Mihail VAKULOVSKI

Nou album Zdob şi Zdub

Formaţia de hardcore moldovenesc ZDOB ŞI ZDUB a lansat un nou album, „Vin alb / Vin roșu” („Beloe Vino / Krasnoe Vino”). E un CD care a apărut în limba rusă, „Vin alb / Vin roșu” fiind doar al doilea album în limba rusă al zdubilor, numai primul lor album, “Hardcore moldovenesc” fiind şi în limba rusă (de fapt, a avut două variante: una pentru piaţa rusească şi una în limba română). „Vin alb / Vin roșu” a fost editat la Moscova de studioul Soyuz Music (2010), conţine 16 piese, dintre care cîteva sînt noi-nouţe, ca “Stop Mafia!”, “Goool!”, „Vin alb / Vin roșu”, iar celelalte sînt coveruri pe care le-au făcut pentru diferite proiecte, emisiuni TV şi radio din Rusia şi Ucraina. Albumul are şi cîteva colaborări cu muzicieni celebri din Rusia, ca Serghei Mikhalok, vocalistul formaţiei Lyapis Trubetskoy, sau Emmanuil Vitorgan, un actor renumit, care a avut şi un rol în filmul făcut după un roman ştiinţifico-fantastic al fraţilor Strugatsky, unde a apărut piesa „Costumaşul”, la care au făcut acum un featuring. Albumul este vesel şi distractiv, în stilul Zdob şi Zdub, dar există şi cîteva piese mai supărate, în care socialul ia faţa altor teme, cum ar fi „Stop Mafia!” sau – mai ales – „Vin alb / Vin roșu”, piese care cred c-ar merita traduse şi-n limba română. Să ne bucurăm de „Vin alb / Vin roșu”, pentru că între acest album şi următorul va fi mult prea puţin loc gol, pentru că Zdob şi Zdub a pregătit în paralel, la un studio din Berlin, un alt album, despre care vom afla mai multe în cel mai scurt timp, pe site-ul formaţiei: http://www.zdob-si-zdub.com.

Membrii formației Zdob şi Zdub:

Roman Iagupov – voce, în formație: 1994 - prezent.
Mihai Gîncu – bass chitară: 1994-prezent.
Sveatoslav Staruș - chitară: 1996-2004, 2010 - prezent.
Andrei Cebotari – tobe, 2000-2003, 2010 - prezent.
Valeriu Mazîlu – trompetă, cimpoi: 2001-prezent.
Victor Dandeș - trombon și instrumente populare: 2001-prezent.

Gheorghe ERIZANU

Greaţa

Are Sartre un roman. „Greața”. O simți fizic. Peste tot.

O simți. În copaci. În aer. În zăpada asta pișată. În ecranul pe care l-ai deschis. Și în aceste rânduri. Pe care le-ai citit.

Și vomiți. Vomiți. Vomiți. Vomiți. Vomiți. Indiferent cu cine va face coaliție Marian Lupu și Vlad Plahotniuc. Vomiți. Indiferent câți bani a luat Narîșkin pentru a apărea la Chișinău. Vomiți. Narîșkin a fost trimis gratuit de premierul sau președintele rus. Vomiți. Plahotniuc face presiuni asupra lui Filat. Vomiți. Comuniștii au venit cu o ofertă foarte generoasă. Vomiți. Ghimpu spune că nu e ușor. Vomiți. Va apărea Mocanu. Vomiți. Se numește politică și negocieri. Vomiți. „Tribelus”. Vomiți. „Respect”. Vomiți. „Onoare”. Vomiți. Ce mai era în publicitatea aia electorală? Vomiți. Oricum. Vomiți.

Îl uram pe Sartre pentru „Greața”. O simțeam fizic.

Va trece și Lupu. Va trece și Plahotniuc. Va trece și Prime. (Când se va trece la tv digitală). Va trece și Voronin. Va trece și postul ăsta.

„Greața” rămâne. E canon.

Mihail Vakulovski

CUIBUL, „PRiZ”

