi în perioada 1998-2004, el este cel care a pus umărul la revenirea trupei în 2003. De asemenea, l-am avut alături de noi la scretch-uri pe Paul Opriş aka Planet H, solistul trupei Godmode, un prieten adevărat de la începuturi, cel care a refăcut acum intro-ul „The Lord’s Prayer”, un om deosebit, producătorul şi inginerul de sunet pe albumul „Atitudine” şi tot cu el lucrăm şi la noul album Altar, care considerăm că va fi un album masiv, agresiv, cu un sound de excepție, un album metal, o producție de nivel internațional.

- Spuneţi în comunicatul de presă că „ALTAR – 20 de ani” va fi un show audio-vizual de excepţie. Ce aveţi în vedere la capitolul „vizual”?

- La capitolul vizual, am adunat poze şi filmări vechi, de la începuturile trupei până în prezent şi, cu ajutorul prietenului nostru Cătălin Buse aka Mc Agent, am reușit să facem niște filmulețe care vor fi proiectate în timpul concertului între piese, în afară de asta, la fiecare piesă apar logouri, simboluri Altar din diferite perioade, imagini cu copertele albumelor şi diferite imagini reprezentative pentru fiecare piesă pe care o cântăm. Showul acesta vizual depinde foarte mult de condițiile locațiilor unde urmează să mai cântăm. Noi ne dorim foarte mult să ridicăm standardul prestațiilor live, dar de multe ori nu depinde numai de trupă, ci şi de patronii cluburilor şi a organizatorilor de concerte. 

- Tot cu ocazia aniversării pregătiţi un nou proiect, despre care spuneţi că „se anunţă a fi de departe cel mai complex şi puternic produs al trupei de pînă acum”. Va fi o „antologie” Altar sau e un nou album?

- Va fi un nou album, pe care-l vom lansa în octombrie, cel mai probabil. Piesele au fost deja înregistrate în studioul Godmode din Cluj, urmează să fie mixat, masterizat şi editat. Suntem în căutare de producători din ţară şi de peste hotare. Deocamdată albumul este autoprodus, dar credem că producția acestui album cu tot ce va include, calitatea compozițiilor, a sound-ului şi a imaginii, va atrage oameni din industria muzicală care vor ști ce să facă cu un astfel de material.

- Cum se va numi albumul, cîte piese va avea? Vor fi şi piese în limba română?

- Avem deja un titlu de album, dar o să dezvăluim acest lucru la momentul potrivit. Albumul va avea 12 piese şi va fi 100% în limba engleză. S-ar putea să mai compunem niște piese extra în limba română, dar asta şi în funcție de evoluția lucrurilor privind reacția şi interesul managerilor şi producătorilor de afară.

- Sunteţi una din foarte puţinele formaţii româneşti care au cîntat la Sziget. Cît de diferit e un concert la un astfel de festival în comparaţie cu unul la un festival din România, să zicem Felsziget, Stufstock sau Artmania?

- Festivalul Sziget este un eveniment super-grandios, printre cele mai importante festivaluri din Europa, este un loc unde timp de câteva zile vin oameni din toate colţurile lumii să vadă şi să audă trupele cele mai mari din lume din foarte multe stiluri şi genuri muzicale, de la pop-rock la metalul cel mai agresiv, de la reggae la world music şi de la muzica ambientală la muzica de party. Sunt zeci de scene şi corturi amenajate,  poți să mergi la cinema, la teatru şi dans, poți avea parte de activităţi sportive, bungee jumping, etc. Este ca un oraș unde sute de mii de oameni vin şi pleacă, unii locuiesc acolo, mănâncă, beau şi se distrează. Sunt tarabe cu tot felul de accesorii, găsești aproape tot ce vrei. Oamenii sunt prietenoși şi toată lumea se respectă, este o altă lume, unde ai ocazia să guști din viață la un alt nivel. Noi am avut șansa să cântăm în 1996 pe scena mare, o scenă gigantică, cu instalație de sunet, lumini şi tehnici care știu exact cum funcționează o mașinărie de asemenea dimensiuni. Totul este foarte bine organizat, după 18 ani de experiență e clar că toată lumea ştie ce are de făcut în cele mai mici detalii. Am fost invitați şi în 2007, am cântat pe Hammerworld Stage, am avut ocazia să fim vecini de vestiare cu cei de la Napalm Death, am vorbit cu ei, le-am dat tricouri şi CD-uri cu Altar, am făcut niște poze, iar după ce am cântat noi i-am urmărit şi pe ei în recital, a fost o experiență specială.

