Mihail VAKULOVSKI

Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Poiana Narciselor

 Pentru francezi Constantin Brâncuşi e unul dintre cei mai mari sculptori din toate timpurile, „Constantin Brancusi, artist francez de origine română”. I-au făcut un muzeu-atelier exact sub Pompidou, cel mai important centru cultural de artă modernă din Franţa, unde găseşti operele celor mai faini pictori şi sculptori. Un super muzeu cu care se mîndresc parisienii, doar că cele mai importante opere ale lui Brâncuşi sunt la Tîrgu Jiu şi pot fi admirate – absolut gratuit – de oricine, pentru că-s în aer liber. E vorba de Ansamblul Sculptural Constantin Brâncuşi din Tîrgu Jiu, ridicat de Brâncuşi ca un omagiu adus eroilor din Primul Război Mondial. Ansamblul Brâncuşi se întinde pe o axă est-vest care traversează oraşul pe Calea Eroilor, de la rîul Jiu, foarte lat la Tîrgu Jiu, la Parcul Coloanei, în celălalt capăt al orăşelului.

În Parcul Municipal Central e Masa Tăcerii, chiar lîngă Jiu, apoi mergi pînă la Poarta Sărutului pe Aleea Scaunelor. Am ajuns la Tîrgu Jiu exact de sfîntul Constantin, aşa că era zi de sărbătoare şi multe mirese au făcut poze la Poarta Sărutului, chiar dacă a tot plouat. K era într-o inspecţie, aşa că am mers pe jos de la Coloana Infinitului la Masa Tăcerii, apoi i le-am arătat şi ei, ca un fel de ghid:). La Masa Tăcerii am citit „Coloana tăcerii”, poemul pe care l-am scris exact pentru asta, am făcut sute de poze şi m-am plimbat prin Tîrgu Jiul în care era Festivalul de Literatură Tudor Arghezi… cu Mitzura Arghezi şi editorul meu Nicolae Tzone şi alte personaje cu care – din fericire – nu m-am întîlnit întîmplător printre operele brîncuşiene. De la Parcul Central mergi pe Calea Eroilor pînă la Biserica Sfinţii Apostoli şi culminînd cu Coloana fără sfîrşit, care mi-a rămas în memorie – din cărţi – ca şi Coloana Infinitului. Un oraş nepreţuit, cu acest complex de artă modernă în aer liber unic în lume, un oraş care trebuie neapărat vizitat.

 

 Drumul de la Braşov la Tîrgu Jiu e superb pe oriunde ai alege să mergi. Ne-am dus pe la Bran-Rucăr, pe lîngă Mausoleul de lîngă Cîmpulung, apoi pe Valea Oltului şi ne-am întors prin defileul Jiului, care mi-a amintit de Muntenegru. Am prins şi ploaie, şi soare, şi curcubeu, şi ceaţă, şi negură, şi frig, şi alt curcubeu. Seara ne-am oprit la Sibiu să vedem finala Cupei Campionilor, iar a doua zi ne-am oprit pe la Poiana Narciselor, lîngă Făgăraş, într-o pădure de la poalele munţilor. Şi Poiana Narciselor e o minune, de data asta una naturală, pădurea adăpostind poieniţe pline de narcise, narcise-narcise-narcise-narcise-narcise pe sub stejarii bătrîni şi mestecenii mai înalţi decît de  obicei… narcise care miros exact ca-n copilărie!