După o pauză destul de lungă, în care Igor Dînga, vocalistul şi liderul formaţiei, a făcut management cultural (fiind inclusiv producătorul trupei Zdob şi Zdub), CUIBUL s-a reunit ca-ntr-o poveste şi la începutul anului a apărut pe piaţa muzicală cu un nou album, „PRiZ”, editat mai întîi la propria casă de discuri şi pus pe internet pe site-ul formaţiei (http://www.cuibul.md/) pentru descărcare gratuită, reeditat acum de „Soyuz Music”, Moscova (2010). CUIBUL este una dintre cele mai originale formaţii rock din fosta URSS din anii ’90, foarte populară atunci, dar se pare că basarabenii şi-au luat din nou avînt, pentru că lansarea acestui album i-a readus serios în memoria publicului, cîştigînd şi noi fani la concertele de lansare din Moscova, Sankt Petersburg, Kiev şi Chişinău. „PRiZ” este un album de rock alternativ (un funk-rock mai spre jazz, greu de comparat cu muzica altor formaţii md & ro, stil asemănător doar foarte puţin poate cu Sarmalele Reci, dacă e să-i comparăm cu cineva din România), conţine 13 piese + varianta germană a unei piese de pe album, „Nina” + videoclipul piesei „PRiZ”, clip foarte fain, în care Roman Iagupov, vocalistul Zdob şi Zdub, are rolul lui Marilyn Manson. „PRiZ” e un album cu texte în limba rusă (dar şi fragmente-n engleză şi germană), ca şi ultimul CD al hardcore-iştilor de la Zdob şi Zdub, şi s-ar traduce „Premiu”, dacă nu ar fi o abreviere a unei piese de mare succes de pe album, “Прощай и здравствуй” („Salut şi adio”), care are şi ea un videoclip mişto. Albumul are un aer benefic, atmosferă pozitivă, care-ţi ridică dispoziţia şi pofta de viaţă („Asta nu e greu, nu e greu deloc. Asta nu e greu, e posibil”), deşi versurile de multe ori sunt profunde şi te cam pun pe gînduri. Dar asta-ţi dai seama după mai multe audiţii ale albumului. „Noua zi e biletul tău. Să ştii că nu e totul în zadar. Totul nu e în zadar, aşa să ştii” („Salut şi adio”). Componența formației CUIBUL: Igor Dînga – chitară, voce, Andrei Boico – chitară bass, Igor Coșolean – chitară şi Vadim Tichișan – tobe, dar la imprimarea albumului au mai participat: Alexei Trofim – armonică de gură (Parovoz), Darinka Tsekova – gadulka (Sheila), Dorin Burlacu – orgă (Vinogradnaya, Angel) şi Gala Bogaceva (ExNN) – voce (Angel, Ruchka usilka).

„PRiZ”, noul album al formaţiei CUIBUL, este un proiect luminos, nostalgic, romantic, vesel şi vivace, un CD pe care vă recomand să-l ascultaţi în maşină, dar şi împreună cu prietenii, însă varianta ideală ar fi să vă duceţi la un concert de lansare a albumului, dacă e posibil. 

CUIBUL, PRiZ

2010, „Soyuz Music”; Moscova

http://www.cuibul.md/

Iulian CIOCAN

Femeia cu sacoşe grele

Mă gîndeam zilele astea că există, aici, la noi, nişte chipuri emblematice, inconfundabile, ale tranziţiei interminabile. Ultimii 20 de ani au modelat nişte prototipuri comportamentale distincte, uşor recognoscibile. Bunăoară, politicianul demagog şi traseist, pensionarul speriat de preţuri şi facturi, şoferul de maxi-taxi încrîncenat şi bădărănos, poliţistul maleabil, cu care te poţi înţelege, vecinul mahmur cu care nu comunici niciodată sau cinovnicul ţîfnos şi indiferent.

Ei bine, deunăzi am văzut o gospodină adusă de spate care căra, gîfîind, transpirînd, două sacoşe grele, burduşite cu produse alimentare. Şi am avut brusc o revelaţie. Femeia gîrbovită de sacoşe grele e şi el un chip emblematic. Însă nu doar pentru tranziţie. Aş spune că femeia cocîrjată de sacoşe grele e un chip care reprezintă oarecum spaţiul ciudat-miraculos în care trăim.

Aici mereu, chiar şi în epoca aparentei prosperităţi sovietice, femeile au cărat sacoşe grele pînă la epuizare. Le ţin minte bine, le vedeam venind de la piaţă sau de la alimentară, fiind pionier naiv. Femei tinere, între două vîrste, sau bătrîne, aun cărat sacoşe ticsite cu alimente în URSS, apoi în anii ʼ90, anii dezmăţului generalizat, apoi în zilele noastre. E un travaliu fără început şi fără de sfîrşit. Bărbaţii sînt undeva departe, prin uzine, fabrici, ateliere, apoi, după prăbuşirea Uniunii Sovietice, prin Portugalia, Italia, Rusia. Iar femeile cară mereu sacoşe grele, gîrbovindu-se, chinuindu-se, masculinizîndu-se. 

Fireşte, în ultimii ani, a apărut pătura prosperă a noilor moldoveni. Femeile aparţinînd acestei pături au maşini impozante, fac fitness, şi nu mai parcurg pe jos distanţe mari cu sacoşele în mîini. Dar e suficient să mergi o dată la Piaţa Centrală, ca să le regăseşti imediat: cocîrjate, zgribulite de sacoşele imense, înfruntînd cu stoicism greutatea poverii, ele cară pentru a-şi hrăni familiile. Pentru multe din aceste femei căratul sacoşelor a devenit o obişnuinţă zilnică cum e spălatul pe dinţi. Multe din ele nici nu concep o altă viaţă, în care sacoşele pîntecoase să fie cărate de altcineva.

Femeia gîrbovită de sacoşe e un fenomen care ar trebui să îngrijoreze nu doar asociaţiile feministe. Am impresia că el reprezintă mult mai mult decît o simplă neglijare a femeii.