Dacă e sa comparăm Sziget festival cu festivalul Peninsula (Felsziget) din Târgu-Mureș, care sunt sub același brand, din câte știu, sunt multe asemănări. Aici totul e un nivel mai mic, dar cred că dacă va fi interes din partea spectatorilor din România totul va creşte şi se va dezvolta la nivel grandios. Chiar şi așa au venit formații din toată lumea, cu nume mari, am avut ocazia să cântăm şi noi de câteva ori la Peninsula, scenele sunt foarte OK,  sunetisți, luminiști foarte buni, organizatori profesioniști, lume bună în public. Sper să mai avem ocazia să cântăm la acest festival, fiindcă întotdeauna am fost bine primiți, iar noi am oferit de fiecare dată un show de excepție. În rest, dacă e să comparăm festivalul Sziget cu alte festivaluri, de genul Artmania sau Stufstock, da, sunt asemănări, dar fiecare astfel de eveniment este ceva unic şi aduce un plus, exact prin deosebirea pe care o are fiecare, prin locație, organizare şi complexitatea genurilor muzicale, artistice cu care se prezintă fiecare în parte. Eu zic că e important să fie cât mai multe astfel de festivaluri, fiindcă promovează şi susțin o mișcare artistică alternativă la un nivel înalt, au un impact social puternic şi pe termen lung, educă generații de tineri şi le arată un drum diferit de ceea ce vedem la posturile obișnuite de televiziune din România...

Interviu cu Sergo/Guerrillas

realizat de Mihail Vakulovski

- Salutare, Sergo. Guerrillas, formaţia în care activezi ca şi chitarist, a fost una din puţinele trupe româneşti de la festivalul Artmania. Cum a fost concertul din acest an?

- Salut. Da, suntem norocoşi că în acest an pentru prima dată am reuşit să ajungem şi la Artmania, un festival care de mult timp era în vizorul nostru. Am avut parte de un public extraordinar, chiar nu ne aşteptam să iasă chiar aşa bine, o atmosferă plăcută, sper să revenim la acest festival.

- Aţi cîntat pe noua arenă a festivalului. Cum îţi pare ideea asta – de a-i separa pe artiştii români de cei străini, care au cîntat în Piaţa Mare?

- Din câte am înţeles, timpul scurt alocat pentru acest eveniment în Piaţa Mare a dus la această alternativă, care s-a dovedit să fie una destul de bună. În plus, noua arenă a festivalului pare, cel puţin în acest an, că a fost dedicată mai mult underground-ului autohton. Bineînţeles că multe trupe de la noi ar merita să cânte pe aceeaşi scenă cu trupele străine, deoarece avem tot mai multe trupe care cântă bine.

- Cum vi s-a părut festivalul în general? Ce formaţie v-a impresionat cu concertul lor live de la Sibiu?

- Din păcate, noi am participat la acest festival doar în ziua cântării, până în acest an eu nu am mai fost la acest festival, dar pot spune că am fost impresionat din toate punctele de vedere, de fapt nici nu mă aşteptam la altceva. Mie personal mi-au plăcut Lacuna Coil, e singura trupă pe care o ştiam mai bine şi chiar sunt fericit că am reuşit să îi văd.

- Ce mai face Guerrillas? Cum a decurs turneul de lansare a albumului? Pregătiţi un nou material sau v-aţi fixat atenţia pe concerte?

- Momentan ne străduim să finalizăm viitorul material, mai avem de făcut câteva piese şi sper ca în acest an să intrăm în studio. Turneul de lansare a fost extraordinar, am vizitat foarte multe locuri noi din aproape toată Europa, am cunoscut o mulţime de oameni noi şi extraordinari, a fost o experienţă de neuitat. Am reuşit să cântăm la câteva festivaluri destul de cunoscute de afară alături de multe trupe preferate: THE HAUNTED, MADBALL, CATARACT, SKINDRED, PRO-PAIN etc. Tocmai de aceea acum încercăm să scoatem un nou album, pentru a ne putea continua drumul început.

- Urmează Peninsula, un festival la care aţi mai cîntat. Prin ce se deosebeşte pentru voi, artiştii, o cîntare într-un club şi una în cadrul unui festival? Unde vă simţiţi mai bine?

- Mda, nu ştiu, e a doua oară în acest an în care sunt întrebat de Peninsula. Din păcate, nici în acest an nu vom ajunge la acest festival, sperăm la anul. Am cântat de vreo 4 ori şi ne place foarte mult acest festival, dar vom vedea la anul ce se va întâmpla. Legat de diferenţa dintre o cântare în club şi cea în cadrul unui festival, cum am mai spus şi cu alte ocazii, pentru noi, trupa GUERRILLAS, nu există nici o diferenţă, când suntem pe scenă încercăm să dăm totul şi să oferim un show cât mai bun.

- Mulţumesc, succes, norock!

- Mulţumim şi noi nespus de mult pentru sprijinul şi interesul acordat... şi mult ROCK!

(18 august 2011)