Venedikt EROFEEV

 

Jurnalul unui psihopat

- Fragment, în cel mai scurt timp la Ed. ART, Bucureşti -

(Traducere din limba rusă de Mihail VAKULOVSKI)

 

 

17 noiembrie

 

- Be-e-e-eee!

           Sânge rece ieşit din comun! Nu, acum e clar, n-ai cum să-l scoţi din sărite...

           Ei, măcar să-i faci cu ochiul pentru a nu fi antipatic, sau cum? Să arăţi că răutatea şi purtarea provocatoare a altuia te pot deranja...

           Ei, nu că te-ar deranja, dar te ating, îţi trezesc neîncredere...

- Be-e-e-e-e-e-e!

           Nu, dragul meu, eu n-am să te las în pace până n-ai să răspunzi cu o înjurătură de şase etaje...

           Chiar am să vin mai aproape de tine, ca descărcarea ta nervoasă să-mi trezească o plăcere mai mare...

           Ih-hi-hi-hi-hi-hi-hi!

           Dar, de fapt, mă îndoiesc că ai avea oricât de puţină încredere în sine şi un respect de sine elementar...

           Oare chiar să vă fi îmbătat în aşa hal?

           A? Tinere, pe dumneata te întreb!

           Tinere!!

           Hm...

           Scuzaţi de expresie, ce pula mea v-a apucat să provocaţi prostii în pustietate? Doar ştiţi că eu consider provocarea a astfel de prostii ca fiind cea mai mare tâmpenie posibilă... Iar tăcerea dumitale nu e originală deloc, după Albert Rozenbaum...

Poate că nu doriţi să vă scârbiţi din principiu cu o discuţie cu un om beat? Poate că aţi declarat greva tăcerii?

           În acest caz vă admir, chiar începe să-mi placă tăcerea dumitale bolnavă...

           Probabil că sunteţi marxist?

           Sau, din contra, donator?

           Ai?

           Hm...

           Scuzaţi-mi curiozitatea, - în acest caz, ce părere aveţi despre problema creării unui sputnic artificial al Pământului? Dumneata, fireşte, consideri că asta e o utopie... Dumneata, probabil, te temi că sputnicul se va prăbuşi de sus în cuibuşorul dumitale şi că-ţi va omorî copiii...

           Apropo, aveţi copii? Da, da, bineînţeles că aveţi copii şi... scuzaţi-mă... nevastă... Probabil, dolofănică, aşa, cu idei pozitive, citită... şi vă iubeşte până la limita gândirii logice...

           Nu, de ce..., meritaţi pe deplin iubirea ei... Trăsături nobile, aş zice... păr strâns, privire sigură... He-he-he-he-e...

           Nu, eu n-aş refuza să fac cunoştinţă cu familia dumitale şi, în special, cu soţia... Dumneata, bineînţeles, n-o să refuzaţi să-mi faceţi plăcere să acceptaţi invitaţia mea să-mi faceţi o vizită...

           Nu, nu e deloc departe... apoi, o discuţie amicală în compania vecinilor mei minunaţi va înfrumuseţa oboseala dumitale după călătoria asta lungă...

           Vă imaginaţi, o discuţie amicală în compania... m-m-m... binevoitorilor faţă de dumitale... capace... o viziune neclară faţă de univers, o judecare prietenoasă a polcovnicului Naser şi Imre Nadia... o culme a fericirii generale faţă de slăbiciunile umane...

           Iar tăcerea dumitale impresionantă îi va duce pe culmile fericirii şi-i va face să se convingă încă o dată de posibilităţile mele de a lega cunoştinţe inteligente...

           Nu, staţi liniştit! Nu vor fi bătăi...

           Cu atât mai mult – nu va fi nici măcar o aluzie la jignirea personalităţii. Deja aţi putut să vă convingeţi că sunt un om prea modest şi uman şi că pornirile spre jignire nu mă apucă zilnic... De fapt, şi când mi se întâmplă să jignesc sunt iertat mult prea uşor... Nu, sunt convins de asta, mai ales după un şir de incidente cu o doamnă faţă de care am avut cândva sentimente deosebit de nobile...

           Nu, să nu vă gândiţi, Doamne fereşte, că şi acum păstrez astfel de sentimente faţă de această ţâţoasă şi curoasă ipohondră... Nici să nu vă gândiţi la aşa ceva! Mai degrabă – exact invers...

           Vă imaginaţi, această doamnă deja de trei ori a năvălit peste mine ca să mă lumineze cu tainele propriilor ei suferinţe. Şi de fiecare dată a fost primită cu o lehamite şi o indiferenţă atât de brutală din partea mea, încât a ieşit de fiecare dată imediat din cameră, uimită şi speriată de lipsa mea de tact şi de purtarea mea brutală şi nepotrivită...

           Nu, nici vorbă, n-am avut de gând s-o jignesc; din contra, am extras din interiorul meu sufletesc toate resursele mele de subtilitate şi de bunăvoinţă; dar, doar ştiţi că îi urăsc pe cei fericiţi şi, din contra, îi respect pe toţi nenorociţii până la un nivel atât de înalt al idiotismului, încât nu pot să nu râd cu gura până la urechi de ei...

           Şi cum se poate să nu te deranjeze, când în faţa ochilor lui plânşi ţi se flutură datele statistice ale suferinţelor pe care le-a trăit el... He-he-he-e...

           Eh, să nu mă consideraţi lipsit de suflet!.. Pur şi simplu liniştea sufletească scoate din mine sufletismul... În afară de asta, trăirile mele din acest moment sunt subiective şi de suprafaţă, aşa cum despre asta mărturiseşte V-Mir Mur-V, iar impresiile-s puternice şi fără nici o legătură, hi-hi...

           Sunt vesel ca marşul lui Ivanov-Radkevici şi doresc ca şi dumneavoastră să fiţi fericit şi să hohotiţi de râs din tot sufletul...

           Nu, să-mi spuneţi, totuşi, de ce sunteţi atât de necăjit... nici măcar nu vreţi să vă uitaţi la mine, vă uitaţi în continuare undeva în depărtare... şi aveţi în continuare o faţă impasibilă... Oare chiar v-a deranjat atât de tare această noapte prostuţă...

           Plângeţi?

           Eh, de ce să plângi? Poate v-am supărat eu?..

           Hm...

           Dar n-am vrut să vă deranjez... Dar să-mi spuneţi, totuşi, de ce plângeţi?..

           Mă auziţi?!

           Drrrrace... pe dumitale te întreb!!!

Deschideţi-vă lioarba şi ştergeţi-vă mucii reci!.. Aţi găsit ocupaţie – să vă antrenaţi umanismul în muci!! Drăcia dracului!

Sunteţi agent??

Pe dumitttale te întreb... sunteţţţi agent?!

Dddiavole!

....................................................................................................................................

Cetăţeni! Oare de ce să nu schimb acest bolovan de granit cu ceva mai moale!!

Mor de la duritate!!

Cetăţeni! Nu fiţi atât de nemilostivi! Daţi-mi un gât de ceva amorf!

Sunt însetat!! Mi-e sete de apă!!

Cetttăţeni!! Gâtuiţi-i pe aceşti tinerei cu moace roşii cu cifra 76!! Nu-mi place mirosul pantalonilor lor! Vă rog insistent să mirosiţi şi vă veţi convinge că ăsta e un atentat!

Ei vin să mă sperie cu „76”-rile lor, când pe mine nu mă sperie nici măcar „24”!!

De unde să ştie ei că nu eu l-am stricat pe Apakov, ci Apakov m-a stricat pe mine...

Pentru ultima oară zbier către voi, cetăţeni! Să-i convingem de superioritatea trăirilor subiective şi de suprafaţă!!

Şi noi vom fi liberi, cetăţeni! Şi nimeni nu va îndrăzni să atace integritatea noastră teritorială!!!

Ne vom ridica în cele mai înalte sfere şi vom ocoli rahatu’!!! He-he-he-he-he!!!